• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Melania Cincea. Gânduri către cei plecaţi în Decembrie 1989
Melania Cincea. Gânduri către cei plecaţi în Decembrie 1989
Home
Opinii

Melania Cincea. Gânduri către cei plecaţi în Decembrie 1989

December 17th, 2019 [ Melania Cincea ] [ Melania Cincea ] Opinii comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Azi oraşul al cărui nume a fost, în Decembrie 1989, „scris şi pronunţat în toate limbile pământului” e în doliu. Câteva gânduri către cei plecaţi în Decembrie 1989, lăsate în ziua în care Timişoara îşi plânge morţii Revoluţiei.

 

„E un început în tot sfârşitul. Timişoara e acum numele oraşului românesc scris şi pronunţat în toate limbile pământului”, spunea la Europa Liberă, în începutul emisiunii Actualitatea românească din 18 decembrie 1989, Neculai Constantin Munteanu. Numele Timişoarei s-a scris cu sânge.

Măcelul a începuse în 17 decembrie, după ce generalii Mihai Chițac, Victor Atanasie Stănculescu și Ștefan Gușe şi secretarul Comitetului Central al PCR, ajunşi aici, au aplicat ordinele lui Ceauşescu şi au dispus intervenţia cu muniţie de război împotriva manifestanţilor. Până în ultima clipă, oamenii ieşiţi în stradă pentru a striga „Libertate” nu au crezut că se va trage în ei. „«Suntem fraţii voştri, de ce faceţi asta?», le-am strigat. Ne-am prins de braţe şi am început să cântăm «Deşteaptă-te, române» şi ne-am îndreptat spre ei. Şi atunci au început să tragă”, povestea, după ani de zile, Corina Untilă, pe atunci elevă în ultimul an de liceu la Timişoara; Corina – plecată dintre noi în noiembrie anul acesta – fusese printre cei aproape 300 de oameni împuşcaţi în acea seară, dintre care 66, ucişi. A doua zi, în încercarea regimului de a şterge urmele crimelor, majoritatea au fost trimişi la Crematoriul Cenuşa, din Bucureşti. Mariana Farcău, o tânără timişoreancă, împuşcată şi ea, a scăpat printr-un miracol să nu fie incinerată de vie. Fiind în stare de inconştienţă, în noaptea de 17 spre 18 decembrie, fusese aruncată alături de cei care, a doua zi, urmau să fie transportaţi la Bucureşti. Un asistent de la Spitalul Judeţean i-a sesizat o mişcare uşoară a trupului şi a scos-o, pe cont propriu, din grupul destinat crematoriului. De atunci, de când am vorbit cu Mariana Farcău, mă întreb, terifiată, dacă printre acei oameni împuşcaţi nu au existat şi alţi supravieţuitori, care au fost arşi de vii?…

Azi oraşul al cărui nume a fost, în Decembrie 1989, „scris şi pronunţat în toate limbile pământului” e în doliu. Timişoara îşi plânge morţii Revoluţiei.

Dacă am putea să-i facem să ne audă, aş spune că am fi datori în primul rând să le cerem iertare în numele acelor instituţii care nu au capabile de un asemenea gest de reparaţie morală în aceşti 30 de ani, deşi au fost implicate în represalii: Armată, Poliţie (prin fosta Miliţie), SRI (prin fosta Securitate).

Să le cerem iertare apoi în numele Justiţiei care nu le-a făcut dreptate nici acum, dovedind sfidare şi cruntă bătaie de joc la adresa lor, a celor morţi, a celor răniţi, a familiilor acestora.

Să le cerem iertare în numele celor care, din ignoranţă sau cu rea-intenţie, le întinează memoria negând existenţa unei revoluţii în Decembrie 1989.

Să le cerem iertare în numele celor care au sabotat lustraţia, întâi direct, apoi prin vaste complicităţi politice, prin blocarea aplicării Punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara.

Să le cerem iertare pentru ignoranţa, neglijenţa sau dezinteresul cu care majoritatea românilor au votat la primele alegeri libere de după Decembrie 1989, în acea „Duminică a Orbului”. Poate lucrurile în ţara asta ar fi stat altfel dacă votul majorităţii nu ar fi mers atunci spre Ion Iliescu, exponentul regimului de factură neo-comunistăcare confiscase Revoluţia şi care, în iunie 1990, a orchestrat fratricidul din Piaţa Universității împotriva celor care nu mai voiau ca ţara să fie pe mâinile unor oameni din eşaloanele doi şi trei ale fostei nomenclaturi şi ale fostei Securităţi. Oameni care apoi, vopsiţi în democraţi, şi-au împărţit hălci din România, devenind oligarhi care au influenţat în interes personal jocul politic la nivel înalt, ori oameni care, cu banii fostei Securităţi, au clădit imperii media pentru a lansa campanii de linşaj la adresa celor care nu le fac jocurile politico-financiare.

Să le cerem iertare pentru dezinteresul manifestat faţă de aducerea în ţară a arhiva emisiunilor în limba română ale Radio Europa Liberă, gura de oxigen a românilor închişi timp de aproape 50 de ani în propria ţară. În 2009, anul în care România condamna – de la cel mai înalt nivel, al preşedintelui ţării – comunismul ca regim ilegitim şi criminal, câţiva foşti jurnalişti ai Departamentului Românesc al Europei Libere au demarat o campanie naţională pentrua  strânge fonduri destinate înfiinţării la Bucureşti a unui Centru de Cercetare şi Documentare Europa Liberă la Bucureşti. Iniţiativa lor, un îndemn adresat românilor de a-şi aduce istoria recentă acasă, s-a dovedit un eşec, deşi era nevoie de o sumă infimă…

Să le cerem iertare în numele celor care au umplut ţara de revoluţionari de carton, oameni care au urmărit Revoluţia la televizor, pentru a-i conecta la fonduri şi privilegii nemeritate, la sinecuri. Şi să le spunem că eroii adevăraţi ai Revoluţiei, aşa cum sunt şi ei, nu au făcut niciodată paradă de acest statut al lor, chiar dacă aveau tot dreptul să facă, şi nu au cerut nimic, pentu că în Decembrie 1989 ieşiseră în stradă pentru un ideal.

Să le cerem iertare în numele altor români care, de 30 de ani, votează cu bună-ştiinţă foşti nomenclaturişti, turnători la Securitate, hoţi, impostori.

Să le cerem iertare pentru faptul că ieri, în prima zi de comemorare a celor 30 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989, şedinţa solemnă din Parlament a fost prezidată de Teodor Meleşcanu; adică, de omul despre care presa a relatat că în 18 decembrie 1989, aflat în Austria, a dezinformat jurnaliștii internaționali, declarându-le că în România este „pace și liniște”. Era la o zi după măcelul de la Timişoara…

Să le cerem iertare, în numele nostru de data aceasta, pentru că, după manifestaţiile maraton din iunie 1990 şi manifestaţiile gigant ale Alianţei Civice, am intrat pentru mult prea mulţi ani în letargie civică, lăsând răul să se propage şi să prindă rădăcini.

Nu în cele din urmă, să le mulţumim şi să-i asigurăm de recunoştinţa noastră pentru că, datorită lor, trăim în libertate – este, în fond, darul cel mai de preţ –, într-o democraţie, perfectibilă, uneori disfuncţională, dar democraţie, având aliaţi nu regimuri totalitare, aşa cum era în vremea plecării lor, ci democraţii occidentale consolidate, ceea ce este un câştig indiscutabil şi imens.

 

Text publicat în premieră pe siteul Puterea a Cincea, aici!

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Martin S. Martin. Naționalismul economic
Previous article Mircea Mihăieș. Plagiatul ascuns sub plagiat
[ Melania Cincea ]

[ Melania Cincea ]

Melania Cincea este licenţiată în Jurnalistică și absolventă a două masterate: Managementul instituţiilor mass-media şi Studii Europene Comparate. Lucrează, din primul an de facultate, din 1995, în redacția Timpolis și este fondatoarea paginii Puterea a Cincea. (www.putereaacincea.ro). A colaborat cu România Liberă, cu Contributors și semnează articole de opinie în Revista 22. Este autoarea volumelor „Frăţia penal-academică. Cercetarea ştiinţifică din penitenciarele României: o investigaţie jurnalistică” (Humanitas, 2018) şi„Compoziţii pe dictafon” (Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2018).

Related Posts

Despre o anume modestie a fericirii
April 10th, 2021

Despre o anume modestie a fericirii

Daniel Uncu. Două constructe smintite
April 5th, 2021

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Pandemie, isterie şi politica prudenţei
March 31st, 2021

Pandemie, isterie şi politica prudenţei

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse Debate

Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse

Apr 15th, 2021
Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale Debate

Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale

Apr 15th, 2021
Dumnezeul Filozofilor Filozofie

Dumnezeul Filozofilor

Apr 15th, 2021
Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca Cultură

Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca

Apr 14th, 2021
Biserica în prezent și în viitor Cultură

Biserica în prezent și în viitor

Apr 14th, 2021
Muzică sacră, timp sacru Cultură

Muzică sacră, timp sacru

Apr 14th, 2021
Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin Cultură

Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin

Apr 13th, 2021
Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă Debate

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Apr 13th, 2021
Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza) Debate

Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza)

Apr 13th, 2021
Imaginația și voința: ești ceea ce privești Debate

Imaginația și voința: ești ceea ce privești

Apr 13th, 2021
Un naș cu inima cât un tren ALTFEL

Un naș cu inima cât un tren

Apr 12th, 2021
Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor Cultură

Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor

Apr 12th, 2021
Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini” Cultură

Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini”

Apr 12th, 2021
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
Ce exprimă muzica? Cultura

Ce exprimă muzica?

Apr 4th, 2021
D. P. Aligică: Recomandare la recomandare Debate

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare

Apr 3rd, 2021
Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov Literatură

Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov

Apr 3rd, 2021
Credința din perspectivă fenomenologică Filozofie

Credința din perspectivă fenomenologică

Apr 3rd, 2021
Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis Cultură

Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis

Apr 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse Cultură

Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse

Apr 2nd, 2021
„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România? Cultură

„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România?

Apr 1st, 2021
De ce au muzicienii nevoie de filozofie Cultură

De ce au muzicienii nevoie de filozofie

Apr 1st, 2021
Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell Cultură

Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell

Mar 31st, 2021
Este renașterea cazuisticii despre cazuistică? Filozofie

Este renașterea cazuisticii despre cazuistică?

Mar 31st, 2021
Pandemie, isterie şi politica prudenţei Opinii

Pandemie, isterie şi politica prudenţei

Mar 31st, 2021
Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020 ALTFEL

Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020

Mar 31st, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.