Melania Cincea. Onoruri naţionale pentru „stelele” României

Multe din „stelele” României – care au primit cea mai înaltă distincţie a Statului român – au rămas pe firmament ani de zile după ce au primit condamnări penale definitive pentru acte de corupţie sau pentru acte de poliţie politică făcute în favoarea fostei Securităţi.

Preşedintele Klaus Iohannis a anunțat că le va retrage decoraţiile tuturor persoanelor cu condamnări penale. E bine dacă s-ar întâmpla acest lucru şi acum, deşi putea să o facă mult mai devreme. Societatea Timişoara a cerut Preşedinţiei, fără niciun efect însă, acest lucru. Şi asta, de două ori în ultimii trei ani. A întocmit chiar şi o listă – care nu s-a vrut exhaustivă –, cu persoane condamnate prin hotărâri penale definitive, pentru corupţie sau poliţie politică făcută înainte de 1989, care încă beneficiază de cele mai înalte distincţii din partea Statului român.

De exemplu, Ordinul Steaua României – cea mai înaltă decorație a Statului român –, le-a fost acordat, printre alţii, lui Adrian Năstase, Miron Mitrea, Şerban Brădişteanu, Rodicăi Stănoiu, lui Mihai Necolaiciuc ori lui Dorinel Mucea, toţi decoraţi în timpul ultimului mandat la Cotroceni al lui Ion Iliescu. Iar unii dintre ei au fost implicaţi ulterior, după încarcerare, şi în scandalul penal al operelor zise ştiinţifice scrise în puşcărie.

De altfel Adrian Năstase – a cărui prezenţă, zilele trecute, la Cotroceni, printre invitaţii de Ziua Naţională a României, a stârnit mari nemulţumiri în spaţiul public, determinându-l astfel pe Klaus Iohannis să ia decizia de a retrage o serie de decoraţii – a fost primul pe lista Societăţii Timişoara:

• Adrian Năstase – Ordinul Steaua României, în grad de Mare Cruce, primit în 2002. Acesta a fost condamnat în două dosare penale, în 2012 şi 2014.
• Irina Jianu – Ordinul Pentru Merit, în grad de Cavaler, primit în 2004, condamnată, şi ea, în două dosare penale, în 2012 şi 2014.
• Miron Mitrea – Ordinul Steaua României, în grad de Cavaler (2002), condamnat în 2015.
• Şerban Brădişteanu – Ordinul Steaua României, în grad de Mare Ofiţer (2002) și Ordinul Meritul Sanitar, în grad de Cavaler (2010). Condamnarea a avut loc în 2015.
• Rodica Stănoiu – Ordinul Steaua României, în grad de Cavaler (2002), condamnată pentru poliţie politică în 2012, în primă instanţă, şi în 2014, definitiv.
• Dumitru Zamfir – Ordinul Steaua României, în grad de Comandor (2000), condamnat în 2011.
• Ion Stan – Ordinul Serviciul Credincios, în grad de Cavaler (2004), condamnat în 2015.
• Constantin Boşcodeală – Ordinul pentru Merit, în grad de Cavaler (2004), condamnat în 2016.
• Vasile Astărăstoae – Ordinul Meritul Sanitar, în grad de Comandor (2004), și în grad de Cavaler (2004), condamnat în 2015.
• Eugen Bădălan – Ordinul Serviciul Credincios, în grad de Mare Cruce (2000), Ordinul Meritul Militar clasa a III-a (1989), clasa a II-a (1993) și clasa I (1998), Medalia Meritul Militar clasa a II-a (1978) și clasa I (1984), condamnat în 2011.
• Remus Truică – Ordinul Serviciul Credincios, în grad de Cavaler (2004), condamnat înb 2011.
• Sergiu Medar – Ordinul Steaua României, în grad de Ofițer (2000), condamnat în 2016.
• Corneliu Dobrițoiu – Ordinul Steaua României, în grad de Ofițer, (2000), condamnat în 2016.
• Corneliu Duță – Ordinul Steaua României, în grad de Ofițer, (2000), condamnat în 2016.
• Gheorghe Bucur – Ordinul Steaua României, în grad de Cavaler (2004), condamnat în 2014.
• Mihai Necolaiciuc – Ordinul Steaua României, în grad de Cavaler (2000), condamnat în 2014.
• Dorinel Mucea – Ordinul Steaua României, în grad de Cavaler (2004), condamnat în 2016.

Pentru ce se acordă Ordinul Steaua României? Legea spune că această distincţie se dă pentru realizări de mare importanță în apărarea intereselor supreme ale statului român: independență, suveranitate, unitate și integritate teritorială, pentru mari contribuții la dezvoltarea economiei naționale și a serviciilor publice, pentru creații științifice, artistice și culturale de mare valoare națională și internațională, pentru mari merite în dezvoltarea și promovarea colaborării dintre România și alte state sau organisme internaționale, pentru mari merite în concepția, organizarea și conducerea operațiunilor militare sau pentru fapte de arme de mare bravură săvârșite, pe câmpul de luptă, în conflicte militare. Nu am aflat încă ce mari astfel de merite au avut aceşti oameni, ale căror nume le-am menţionat anterior, pentru a primi cea mai importantă distincţie a Statului român. Şi cine ştie cine o mai fi primit această distincţie în ultimii 30 de ani…

Pentru ce se înghesuie, însă, unii la astfel de decoraţii? Nu pentru cine ştie ce beneficii concrete, de genul loc de veci asigurat şi înhumare cu onoruri militare. Miza o reprezintă, de fapt, titulatura cu care se împăunează şi uşile ce pot fi deschise din postura de invitat la fel de fel de sindrofii oficiale organizate la cel mai înalt nivel.

Cred că ar putea fi făcută o analogie cu funcţia de consilier onorific în instituţii importante ale statului. Deşi neplătită, această funcţie îi ajută pe mulţi din cei care o ocupă să ajungă să aibă o influenţă majoră – adică să-şi facă relaţii, să-şi deschidă uşi şi să aibă influenţă – într-un anumit domeniu fără, însă, să intre sub incidenţa legislaţiei privind incompatibilităţile și conflictul de interese. Ca o paranteză, unul dintre (prea) mulţii consilieri onorifici din fostul Guvern Dăncilă a fost fiul lui Adrian Năstase, Mihnea, care fusese numit consilier onorific al vicepremierului Mihai Fifor pentru, atenţie, implementarea parteneriatelor strategice ale României. Ce experienţă în zona parteneriatelor strategice poate avea un tânăr de 26 de ani ca să consilieze, la rândul lui, un vicepremier? N-are. A fost, însă, suficient „pedigree”-ul pentru o astfel de sinecură. La fel ca în situaţia acordării de medalii. Majoritatea purtătorilor de distincţii, stele, cruci şi colane au doar „pedigree” politic.