Melania Cincea. Dandy mârâind la „câinele alfa”

Atacurile publice la adresa lui Ludovic Orban venite din partea lui Rareş Bogdan şi a celor câtorva liberali coalizaţi în jurul lui care îi cer demisia – asta, în aplauzele lui Cozmin Guşă, fostul său patron de la Realitatea Tv – denotă nu corectitudine şi dorinţă de reformare a partidului, cum clamează „disidenţii”, ci oportunism.

Dacă ar fi fost vorba despre corectitudine şi dorinţă de reformare, greşelile, derapajele, compromisurile, pierderea parlamentarelor pe care acest dandy al PNL şi susţinătorii săi i le reproşează lui Ludovic Orban ar fi fost analizate şi sancţionate, fiecare, la momentul lor ; mai ales că o parte din „reformişti” sunt, nu de azi, de ieri, în linia întâi a PNL, Rareş Bogdan fiind chiar prim-vicepreşedinte, desemnaţi în funcţii de Ludovic Orban.

Dacă ar fi fost vorba despre corectitudine şi dorinţă de reformare, greşelile, derapajele, compromisurile pe care le pun acum în lumina reflectoarelor le-ar fi imputat nu unui singur om, ci întregii conduceri a PNL, adică inclusiv lor.

Dacă ar fi fost vorba despre corectitudine şi dorinţă de reformare, ar fi fost aduse în atenţia publică şi plusurile lui Ludovic Orban, de care partidul ar trebui să ţină cont. De exemplu:

1. Coalizarea unui număr suficient de parlamentari în jurul PNL pentru trecerea moţiunii de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă, în toamna lui 2019.
2. Câştigarea alegerilor locale, în toamna lui 2020, într-un context deloc favorabil guvernării liberale care a gestionat o criză economică suprapusă peste una sanitară mondială care, ambele, au generat tensiuni sociale, iar asta după ce, în anii trecuţi, partidul se confruntase cu probleme de imagine publică şi cu un serios deficit de încredere. Pentru reamintire: Ludovic Orban a preluat conducerea PNL în vara lui 2017, când partidul nu stătea confortabil din punct de vedere electoral, venind după o perioadă în care Crin Antonescu, prin toxica alianţă făcută cu PSD-ul lui Victor Ponta şi PC-ul lui Dan Voiculescu, pusese partidul în picaj, o alianţă căreia Ludovic Orban i s-a opus, asumând-o apoi public ca eroare. Alina Gorghiu, care i-a succedat în funcţie lui Crin Antonescu, nu reuşise să redreseze partidul, din contră. Sub mandatul său, PNL a ratat Primăria Capitalei, la localele din iunie 2016. Se întâmpla după scoaterea din joc a lui Ludovic Orban, chiar în timpul campaniei electorale, din cauza controversatei lui inculpări într-un dosar penal al DNA în care, doi ani mai târziu, era achitat – dar, cu toate acestea, de la punerea sub acuzare până la achitarea definitivă, nu a atacat Justiţia, nu s-a lamentat, pozând în victimă politică şi nici nu a făcut caz când a fost achitat –, după înlocuirea în cursa electorală a lui Ludovic Orban cu Marian Munteanu, un promotor al ultranaţionalismului şi anti-occidentalismului, iar apoi pe ultima sută de metri, cu aruncarea în arenă a lui Cătălin Predoiu, care obţinuse doar 11,18% din voturi. Tot sub mandatul dnei Gorghiu, PNL obţinea, la parlamentarele din decembrie 2016, doar puţin peste 20 de procente.
3. Susţinerea în cursa pentru Primăria Capitalei a lui Nicuşor Dan, Ludovic Orban punând înaintea orgoliilor de partid miza de a elibera Primăria Generală de un primar PSD, acuzat de proastă administrare a oraşului, de cheltuire discreţionară a banului public, de angajarea unor clanuri de partid şi de interese în structurile Primăriei Bucureşti.

Ceea ce fac acum Rareş Bogdan şi „reformatorii” coalizaţi în jurul lui, mârâind în public la Ludovic Orban, este doar să-i pună în cârcă minusuri colective şi să încerce să fructifice această situaţie în funcţie de interese personale. Ceea ce denotă oportunism. Se visează oare Rareş Bogdan viitor preşedinte al PNL şi, implicit, prezidenţiabil în 2024? Nu ar fi exclus. La începutul anului trecut, proaspăt ales europarlamentar – pus pe liste de „câinele alfa” Ludovic Orban, în detrimentul altor liberali cu vechime şi experienţă – se imagina candidat la Primăria Capitalei. Şi salvator al PNL: „Eu voi fi întotdeauna pompierul de serviciu acolo unde mi se cere.” Nu i s-a cerut, iar decizia lui Ludovic Orban de a-l nominaliza pe Nicuşor Dan pare să fi lezat orgolii.

De ce l-am amintit însă pe Cozmin Guşă în context? Pentru că Rareş Bogdan, un apropiat al zonei ultranaţionaliste clujene care îl are ca vârf de lance pe Ioan Aurel Pop, pare că a ajuns în PNL – cu doar puţin timp înainte de europarlamentarele din 2019 –, nu neapărat de dragul liberalismului, ci conform unui plan al fostului său patron, Cozmin Guşă. Cel puţin aşa i-ar fi declarat acesta, într-un interviu de acum un an, lui Dan Andronic (împreună cu el se întâlnise la Belgrad cu Sebastian Ghiţă, fugarul cercetat penal pe care autorităţile române nu-l găsiseră, întâlnire care a avut loc, ce coincidenţă!, în perioada în care Vladimir Putin şi o parte din camarila sa se aflau la Belgrad, unde preşedintelui rus i-a fost organizată o primire grandioasă). Iată ce declara, printre altele, Cozmin Guşă: „Planul meu ar fi fost să candideze pe listele PNL, dar din partea Partidului Realitatea, pe care l-a fondat inclusiv vechiul lui prieten Tavi Hoandră. (…) La presiunile unora, el a preferat altfel, și asta m-a supărat profund, am văzut-o chiar ca o trădare.” Dacă este să îi dăm crezare, aşteptăm să aflăm într-o zi, oficial, şi la presiunile cui s-a înscris Rareş Bogdan în PNL şi, fiind vorba de presiuni, cu ce scop.

Text publicat în premieră pe siteul Puterea a Cincea, aici!