• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Mircea Mihăieș. Criticul Iason și criticul Atlas
Mircea Mihăieș. Criticul Iason și criticul Atlas
Home
Opinii

Mircea Mihăieș. Criticul Iason și criticul Atlas

February 23rd, 2020 [ Mircea Mihăieș ] [ Mircea Mihăieș ] Opinii comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Nicăieri ca în critica literară distincția dintre autori buni și autori slabi nu e mai supărătoare. Lumea s-a obișnuit cu existența poeților și prozatorilor proști, dar n-a acceptat-o pe aceea a criticilor ignoranți. Și nu pentru că n-ar fi existat și nu există această categorie. Slavă Domnului, gem revistele și Internetul de veleitari, ambițioși și netalentați. S-a trăit însă mereu cu prejudecata că un critic e un individ inteligent, „citit” și respectabil. De aceea, ideea unui interpret al literaturii cretin e mai greu digerabilă. În critică, se manifestă însă și o altă particularitate: aceea a relei intenții. Adică a falsificării cu bună-știință a judecăților de valoare și a ierarhiilor. Cele mai cumplite efecte ale acestei boli sunt vizibile în critica de grup, în cea ideologică și în glosele „generaționiste”. Ele s-au manifestat de când lumea, dar s-au accentuat teribil în ultimele decenii, de când mediul virtual a început să joace un rol în procesul de impunere sau respingere a autorilor.

Vrem-nu vrem, critica e un domeniu aservit celorlalte genuri literare. Prestigiul ei stă sau cade odată cu cel al formulelor pe care le însoțește. Mai degrabă inflaționist decât substanțial, mileniul al III-lea n-a început sub semnul excelenței. Critica literară a intrat într-un con de umbră din care, probabil, nu va ieși prea curând. Mă refer atât la critica „pe hârtie”, cât și la aceea practicată în mediul virtual. Suportul textului nu are nicio importanță, deși forma influențează conținutul. Marele dezavantaj al criticii practicate pe site-uri ori în publicații în format electronic e că, de regulă, cultivă formulele scurte. Sunt bune și ele, în lipsă de altceva. Dar, în opinia mea, e greu să dai o imagine convingătoare asupra unei cărți în mai puțin de 1500 de cuvinte. Or, pe Internet nimeni nu citește texte atât de lungi. Sigur, există campioni ai brevilocvenței. Regula presupune însă argumentare, ilustrare și concluzie cât se poate de limpezi. Altminteri, eșuăm în domeniul simplei reclame (sau antireclame) ori al notării pe bază de steluțe ori tabele cu indicatori dinainte stabiliți.

Critica literară există doar în măsura în care nu e doar „pentru alții”, servind de ghid de lectură, ci și „pentru sine”. Toți marii critici sunt și mari scriitori. Un text critic trebuie să depășească obiectul despre care scrie și, dacă e posibil, și epoca în care e scris. El trebuie să poate fi citit ca o creație de sine stătătoare. Un „foileton critic” de la 1890, să zicem, ar trebui să-și păstreze prospețimea, să lase impresia că a fost compus chiar acum, în ianuarie 2020. Ceea ce ridică problema secundară, dar de importanță decisivă, a talentului. Evident, un scriitor poate fi validat și de critica lipsită de expresivitate a atâtor și atâtor inși fără har artistic — ca, de pildă, marea majoritate a celor din mediul academic. În cazul lor, accentul cade pe consolidarea, eventuală, a prestigiului. Or, critica literară nu se reduce doar la confirmare, ci și la descoperire. În corespondența G. Călinescu – Al. Rosetti, „divinul critic” făcea o descriere pertinentă a amicului său, căruia îi punea un diagnostic-reproș: și anume, faptul că Rosetti era incapabil să identifice o valoare, adică să decidă, fără alte informații, la simpla lectură, dacă o carte e bună sau nu. În schimb, o dată certificată valabilitatea estetică a acesteia, producea texte-comentariu extrem de pertinente.

Pornind de la aceste exemple, cred că se pot identifica în domeniul exegeticii literare două tipuri de critici: criticii-exploratori, fascinați de ideea descoperirii, și criticii de susținere, cei care, finalmente, stabilesc canonul. În transpunere mitologică, ei sunt urmașii lui Iason și, respectiv, ai lui Atlas. Cel dintâi pornise în căutarea „lânii de aur”, a „capodoperei”, fără să știe dacă o va găsi. Celălalt susținea pe umerii săi întregul edificiu al creațiilor deja existente. Tipologia nu e imuabilă. Există critici care, într-o anumită fază, intră în categoria Iason, iar în altă perioadă — sau chiar simultan — în categoria Atlas. După cum există și grafomani al căror rol e să semene confuzie și să propună, din motive lesne de ghicit, scări de valori nenaturale, aservite uneia dintre categoriile enunțate mai sus (ideologice, de grup sau generaționiste).

Cea mai mare fraudă pe care am întâl nit-o în timpul vieții mele a fost aceea din jurul revistelor „Săptămâna” și „Luceafărul”. În timpul stalinismului, lucrurile erau și mai radicale, însă n-am avut o experiență directă a atrocităților din acea vreme. Sub conducerea lui Eugen Barbu și Mihai Ungheanu, cele două reviste au demarat un program violent de răsturnare a ierarhiilor stabilite de critica non-ideologică. Dincolo de nuanțe, criteriile promovate de Barbu și Ungheanu aveau drept axă binomul patrie-partid. Adică exact mixtura național-securistă care constituia esența regimului comunist al lui Ceaușescu. Și Barbu, și Ungheanu dobândiseră puteri discreționare. Procesul s-a acutizat după tezele din iulie 1971, marcând demararea unui proces de restalinizare accelerată a României.

Evident, Barbu și Ungheanu nu erau singuri. Secondat de zănaticul Vadim și de alți „băieți” precum Marian Popa, Ion Lotreanu, Dan Mutașcu, Constantin Sorescu, cartelul barbist își asumase rolul publicațiilor huliganic-legionare din perioada interbelică. Atacul la persoană — cvasiinterzis în presa comunistă — devenise metoda curentă de discreditare a celor resimțiți ca inamici, ori măcar deficitari la capitolul entuziasm, ai comunismului. În ultima parte a dictaturii ceaușiste, gruparea național-securistă a primit întăriri din partea unui „vlăstar” lansat cu surle și trâmbițe, „Suplimentul literar-artistic al Scânteii tineretului”. Un organ eminamente politic (cum putea fi altfel?) condus de „maestrul” de azi al posturilor de televiziune-pistol, inenarabilul Ion Cristoiu. Flancat de câțiva tineri bine racordați la mijloacele de informare ale Securității (între ei strălucea prin virulență și nerușinare Artur Silvestri), trinomul a impus și un nou profil de foiletonist-ciomăgar: criticul-Caliban. Lipsit de scrupule, bolovănos, antioccidental și antisemit, această creatură a bolgiilor comuniste lucra asiduu la impunerea unor „valori” de teapa lui Ion Lăncrănjan, Dumitru Popescu-Dumnezeu, Dinu Săraru, Paul Anghel, Paul Everac, Platon Pardău și alți pigmei, uitați azi cu toții. Marii poeți erau, în acest infern cu susul în jos, Păunescu și Vadim, plus pleiada jalnică a unor versificatori precum Nicolae Dragoș, Ion Nicolescu, Nicolae Dan Fruntelată și alți ejusdem farinae.

Cele trei publicații menționate („Săptămâna”, „Luceafărul”, „SLAST”) își leagă numele și de una dintre cele mai dezmățate inițiative ideologice ale comunismului ceaușist: lansarea teoriei protocroniste. Excrescență paranoică a unei viziuni salvaționiste despre lume, teoria susținea că toate marile invenții științifice, intuiții filozofice ori premiere artistice își aveau măcar sâmburele, dacă nu realizarea deplină, pe mărețele noastre plaiuri. Că în această aventură au fost angrenați și oameni de prim-plan, uneori inexplicabil (ca în cazul lui Constantin Noica), alteori explicabil (Edgar Papu, Dan Zamfirescu), e o poveste care trebuie spusă și răs-spusă până îi vom desluși toate ițele. Cert este că în felul acesta critica literară românească a produs un număr enorm de avortoni, ademeniți de iluzia că dacă se afiliază grupului de influență girat de aparatul securisto-comunist, își asigură și perenitatea.

Ca membru al Generației 1980, am prins doar coada de cometă a marilor bătălii care se dăduseră cu zece ani înainte. Eram, evident, de partea celor care respingeau critica de partid și aberațiile protocroniste. Represaliile n-au întârziat, chiar dacă mai puțin violente decât în anii „obsedantului deceniu”. Dar asta nu înseamnă că nu am ieșit fragilizați din lumea comunistă. Prea puțini dintre hipertalentații mei colegi de generație s-au ridicat la nivelul așteptărilor. Marea majoritate s-au avântat, după 1990, într-o publicistică furibundă, în general anti-comunistă. Rolul lor, la capitolul instaurării democrației, e covârșitor. Obrăznicia tinerilor de azi, cei care au sosit la masa gata întinsă, ar trebui judecată și din perspectiva înfruntărilor decisive duse în primul deceniu post-comunist. Acum e simplu să zvârli cu sudalme pe Facebook, în totală impunitate. Atunci, riscul de a fi cotonogit de mineri, de a fi luat la ochi de securiștii și de activiștii îmbogățiți peste noapte nu era o glumă, ci realitatea de fiecare zi a unor ciocniri crâncene cu comuniștii care nu aveau de gând să lase frâiele puterii. Mă mir că aceste adevăruri nu sunt pomenite mai des, pentru a evalua lucrurile inclusiv la capitolul „bărbăție”. Și chiar „feminitate”.

Dar e o certitudine că prea puțini dintre criticii Generației 1980 au dat tomurile care se așteptau de la ei. O dovedește și Lista canonică a cărților de critică, istorie literară și eseistică românească a ultimei sute de ani, publicată de România literară. Paradoxul e că generația cea mai vizibilă în ultimii 20-25 de ani în viața culturală, academică și publică din România abia dacă a produs cinci-șase cărți de critică și istorie literară cu adevărat impresionante. Om fi reprezentând noi, optzeciștii, și un alt tip de literat? Om fi noi întruparea critică și eseistică a Șarpelui Uroburos, cel care-și înghite propria coadă, într-un disperat efort de autodistrugere? Sună exagerat și tragic, dar nu e departe de realitate.

Text publicat în premieră în revista ROMÂNIA LITERARĂ

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Teodor Baconschi. Note despre ”influenceri”
Previous article Ciprian Apetrei. Grifonul Si Mo Na
[ Mircea Mihăieș ]

[ Mircea Mihăieș ]

Related Posts

Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech
February 28th, 2021

Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986)
February 28th, 2021

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986)

Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti”
February 28th, 2021

Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti”

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech Opinii

Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech

Feb 28th, 2021
Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila Filozofie

Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila

Feb 28th, 2021
Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit. Debate

Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit.

Feb 28th, 2021
Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986) Opinii

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986)

Feb 28th, 2021
Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti” Opinii

Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti”

Feb 28th, 2021
Noica și marxismul. O explorare Filozofie

Noica și marxismul. O explorare

Feb 27th, 2021
Chesterton și sensul educației Educație

Chesterton și sensul educației

Feb 27th, 2021
Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate Opinii

Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate

Feb 27th, 2021
Adevărul moral și conservatorismul constituțional Societate

Adevărul moral și conservatorismul constituțional

Feb 26th, 2021
Dumnezeul filozofilor Cultură

Dumnezeul filozofilor

Feb 26th, 2021
Minunile limbajului obișnuit Filozofie

Minunile limbajului obișnuit

Feb 25th, 2021
Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ Debate

Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ

Feb 25th, 2021
Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze Opinii

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Feb 25th, 2021
Eric Voegelin ca maestru învățător Cultură

Eric Voegelin ca maestru învățător

Feb 25th, 2021
Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth Cultură

Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth

Feb 25th, 2021
Când totul este permis Cultură

Când totul este permis

Feb 24th, 2021
Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon Cultură

Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon

Feb 23rd, 2021
Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare Economie

Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare

Feb 23rd, 2021
Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3) Debate

Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3)

Feb 23rd, 2021
Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul” ALTFEL

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Feb 23rd, 2021
Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa Debate

Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa

Feb 23rd, 2021
Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare Debate

Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare

Feb 23rd, 2021
Călătoria cu trenul între privilegiu și economie Politică

Călătoria cu trenul între privilegiu și economie

Feb 21st, 2021
Omenirea: o poveste fără speranță? Societate

Omenirea: o poveste fără speranță?

Feb 21st, 2021
Despre nemurire și eternitate. O introducere Cultură

Despre nemurire și eternitate. O introducere

Feb 21st, 2021
Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes Cultură

Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes

Feb 20th, 2021
Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit” Istorie

Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit”

Feb 20th, 2021
Creația lui Wolfhart Pannenberg Filozofie

Creația lui Wolfhart Pannenberg

Feb 20th, 2021
„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale Debate

„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale

Feb 19th, 2021
Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației Debate

Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației

Feb 19th, 2021
Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei” Cultura

Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei”

Feb 19th, 2021
Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor Cultură

Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor

Feb 18th, 2021
Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero Cultură

Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero

Feb 17th, 2021
De ce literatura contează Cultură

De ce literatura contează

Feb 17th, 2021
Bogdan Glăvan. E dificil să faci predicții, mai ales despre viitor. Opinii

Bogdan Glăvan. E dificil să faci predicții, mai ales despre viitor.

Feb 17th, 2021
Alexandru Călinescu. Ce mai zice lumea ALTFEL

Alexandru Călinescu. Ce mai zice lumea

Feb 17th, 2021
Adrian Papahagi: Gânduri răzlețe despre libertate, toleranță și corupție Opinii

Adrian Papahagi: Gânduri răzlețe despre libertate, toleranță și corupție

Feb 17th, 2021
Câteva fragmente din „Jurnalul de la Păltiniș”, de Gabriel Liiceanu Cultură

Câteva fragmente din „Jurnalul de la Păltiniș”, de Gabriel Liiceanu

Feb 17th, 2021
Virgil Iordache. Note pe marginea întâlnirii Patriarh – Președinte Debate

Virgil Iordache. Note pe marginea întâlnirii Patriarh – Președinte

Feb 17th, 2021
Viitorul este deja aici Debate

Viitorul este deja aici

Feb 16th, 2021
Bogdan Glăvan. Spălarea pe creier în sistemul socialist de educatie Opinii

Bogdan Glăvan. Spălarea pe creier în sistemul socialist de educatie

Feb 16th, 2021
„Unei veverițe de la Kyle-Na-No", de William Butler Yeats Literatură

„Unei veverițe de la Kyle-Na-No", de William Butler Yeats

Feb 15th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.