Melania Cincea. Spitale pe butoaie de pulbere

Nu știm încă cine sunt vinovații de jure pentru tragediile de la Spitalul Județean din Piatra Neamț, de la Institutul „Matei Balș” și de la altele, dacă vor mai fi. Și nu este exclus să urmeze și altele. Știm, însă, că există vinovați moral.

Al doilea incendiu, cu victime la un spital din țară, în decurs de nici trei luni după cel de la Piatra Neamț – unde au fost zece morți, unii, carbonizați. La Institutul „Matei Balș”, din București, focul a ucis cinci oameni, patru fiind carbonizați, și a izbucnit, potrivit primelor informaţii neoficiale, de la un scurt-circuit a cărui cauză nu se cunoaște momentan. Despre vinovății clare se va putea vorbi abia după finalizarea anchetei oficiale. Până atunci, ipoteza cea mai probabilă, vehiculată neoficial, duce spre instalația electrică veche de zeci de ani, depășită, care ar fi cedat – poate de la o aerotermă, poate de la încărcătorul unui telefon mobil, poate de la un alt aparat – sub consumul electric prea mare. La „Matei Balș”, un spital dotat cu aparaturtă de ultimă generație, instalația electrică este depășită, veche de câțiva zeci de ani. Așa cum, de altfel este în majoritatea spitalelor din țară.

În ultimii 30 de ani nu au fost construite spitale noi în România. S-au făcut – acolo unde s-au făcut – improvizații; unele proaste, din motive de achiziții dubioase, adică de corupție, prea puțin intrată în vizorul Justiției. Alte spitale au fost renovate, au fost dotate cu aparatură de ultimă generație – anul trecut, chiar s-au făcut investiții masive în logistica din Sănătate, care însă suprasolicită vechile instalații electrice, la majoritatea acestea având vechimea clădirii.

Așadar, ceea ce s-a pare să fi stat stat la baza tragediei de la Institutul „Matei Balș” se poate repeta oricând în orice alt spital. Mai ales în spitalele covid, în care s-au făcut, în ultima vreme, investiții masive în aparatură medicală, în paturi de terapie intensivă de ultimă generație, și în care se lucrează cu multe aparate de oxigen care, în caz de scurt-circuit, de incendiu, favorizează combustia. Am văzut ce s-a întâmplat la secția de Terapie Intensivă a Spitalului Județean din Piatra Neamț, am văzut ce s-a întâmplat la „Matei Balș”, în saloane amenajate pentru pacienți covid, cu saturație de oxigen foarte mare. Câte spitale or sta pe astfel de butoaie de pulbere?

Tragedia a fost deja confiscată politic. Culmea, de oameni care au fost la putere și nu au făcut, ei sau partidul care i-a propulsat în funcții, nimic pentru a repara lucrurile. Un exemplu este Gabriela Firea care, cocoțată pe cadavrele de la „Matei Balș”, nu a ratat ocazia să lanseze săgeți otrăvite către adversarii politici. Din decență, ar fi fost un prilej să tacă. Nu se știe cu certitudine dacă incendiul a fost generat de un aparat de încălzire, folosit într-un salon, dar se știe cu certitudine că au fost bolnavi internați la „Matei Balș” care au apelat la aparate de încălzire aduse de acasă pentru că nu au mai suportat frigul din saloane, în săptămânile în care din apartamentele a zeci de mii de bucureșteni racordați la sistemul public de termoficare a lipsit și căldura, și apa caldă. Iar pentru asta, dna Firea merită și „mulțumiri”, și invitația de a răspunde public la întrebarea: câte investiții a făcut în sistemul de termoficare al Capitalei, timp de patru ani, cât a fost primar general? „Nu au fost bani”, s-ar putea să răspundă. Ar trebui întrebată, atunci, câți bani au fost sifonați, mandatul său, de la Primăria Capitalei către clientela de partid? Pentru care au fost fonduri generoase.

Nu știm încă cine sunt vinovații de jure pentru tragediile de la Spitalul Județean din Piatra Neamț, de la Institutul „Matei Balș” și de la altele, dacă vor mai fi. Vinovați moral sunt – într-o mai mică sau mai mare măsură, în funcție de numărul de ani în care partidul care i-a numit a fost la putere – cei care, în ultimii 30 de ani, au condus Ministerul Sănătății, la fel cei care au condus Guvernul și au gestionat politicile de sănătate publică. De ce ei, ca reprezentanți ai statului, nu au putut construi spitale noi? I-am auzit cu toții vorbindu-ne, în ultimii opt-zece ani, mai ales în perioade electorale, despre construcția de spitale regionale. Nu s-a făcut nimic. Dacă statul nu a avut bani, de ce nu au fost construit spitale cu fonduri europene? Cumva, oare, pentru că în cazul finanțărilor din bani europeni se verifică la sânge modul în care a fost cheltuit fiecare ban, pentru că la acest gen de finanțări nu se poate recurge la licitații trucate și parandărături?

Asta în timp ce un ONG care nu e conectat la nicio conductă de bani publici, a reușit să strângă, în opt ani, peste 10 milioane de euro. E vorab despre asociația Dăruieşte Viaţă, condusă de două femei, Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu. Din banii adunați din donații au renovat total o primă Clinică de Transplant Celule Stem la Copii din România, care funcţionează în cadrul Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu” din Timișoara, și au început construcția de la zero a unui spital care va trata copii bolnavi de cancer? De ce două femei, care nu lucrează cu banul public, pot, iar o liotă de politicieni, care au avut pe mână sume consistente din banul public, nu au putut? Pentru că în cazul celor două există și interes, și profesionalism și bună-credință.

text publicat în premieră pe siteul PUTEREA A CINCEA, aici