• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Melania Cincea. Interviu Ioana Nicolaie: „Am știut că nu mai pot lăsa nespusă povestea fantastă și incredibilă a mamei mele”
Melania Cincea. Interviu Ioana Nicolaie: „Am știut că nu mai pot lăsa nespusă povestea fantastă și incredibilă a mamei mele”
Home
ALTFEL

Melania Cincea. Interviu Ioana Nicolaie: „Am știut că nu mai pot lăsa nespusă povestea fantastă și incredibilă a mamei mele”

July 6th, 2019 [ Marginalia ] [ Marginalia ] ALTFEL comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Cel mai nou roman al Ioanei Nicolaie, Cartea Reghinei, un volum apărut de curând la Humanitas, este tulburător. Şi prin frumusețea stilului în care este scris, și prin tristețea poveștii, a unui Iov feminin, dintr-un spațiu nord-transilvan. O poveste reală, din viaţa autoarei, o poveste greu de spus, care s-a lăsat scoasă la lumină abia după 20 de ani.

„Nu-mi pare rău că am așteptat atât de mult, poate că a trebuit să-mi parcurg propriile experiențe de viață – de la cea a maternității până la cea a bolii – ca să pot înțelege mai bine ce se găsește în povestea Reghinei. Când am decis s-o scriu pe asta și nu pe cele două cărți pe care le aveam în minte, am făcut-o cu disperare, gândindu-mă că trebuie să mă grăbesc. Am știut că nu mai pot lăsa nespusă povestea fantastă și incredibilă a acestei femei. Mă găseam într-o cursă cu moartea, nu cu viața”, spune Ioana Nicolaie.

Am invitat-o la un dialog despre această carte, despre cum s-a născut ea, despre lucruri de care Ioana Nicolaie nu a mai vorbit până acum.

  

„Filonul autobiografic a fost foarte greu de decojit”

CV Ioana Nicolaie

S-a născut în Sângeorz-Băi, judeţul Bistriţa-Năsăud.

A publicat mai multe volume de versuri (Poză retuşată, Nordul, Credinţa, Cenotaf, Autoimun – desemnat de către Uniunea Scriitorilor „Cartea Anului“ 2013), antologia Lomografii, patru  romane (Cerul din burtă, O pasăre pe sârmă, Pelinul negru şi Cartea Reghinei) şi literatură pentru copii (Aventurile lui Arik, Arik și mercenarii și Ferbonia).

A fost nominalizată la premii naționale și internaționale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Volumul Nordul a apărut în germană, în 2008, Cerul din burtă a fost publicat, în 2013, în suedeză și în 2014, în bulgară, iar O pasăre pe sârmă, în sârbă. Autoimun a apărut în bulgară, în 2016. A fost inclusă în cincispre zece volume colective românești (Ferestre ’98, 40238 Tescani, Cartea cu bunici, Intelectuali la cratiță, Cartea simțurilor, Bucureștiul meu, Scriitori la poliție etc.) și în numeroase reviste și antologii străine (Poésie 2003: Roumanie, territoire d’Orphée, New European Poets, An Anthology of Contemporary Romanian Poetry etc.).

Invitată pentru lecturi și conferințe la numeroase festivaluri naționale și internaționale de literatură. Selecţii din versurile autoarei au apărut în Franţa, Anglia, Germania, Austria, Canada, Suedia, Polonia, SUA şi Bulgaria. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN România.

(Sursă CV: Humanitas)

Ioana Nicolaie, Cartea Reghinei tulbură efectiv cititorul și prin frumusețea stilului în care e scrisă, și prin tristețea poveștii. Cum s-a declanșat dorința de a scrie această carte, pe care, spui, ți-ai propus să o scrii în urmă cu 20 de ani, dar abia acum ai reușit, când ai simțit că te afli într-un echilibru sufletesc?

Răspunsul e mai nuanțat. Pe o anumită linie a cărții a existat acest blocaj interior, pe linia care ține mai cu seamă de biografie, nu cea care se raportează la ficțiune. În Cartea Reghinei sunt două direcții principale interconectate, cea infuzată de irealitate și cea a unei povești de familie. Prima mizează pe mixul de fabulos, de fantezie, de lume aflată în afara timpului. Toate poveștile care apar în carte sunt cumva recuperări ale celor auzite de mine în copilărie și, sigur, augmentări, nuanțări ale lor. A doua direcție este cea emoțională și se centrează pe biografia unei fete, a unei femei tinere, a unei vârstnice, narate nu în cronologia ei, ci cumva simultan.

Filonul autobiografic a fost foarte greu de decojit. A fost complicat pentru că rupe cojile unui miez traumatic, foarte greu de rostit, căci trebuie dezvelit dintr-o sumedenie de clișee, de prejudecăți și de condiționări: cât spui din ceea ce ți se întâmplă rău, cât spui din suferințele tale, cât lași să se vadă. Dacă ești femeie, nu lași să se vadă aproape nimic, trebuie să taci, să înduri, pentru că dacă află vecinii, află întreaga comunitate și intri într-un fel de dizgrație.

Povestea, în două vorbe, e a unei fete care se căsătorește la 15 ani, din cauza unor cutume precise, și care mai apoi își traversează viața cu bunele și mai ales cu dramele ei.

 

„În Cartea Reginei se găsea un fel de nucleu incandescent de nu m-am putut apropia la începutul carierei literare”

Reghina, eroina din acest roman al tău, la fel ca mama ta, are 12 copii, și una, și cealaltă au avut probleme cu ultima sarcină, apoi într-unul dintre copiii Reghinei, în Fata pe moarte, am impresia că o recunosc pe Agustina, din Pelinul negru, adică pe una dintre surorile tale. Apoi, Văralia trimite spre Sângeorzul tău natal. Este o carte pe care ai scris-o din nostalgie după o lume lăsată demult în urmă sau din dorința de a scoate la suprafață, cumva eliberator, lucruri nespuse, care te apăsau?

Lucrurile sunt ceva mai complexe și se referă la literatura mea în general. Mă plictisesc de obicei de același gen literar, de aceea propun lumi și abordări noi de la un volum la altul. Am debutat cu poezie, prima mea carte încerca să surprindă o poveste de iubire într-un cadru urban, o istorie amoroasă din Bucureștiul anilor 90. Însă cartea următoare a fost scrisă în cu totul alt registru, căci în ea vorbeam pentru prima dată despre nordul meu transilvan. Cam acesta e, schematic vorbind, felul de a-mi dezvălui mie mai întâi, apoi altora, arhipelagul meu literar. Fiecare insulă e diferită, cu alt peisaj și alte alcătuiri. Între insule se găsesc și zone de trecere, precum Cerul din burtă, cărți de graniță ale mele, care-au venit ca un cadou, căci nu le-am așteptat și nu le-am bănuit existența. Marea insulă a literaturii pentru copii e cea mai exotică dintre toate. Nu credeam că voi ajunge vreodată pe ea, darămite s-o mai explorez și cu atâta pasiune. După ce scriu o carte pentru oameni mari, prefer să încep una pentru copii. E o chestiune de echilibru sufletesc și de sănătate a minții. În volumele pentru cei mici, de la Arik la Vertijia, exersez gratuitatea totală, libertatea totală, ludicul, dar și experimentul literar. Prin urmare, mi-e greu să împac cele două fețe ale mele, pentru că, dacă scot un volum, cum este Cartea Reghinei, și scriu în paralel o carte pentru copii, aceasta din urmă mi-o subminează pe prima. La noi, literatura pentru copii este percepută ca un gen inferior. A trebuit să-mi asum povestea asta, crezând totuși că această prejudecată, care a făcut ca ani de zile să nu existe premii pentru literatură pentru copii, poate fi schimbată. În fond, câteva dintre marile cărți ale umanității sunt scrise pentru copii: de la Micul prinț, la Alice în Țara Minunilor.

Pe acest tablou se mai grefează – și ajung, în sfârșit, la răspunsul la întrebare – biografia mea. Am știut întotdeauna că voi scrie despre nordul meu transilvan, așa cum l-am trăit, cum l-am cunoscut din interior, așa cum m-am ivit acolo, într-un loc fabulos, în care totul este aidoma realismului magic sud-american. Întâlnirile diferite ale celor doi bunici ai mei cu zânele au fost reale, copil fiind am crezut în ele. Pe una o relatez în Pelinul negru, pe cealaltă, în Cartea Reghinei. N-a fost nevoie să ficționalizez prea mult. Proximitatea asta a mitului, a fabulosului a fost cea care m-a fascinat în primii ani de viață.
Apoi, este povestea de familie, o familie cu 12 copii, o lume incredibilă, care are relații specifice, care se dezvăluie în mod neobișnuit. Am știut că trebuie să vorbesc și despre asta, mi-am dat seama că dacă eu sunt martorul, vocea, atunci trebuie să lupt ca acest glas al meu să se audă. Nu am putut face asta la începutul carierei mele literare, pentru că în Cartea Reginei se găsea un fel de nucleu incandescent de care știam că nu mă pot apropia decât cu un costum de protecție extraordinar de bun. Nu-mi pare rău că am așteptat atât de mult, poate că a trebuit să-mi parcurg propriile experiențe de viață – de la cea a maternității până la cea a bolii – ca să pot înțelege mai bine ce se găsește în povestea Reghinei. Când am decis s-o scriu pe asta și nu pe cele două cărți pe care le aveam în minte, am făcut-o cu disperare, gândindu-mă că trebuie să mă grăbesc. Am renunțat pur și simplu la o parte din jobul meu, am rămas pe un part-time, ca să am două zile în care să pot rămâne numai eu cu tastatura. Era imperios necesar să-mi salvez personajul, era esențial. M-am luptat pentru asta.

 

Spui că ai scris cartea cu disperarea omului care pare că nu mai are timp…

Am început Cartea Reghinei în momentul în care mama a făcut un atac cerebral și-a trebuit ca eu și frații mei să stăm cu ea în spital, zi și noapte, până la externare. Două veri la rând le-am petrecut la Sângeorz, făcând treabă de infirmieră, ceea ce-a însemnat îngrijirea mamei de dimineața până noaptea. E cel mai intim contact pe care îl poți avea cu cineva. Toți oamenii care au astfel de probleme știu ce înseamnă asta. Noi, fiind mai mulți frați, a trebuit să ne organizăm. Frații mei, plecați în străinătate, s-au întors ca să putem face față acestei situații. Ştiam că, dacă o lăsăm într-un spital sau într-o îngrijire de altă natură decât a noastră, o vom pierde foarte repede. Medicii ne-au spus că nu va supraviețui nici trei zile. În prima vară, deși paralizată, încă vorbea. Și ne-am amintit împreună o mulțime de lucruri. Apoi au urmat alte episoade vasculare. Am știut că nu mai pot lăsa nespusă povestea fantastă și incredibilă a acestei femei. Mă găseam într-o cursă cu moartea, nu cu viața.

 

„Trebuie să scot la lumină cel puțin alte două povești din nordul meu transilvan”

În Sângeorzul de azi s-a mai păstrat ceva din lumea asta rebreaniană, pe care o evoci în roman?

Lumea nordului meu coincide cu cea a lui Liviu Rebreanu, firește. El a copilărit chiar lângă orașul meu, tatăl lui a fost învățător într-o localitate la șapte kilometri distanță, Maieru, iar eu am urmat liceul din Armadia (numele pe care Liviu Rebreanu îl dă localității Năsăud, fost oraș grăniceresc, unde era granița Imperiului Austro-Ungar), care apare în Ion. Și azi poți recunoaște fiecare detaliu de arhitectură a clădirii din romanul scris acum 100 de ani. La fel e și cu lumea locului, ea încă se mai găsește, e drept că împuținată, ca un fel de comunitate arhaică. Față de ea mă simt eu responsabilă, pe ea o caut când ajung acolo. Hotelurile ruinate, chipul deteriorat al fostei stațiuni cândva glorioase, râul betonat parțial pentru locuri de parcare sunt dintr-o istorie străină mie, pe care o resping și o detest.

 

Ai vorbit despre lumea aceasta în Nordul și Credința, în Pelinul negru, acum în Cartea Reghinei, volume din seria nordului tău transilvan. Mai e loc pentru alte cărți aici?

Mi-am dat seama, ajungând la 40 de ani, că timpul nu mai are răbdare, vorba lui Preda, și că trebuie neapărat să mă mobilizez să scot la lumină cel puțin alte două povești nespuse. Doar să fiu sănătoasă și să am putere.

 

„Sunt oameni cu care te simți foarte aproape, un fel de gemeni ai tăi”

Foto: Mircea Cărtărescu

Și tu, și soțul tu, Mircea Cărtărescu – amândoi născuți într-o zi de 1 iunie – ați scris și ați finalizat concomitent două cărți autobiografice, care dezvăluie tristeți, melancolii ale voastre. Ați găsit concomitet tihna de a vorbi despre ele, în condițiile în care, și pentru voi, ultimii doi ani au fost efervescenți civic, fiind nelipsiți de la protestele împotriva abuzurilor Puterii. Și ați lansat aceste volume în același timp. Asta în condițiile în care, ai spus într-un interviu, nu vorbiți despre cărțile la care lucrați decât când sunt gata. Din exterior, această situație duce cumva cu gândul la oameni care se află la un perfect unison, la suflete pereche…

Într-adevăr, noi nu vorbim niciodată despre ce scriem, cel mult ne respectăm timpul și spațiul de lucru. Niciodată nu aflăm pe parcurs ce se petrece într-un proiect al celuilalt. Mai degrabă descopăr în vreun interviu despre ce e vorba într-o carte viitoare a soțului meu. Abia după ce scriem Sfârșit pe manuscrise, devenim fiecare primul cititor al celuilalt. Mereu mă gândesc ce noroc am cu un cititor extraordinar, care nu menajează, care ține cu cartea, nu cu autorul, care are sinceritate, nu complezență. Acest prim feedback e mai important decât toate lecturile ulterioare.

Melancolia este o carte a singurătății, a însingurării, o carte metafizică și mult mai transparentă  ca altele. Sper să ajungă la cât mai mulți cititori care s-o vadă deopotrivă cu ochii minții și cu aceia ai sufletului.

Suntem gemeni, născuți amândoi în 1 iunie. Dincolo de ceea ce scriem, suntem parte din viața noastră comună, expuși la un anumit tip de coroziune a mediului care e la fel și în cantități similare. Poate asta pătrunde misterios în paginile noastre, de-aici un fel de halou familiar.

 

Crezi în existența sufletelor pereche?

Nu m-am gândit niciodată la asta, dar știu sigur că sunt oameni cu care te simți foarte aproape, un fel de gemeni ai tăi, și e mare lucru dacă-i întâlnești. Cei mai mulți dintre noi nu comunică, sunt cumplit de singuri într-o relație, într-o viață. Nu știu cum s-ar putea schimba asta. Poate citind literatură, și numai pentru că prin asta își înmulțești viețile.

Interviu publicat în premieră pe siteul Puterea a Cincea, aici!

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Cristi Danileț. „Legea recunoştinţei între generaţii” – doua observatii
Previous article Adrian Papahagi. Noua față a UE
[ Marginalia ]

[ Marginalia ]

Related Posts

Un naș cu inima cât un tren
April 12th, 2021

Un naș cu inima cât un tren

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul
April 5th, 2021

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020
March 31st, 2021

Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020 Cultură

Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020

Apr 17th, 2021
Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse Debate

Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse

Apr 15th, 2021
Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale Debate

Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale

Apr 15th, 2021
Dumnezeul Filozofilor Filozofie

Dumnezeul Filozofilor

Apr 15th, 2021
Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca Cultură

Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca

Apr 14th, 2021
Biserica în prezent și în viitor Cultură

Biserica în prezent și în viitor

Apr 14th, 2021
Muzică sacră, timp sacru Cultură

Muzică sacră, timp sacru

Apr 14th, 2021
Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin Cultură

Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin

Apr 13th, 2021
Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă Debate

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Apr 13th, 2021
Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza) Debate

Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza)

Apr 13th, 2021
Imaginația și voința: ești ceea ce privești Debate

Imaginația și voința: ești ceea ce privești

Apr 13th, 2021
Un naș cu inima cât un tren ALTFEL

Un naș cu inima cât un tren

Apr 12th, 2021
Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor Cultură

Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor

Apr 12th, 2021
Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini” Cultură

Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini”

Apr 12th, 2021
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
Ce exprimă muzica? Cultura

Ce exprimă muzica?

Apr 4th, 2021
D. P. Aligică: Recomandare la recomandare Debate

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare

Apr 3rd, 2021
Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov Literatură

Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov

Apr 3rd, 2021
Credința din perspectivă fenomenologică Filozofie

Credința din perspectivă fenomenologică

Apr 3rd, 2021
Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis Cultură

Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis

Apr 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse Cultură

Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse

Apr 2nd, 2021
„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România? Cultură

„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România?

Apr 1st, 2021
De ce au muzicienii nevoie de filozofie Cultură

De ce au muzicienii nevoie de filozofie

Apr 1st, 2021
Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell Cultură

Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell

Mar 31st, 2021
Este renașterea cazuisticii despre cazuistică? Filozofie

Este renașterea cazuisticii despre cazuistică?

Mar 31st, 2021
Pandemie, isterie şi politica prudenţei Opinii

Pandemie, isterie şi politica prudenţei

Mar 31st, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.