Melania Cincea. Mizele referendumului pe Justiţie

Un referendum organizat în aceeaşi zi cu alegerile europarlamentare este constituţional, a decis recent CCR. Mingea unui referendum pe Justiţie, cerut de o parte a clasei politice şi a societăţii civile, este acum la preşedintele Klaus Iohannis. De abilitatea întrebării depinde nu doar succesul referendumului, ci, prin ricoşeu, poate influenţa succesul candidaturii sale la prezidenţiale. Pentru că miza directă şi pe termen scurt pare a fi electorală.

O miză juridică a Referendumului pe Justiţie este indirectă şi pe termen mediu: până în noiembrie 2020, orice modificare legislativă venită dinspre Opoziţie, are şanse insignifiante să treacă de majoritatea parlamentară PSD-ALDE(-UDMR), asta în varianta în care scrutinul prezidenţial nu va atrage după sine o repoziţionare a PSD, prin înlăturarea de la vârf a lui Liviu Dragnea, iar a ALDE, printr-o eventuală alianţă de conjunctură cu alte partide. Un posibil efect juridic îl va avea acest referendum în varianta în care întrebarea lansată de preşedintele Klaus Iohannis va viza schimbări legislative privind activitatea Justiţiei sau o lustraţie penală, constând în îngrădirea accesului persoanelor cu probleme penale în funcţii publice, aşa cum îşi doreşte USR care a organizat, anul trecut, campania de strângere de semnături Fără penali în funcţii publice.

O miză directă şi pe termen scurt, a acestui referendum pare, în primul rând, electorală, de mobilizare la vot a electoratului încă indecis. Format şi din oameni care, deşi au absentat de la scrutinul din decembrie 2016, au fost în stradă în ultimii doi ani, pentru a protesta faţă de asaltul Puterii asupra Justiţiei – mişcări care au culminat anul acesta cu proteste instituţionale ale magistraţilor –, din oameni care au semnat pentru campania Fără penali în funcţii publice, adică în jur de un milion, din oameni care s-ar putea regăsi, acum, în linia unuia dintre partidele de Opoziţie care susţin independenţa Justiţiei, călcată sistematic în picioare de actuala Putere parlamentară şi executivă.

Este, cred, insignifiantă probabilitatea ca referendumul să influenţeze bazinul electoral al PSD-ALDE, avantajat de o prezenţă mică la vot din partea celorlalţi şi care se va mobiliza, oricum, la urne, chiar dacă în număr semnificativ diminuat faţă de ultimul tur de scrutin; un sondaj al INSCOP Research, la comanda Fundaţiei Konrad Adenauer, realizat zilele trecute, arăta o prăbuşire a PSD în intenţia de vot la un procent de 26,9%, faţă de 44,7%, în iulie 2017. La fel, nu-i va influenţa pe cei sătui de politica liderului social-democrat, Liviu Dragnea, care migrează spre Pro România, adică tot un PSD, dar anti-Dragnea, condus de Victor Ponta, un politician care, în perioada USL, a avut frecvente şi îngrijorătoare ieşiri în decorul antidemocratic. De asemenea, e mică probabilitatea ca referendumul să influenţeze într-un fel susţinătorii ALDE – partid care a pus umărul la toate loviturile pe care PSD le-a dat, în ultimii doi ani, independenţei Justiţiei şi statului de drept –, cei care, asemenea susţinătorilor social-democraţi cred în retorica-marotă privind statul paralel şi relele care i se întâmplă României strict din cauza acestei fantasmagorii.

Referendumul poate, însă,  influenţa electoratul care şi-ar da votul unuia dintre partidele care, în aceşti ultimi doi ani, au apărat constant independenţa Justiţiei, statul de drept şi democraţia, adică USR şi chiar PNL care, după toxica alianţă USL, în care intrase în anul de tristă amintire 2012, şi în ciuda unor personaje controversate sau a altora cu probleme judiciare, ca grup a revenit la o linie politică decentă.

În plus, este nevoie de mobilizare la urne în condiţiile în care alegerile europarlamentare nu sunt percepute, în România, ca un scrutin de mare importanţă, deşi sunt, şi în condiţiile în care aproape 50% dintre români au puțină și foarte puțină încredere în Uniunea Europeană, după cum relevă un sondaj realizat la începutul lunii martie de INSCOP Research, la comanda Fundaţiei Konrad Adenauer.

Un eşec al referendumului ar putea fi decontat tot de Klaus Iohannis şi asta pentru că tot o miză directă şi tot electorală a acestui referendum, dar pe termen puţin mai lung, adică până în toamnă-iarnă, e reprezentată de alegerile prezidenţiale, la care Klaus Iohannis şi-a anunţat candidatura. Referendumul poate fi un atu în mâneca actualului preşedinte. Mai ales dacă referendumul va fi un succes – asigurat de o întrebare abilă care va reuşi o mobilizare mare la vot şi un procent majoritar care se va pronunţa în favoarea independenţei Justiţiei – şi dacă, în această perioadă, de la anunţarea referendumului până la finalul anului, PSD-ALDE vor renunţa (provizoriu) la ordonanţele pe Justiţie, de teama unor repercusiuni negative la vot, deşi, cum spuneam, majoritatea electoratului lor, s-a dovedit, nu vede o problemă în a oferi credit unor politicieni cu probleme penale, cercetaţi în dosare de corupţie, care şi-au pus în serviciu personal activul de partid, instituţii ale statului şi legi, care au modelat programul de guvernare după propriile interese şi angoase, doar pentru a scăpa de răspundere penală.

În afara acestor posibile mize electorale, o mobilizare masivă la referendum şi o poziţionare în favoarea Justiţiei independente, a statului de drept ar dovedi că majoritatea populaţiei – pe care actuala Putere o invocă pentru a-şi justifica toate derapajele antidemocratice – nu susţine acest asalt asupra Justiţiei, dus de mai bine de doi ani pentru interesul unui om cu probleme penale şi a camarilei sale, care duc ţara spre un regim autocratic.

text publicat și pe siteul PUTEREA A CINCEA, aici!