• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Mircea Mihăieș. Arginții doamnei Argento
Mircea Mihăieș. Arginții doamnei Argento
Home
ALTFEL

Mircea Mihăieș. Arginții doamnei Argento

September 28th, 2018 [ Mircea Mihăieș ] [ Mircea Mihăieș ] ALTFEL comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Mișcări cu titluri pioneriesc-solidare, precum #MeToo, sau vulgar-războinice, gen „Shitty Media Men”, sunt mărci ale vremurilor noastre. Grupurile feministe dau astfel o replică viguroasă agresiunilor de natură sexuală. Reale, exagerate sau imaginare (nu vom ști cu precizie niciodată, deoarece granița se dovedește adeseori fluidă), ele vizează de preferință abuzuri petrecute în lumea filmului, a presei ori în mediul academic. Am întâlnit prea puține exemple din sfera business-ului, a IT-ului ori a politicii. Situațiile ieșite la lumină până acum sugerează o anumită legătură cu vizibilitatea / celebritatea celor implicați. Ca să înlătur orice neclaritate: nici nu-mi trece prin cap să neg existența abuzurilor sexuale. Ele s-au petrecut întotdeauna, se petrec și se vor petrece și în viitor. Ca să nu mai vorbesc de faptul că încă există societăți care au la bază tocmai umilirea sistematică a femeii. Sunt sigur că personaje odioase de teapa lui Harvey Weinstein își binemerită soarta. Și nu numai el. Trăim într-o civilizație în care orice ștăbuleț consideră că e de la sine-nțeles să-și ciupească de fund subalternele și să-și transforme secretara în amantă.

Există însă un aspect care merită analizat. El se leagă în mintea mea de o mică discuție la un examen de abilitare la facultatea unde sunt angajat. Sper că imaginea va deveni limpede la sfârșitul articolului. Și anume, uimitoarea asemănare, în unele cazuri, dintre victime și călăi. Una dintre temele atinse de candidat a fost aceea a „literaturii pușcăriilor”. Rolul lor în descrierea monstruozității sistemului comunist e indubitabil. Mi-am permis să particip la discuție cu următoarea întrebare: unde plasăm, în acest context tragic, încercările de exonerare (sau de nuanțare) a vinei călăilor? Am dat exemplul lui Constantin Noica și-al inexplicabilului său Rugați-vă pentru fratele Alexandru. Ce facem, apoi, cu mărturiile unui Alexandru Paleologu, pentru care experiența carcerală pare a se fi situat la antipodul celei evocate de majoritatea autorilor de cărți despre gulagul românesc? Sigur că în cazul lui Alexandru Paleologu ispita sfidării, impresionanta curtoazie a omului și frivolitatea plină de farmec explică o astfel de poziție. În fond, fiecare individ percepe experiențele-limită în mod diferit. De ce n-ar fi fost și pușcăria un „spațiu al libertății interioare”, sintagmă pe care am întâlnit-o la mai mulți autori?!

Am mai evocat și un alt aspect. Și anume, cel în care memorialistica de închisoare îi oferă autorului prilejul unor inadmisibile reglări de conturi cu victime care nu se mai pot apăra. Mă refeream la felul în care, în recent reeditatul volum Nopți albe și zile negre. Memorii din închisorile și lagărele comuniste (Fundația Academia Civică, 2017) N. Carandino îl evocă pe Gheorghe I. Brătianu, istoricul și politicianul liberal, fiu al lui Ionel Brătianu, mort în condiții dezumanizante la Sighet. Scriind despre carte, Tudorel Urian explică rândurile infamante „printr-o rivalitate de partid, printr-o mare antipatie personală sau, poate, printr-o simplă confuzie de persoană.” A treia supoziție e, în opinia mea, exclusă. Rămân celelalte două. Întrebarea este: cât de mult poți „înmuia penița în vitriol”, cum spune criticul de la „Viața Românească”? În ce măsură astfel de „mărturii” sunt altceva decât narațiuni ale unei tragedii, devenind parte a unui scenariu resentimentar sau al unuia încărcat de ură și dorință de răzbunare?

Rândurile sunt teribile, dar ele trebuie citate tocmai pentru spărtura pe care o fac în judecata conform căreia victimele sunt victime, iar călăii călăi. Uneori, iată, victimele împrumută ceva din cruzimea imparabilă a schingiuitorilor: „Nu văzusem până atunci și nici până astăzi n-am mai avut ocazia să văd o ființă omenească ajunsă la un asemenea hal de prăbușire și degradare. Când era adus înapoi în celulă — și mi-am dat seama că era vecin cu mine — gardienii îl supuneau la tot felul de umilințe. «Ia stai pe vine, mă, și cântă cocoșește, hai să te aud!» sau «Dar pisica, dar câinele, ia spune mă, cum scheaună, cum latră?» Nenorocitul îndeplinea toate aceste ordine cu o îngrozitoare supunere. Nu mai era om. Era o fantomă. L-am privit și l-am auzit săptămâni de-a rândul. Sfârșisem prin a-l identifica. Era George Brătianu, profesorul, șeful de partid, fiu și nepot de statuie.”

Și cu asta revin la chestiunea denunțurilor din seria #MeToo. N-am nici calificarea juridică și nici informațiile pentru a emite opinii ferme și a da verdicte. Cine n-a trăit situațiile ca atare, nu se poate pronunța. Ca s-o parafrazez pe cântăreața Melanie Safka: „N-am harasat pe nimeni, și nici n-am fost harasat!” (La Melanie, cuvintele erau „I don’t eat animals and they don’t eat me”.) Sunt însă convins că în unele cazuri, mai ales la Hollywood, situația e mai complicată decât o sugerează pozițiile publice ale celor împricinați. Și asta pentru că nu e vorba doar de abuzuri sexuale. Mizele financiare sunt și ele enorme. Vorbim de bărbați și femei care jonglează cu zecile, ba chiar cu sutele de milioane de dolari. Or, trebuie să fii de-o supremă naivitate (sau ticăloșie) să-ți imaginezi că tu, o fată oarecare, venită din cine știe ce cătun din Midwest, devii celebră și bogată peste noapte fără să plătești, într-un fel sau altul, pentru asta. Averile obscene sunt adeseori rezultatul unor împrejurări și existențe obscene. Cu alte cuvinte, cine mănâncă din troaca porcilor, sfârșește prin a fi mâncat de porci…

Demn de atenție e și un episod din zona presei culturale. Toată lumea a auzit de „The New York Review of Books”. Bilunarul new-yorkez e, dincolo de orice dubiu, publicația care poate crea sau nărui instantaneu reputații literare și academice. Condusă decenii în șir de un intelectual rafinat, Robert Silvers, revista i-a fost încredințată în mai 2017, după moartea acestuia, lui Ian Buruma. Neavând o experiență editorială consistentă, acesta a imprimat o politică radical feministă, cu un interes marcat pentru cultura și istoria Orientului îndepărtat, și un dezinteres clar pentru literatură. Mă număr printre abonații revistei pe care viziunea lui Ian Buruma i-a plictisit de moarte.

Iată însă că, zilele acestea, la doar un an și câteva luni de la surprinzătoarea lui numire, Buruma abandonează (ori i se retrage, încă nu e clar) conducerea redacțională. Împrejurările sunt legate de subiectul abordat mai sus. Buruma a decis să publice articolul-apologie al unui celebru om de radio, canadianul-iranian Jian Ghomeshi. În 2014, acesta își pierduse slujba în urma unor acuzații de hărțuire și comportament violent față de angajate ale Canadian Broadcast Company. Una din învinuirile care i s-au adus („verbal abuse during sex” / „limbaj abuziv în timpul actului sexual”) mi se pare, ca filolog, antologică. Evident, altele sună mai puțin comic. A urmat un proces răsunător, la încheierea căruia Ghomeshi a fost achitat. El și-a descris experiența care i-a ruinat cariera într-un articol mai degrabă încărcat de căință decât arogant. Sub titlul „Reflections from a Hashtag”, textul a fost publicat (deocamdată doar în ediția electronică) de către Ian Buruma, ceea ce a iscat protestele unei părți a redacției și a dus la „mazilirea” lui. Dincolo de vinovăția sau nevinovăția lui Ghomeshi (personal, îmi vine greu să cred că insul era un înger), întâmplarea e șocantă. Ea conține un mesaj limpede: în lumea corectitudinii politice, dreptul la apărare a fost anulat. Odată ce grupurile de presiune te-au acuzat (site-urile #MeToo și „Shitty Media Men” sunt anonime, nefiind asumate de un proprietar sau inițiator anume),  pierzi orice drept de a-ți dovedi nevinovăția.

Marea problemă e, prin urmare, decredibilizarea unui demers perfect legitim într-o societate în care imoralitatea, lăcomia, faima și banul merg mână în mână. În lipsa unei discuții deschise, bazate pe probe și martori, va persista bănuiala că în multe cazuri e vorba de răzbunare ori șantaj. E chiar de neimaginat ca o vedetă care nu mai „prinde” roluri principale (și nici nu-i mai intră în cont zeci de milioane pentru un rol) invocă situații din trecut care, în realitate, s-au desfășurat diferit față de modul apocaliptic în care sunt prezentate azi? Zecile (sau sutele) de imagini de pe Internet nu te ajută prea mult. E imposibil de stabilit dacă, să zicem, Harvey Weinstein sau Quentin Tarantino au abuzat-o pe Uma Thurman, sau aceasta pe ei. Semnificația lubrică a gesturilor frumoasei blonde depășește cu mult formularea privind „abuzurile verbale din timpul actului sexual”. Acelea s-au întâmplat, se presupune, în privat, în timpul unor acte sexuale consensuale, pe când încolăceala obscenă a Umei în jurul trupurilor lui Tarantino și Weinstein s-a petrecut în public.

Semnalul grav transmis de cazul Ian Buruma e că efectele justiției sunt complet anulate de pasiunile și frustrările personale, subsumate ideologiei de grup. Cele care pierd sunt victimele ignorate de jurnaliști, femeile obișnuite, nu starletele blindate cu șiretenia și aroganța avocaților. Prin rescrierea contextelor, vedetele de la Hollywood le-au mai victimizat o dată pe femeile anonime, aflate la cheremul unor brute. Rezidentele din Beverly Hills încep să piardă procesele intentate de presupușii agresori. Iar unele, precum Asia Argento, importantă activistă #MeToo, au ajuns din acuzatoare, acuzate. Aflată în epicentrul unui dublu scandal (relații sexuale cu un minor și sinuciderea în condiții neelucidate a partenerului ei, bucătarul de lux Anthony Bourdain), Asia Argento a pus sub semnul întrebării un demers justițiar aflat în plin avânt. Cu astfel de militante, nu e de mirare că tot mai multe „veterane” #MeToo au început să dea bir cu fugiții. Nu spre paguba doamnei Argento, care va continua să stoarcă nestingherită arginți, ci a adevăratelor victime.

notă: acest articol a fost publicat, în premieră, în revista ”România literară”.

 

  • Tags
  • eroare
  • haștag
  • metoo
  • oroare

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Marian Hrișcă. 29 de ani de viață românească
Previous article NEWSWEEK. Răzvan Chiruță. Da, se poate
[ Mircea Mihăieș ]

[ Mircea Mihăieș ]

Related Posts

Un naș cu inima cât un tren
April 12th, 2021

Un naș cu inima cât un tren

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul
April 5th, 2021

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020
March 31st, 2021

Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse Debate

Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse

Apr 15th, 2021
Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale Debate

Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale

Apr 15th, 2021
Dumnezeul Filozofilor Filozofie

Dumnezeul Filozofilor

Apr 15th, 2021
Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca Cultură

Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca

Apr 14th, 2021
Biserica în prezent și în viitor Cultură

Biserica în prezent și în viitor

Apr 14th, 2021
Muzică sacră, timp sacru Cultură

Muzică sacră, timp sacru

Apr 14th, 2021
Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin Cultură

Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin

Apr 13th, 2021
Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă Debate

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Apr 13th, 2021
Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza) Debate

Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza)

Apr 13th, 2021
Imaginația și voința: ești ceea ce privești Debate

Imaginația și voința: ești ceea ce privești

Apr 13th, 2021
Un naș cu inima cât un tren ALTFEL

Un naș cu inima cât un tren

Apr 12th, 2021
Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor Cultură

Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor

Apr 12th, 2021
Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini” Cultură

Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini”

Apr 12th, 2021
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
Ce exprimă muzica? Cultura

Ce exprimă muzica?

Apr 4th, 2021
D. P. Aligică: Recomandare la recomandare Debate

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare

Apr 3rd, 2021
Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov Literatură

Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov

Apr 3rd, 2021
Credința din perspectivă fenomenologică Filozofie

Credința din perspectivă fenomenologică

Apr 3rd, 2021
Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis Cultură

Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis

Apr 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse Cultură

Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse

Apr 2nd, 2021
„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România? Cultură

„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România?

Apr 1st, 2021
De ce au muzicienii nevoie de filozofie Cultură

De ce au muzicienii nevoie de filozofie

Apr 1st, 2021
Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell Cultură

Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell

Mar 31st, 2021
Este renașterea cazuisticii despre cazuistică? Filozofie

Este renașterea cazuisticii despre cazuistică?

Mar 31st, 2021
Pandemie, isterie şi politica prudenţei Opinii

Pandemie, isterie şi politica prudenţei

Mar 31st, 2021
Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020 ALTFEL

Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020

Mar 31st, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.