• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Mircea Mihăieș. Deplasarea spre roșu
Mircea Mihăieș. Deplasarea spre roșu
Home
Opinii

Mircea Mihăieș. Deplasarea spre roșu

April 22nd, 2019 [ Mircea Mihăieș ] [ Mircea Mihăieș ] Opinii comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Sub ochii noștri, o varietate de comunism își ia revanșa pentru înfrângerea — ce părea definitivă — de la sfârșitul anilor ’80. Atunci, prin venirea la putere în Statele Unite și Marea Britanie a politicienilor conservatori, Ronald Reagan și Margaret Thatcher, cele două țări au atins culmea prosperității și a libertății. Ambii au ajuns la conducere după ani de dominație a stângii și de șantaj politic internațional exercitat cu binecunoscuta abilitate de către Uniunea Sovietică. Urmașii lui Lenin n-au pierdut atunci o bătălie economică — o pierduseră de mult —, ci o bătălie a modernizării. Ea s-a manifestat atât militar, prin incapacitatea rușilor de a ține pasul cu tehnologia Vestului, cât și civilizațional: era din ce în ce mai greu să ții sub obroc sute de milioane de oameni în era sateliților și a sistemelor de telecomunicații ultra-performante.

Marxisto-comunismul a supraviețuit prin simpla putere a propagandei. Sărăcia endemică, lipsa libertăților, represiunea violentă, cultul liderului providențial erau ascunse sub o poleială de promisiuni privitoare la viitorul de aur al omenirii. Situația amintea de imaginea personajului din romanul lui Gaston Leroux, Le Fantôme de l’Opéra: sub masca strălucitoare se afla un chip hidos. Poate că nu întâmplător cea mai populară versiune a cărții, opera lui Andrew Lloyd Weber, a avut premiera în 1986, la doar câțiva ani după ce președintele SUA lansase Inițiativa Apărării Strategice, cunoscută sub denumirea de Războiul Stelelor. Obligată să facă față unei competiții nemiloase, Uniunea Sovietică a capotat în mod lamentabil. În fața realizărilor concrete ale Occidentului, inclusiv pe plan militar, minciuna ideologică s-a prăbușit ca un castel de nisip.

Și prăbușită ar fi rămas, dacă acțiunea politică a doi președinți americani, mai întâi, timid, Bill Clinton, iar apoi, decisiv, Barack Obama, n-ar fi adus înapoi de la groapă mortul ce părea destinat unei putrefacții rapide. Corupția, minciuna, nerușinarea, falsificarea sistemelor de competitivitate, perspectiva aberantă asupra realității au reprezentat, sub Obama, semnele surpării galopante ale unui sistem politic ce încorona câteva secole de liberalism și raționalism. Șarlatania egalitaristă, trucarea realității, bunăstarea garantată de apartenența la grupuri puternic ideologizate au săpat adânc în temeliile unei lumi care, după o expresie  consacrată, „trăia în adevăr”. Obama și instrumentul său diabolic în politica externă a SUA, Hillary Clinton, au măsluit în așa fel jocurile internaționale, încât l-au impus la masa tratativelor pe mediocrul birocrat al spionajului sovietic, Putin, drept partener de nădejde. Din acel moment, mașina istoriei a fost întoarsă. Plămânii sănătoși ai Vestului au început să sufle în pânzele visului imperial al Rusiei.

Că formele contondente de comunism occidental au directă legătură cu prăbușirea sistemului sovietic e la mintea cocoșului. Într-o lume în care bolșevismul ca proiect politic viabil dispăruse din Europa, aberațiile marxisto-leniniste își pierduseră forța de impact. Pur și simplu, nu mai aveai pe ce să pui degetul și să constați malignitatea lui absolută. În contrapartidă, a apărut un comunism de hârtie, un colectivism al campusurilor universitare, al publicațiilor „progresiste”, al televiziunilor cinice, al intelectualității îmbătate de iluzii absurde. În douăzeci de ani, sistemul academic, cu adjuvanții săi, au născut o masă critică de absolvenți care și-au asumat de bună voie rolul de agenți de propagandă a ceea ce deprinseseră pe băncile facultăților. Ei nici măcar nu mai trebuie asmuțiți asupra țintelor — o fac din proprie inițiativă, convinși că-și aduc o contribuție inestimabilă în ce privește viitorul planetei.

În contextul în care logica a fost abolită, manipularea și minciuna merg mână în mână. Pentru cineva care a trăit peste treizeci de ani sub comunism, ca mine, e de-a dreptul hazos să citească acuzațiile presei de stânga privind presupusul ajutor dat de ruși lui Trump în alegerile din 2016. Frauda semantică e totală: ei, tocmai ei, cei care mărșăluiesc umăr la umăr cu ideile politice care l-au produs pe Putin, sunt revoltați că acesta se amestecă în politica internă a Americii! Că țarul de la Kremlin se amestecă, e dincolo de orice dubiu. Dar o face tocmai prin agenții corectitudinii politice, ai „liberalismului” și „progresismului” de sorginte marxistă care au luat cu asalt societatea americană.

Momentul actual este, din acest punct de vedere, unul al urii de sine a elitelor intelectuale și politice. În loc să învețe din lecția drastică reprezentată de alegerea lui Trump — eșecul politicii bazate pe minciună și false promisiuni egalitariste — au pus la cale un vast complot prin care sperau să-l suspende, acuzându-l de trădare. Trump n-a făcut altceva decât a promis în campania electorală. Trădarea era doar în mintea lor. Ca dovadă, publicarea Raportului Mueller s-a dovedit un dezastru. M-aș fi așteptat ca documentul să fie comentat pe măsura enormelor așteptări legate de el. Nimic, absolut nimic. Tăcere mormântală. În demența lor anti-democratică (adică anularea pe căi nedemocratice a votului democratic), acum își pun speranțe în activarea Amendamentului al 25-lea la Constituția americană. Acesta precizează, în Secțiunea a 4-a, condițiile în care un președinte poate fi înlăturat: dacă vicepreședintele și majoritatea membrilor Cabinetului ajung la concluzia că șeful statului se află în „incapacitatea de a exercita puterea și îndatoririle funcției sale.” Jalnic, de o mie de ori jalnic. În loc să facă o analiză temeinică a malversațiunilor care au dus la pierderea puterii, democrații și acoliții lor se afundă în mlaștina dezonoarei și a turpitudinii morale.

La plecarea de la Casa Albă, în 2001, familia Clinton avea, conform declarației președintelui, datorii de 16 milioane de dolari. În 2015, când Hillary a candidat la conducerea Americii, cuplul își rotunjise conturile la 45 de milioane. Ceea ce înseamnă că au câștigat, în medie, 4.2 milioane de dolari anual. Evident, nu din salarii. Și nici din afaceri, deoarece nu au desfășurat niciun fel de activitate economică. Veniturile lor provin din două surse: publicarea de cărți și conferințe. Și mai ales din acea vagă ocupație numită „consultanță”. Am avut curiozitatea să parcurg câteva dintre cuvântările lui Clinton. Sunt texte de-un convenționalism searbăd, lipsite de orice idee și substanță. Cum de sunt ele plătite cu sute de mii de dolari bucata, și de către cine, nu e chiar un mister. Sunt, în buna tradiție mafiotică, parandărătul matrapazlâcurilor petrecute pe vremea când respectivele personaje aveau în mâini pâinea și cuțitul statului.

O lectură rău-voitoare a acestor rânduri ar putea lăsa impresia că sunt un suporter al lui Trump. N-am fost și nu sunt. Mă rezum doar la analiza a ceea ce furnizează realitatea, excluzând bula de minciuni în care se complac adepții corectitudinii politice. Trump n-a făcut decât să speculeze insolența și incompetența clasei politice de stânga, care credea că poate prosti la nesfârșit pe toată lumea. Desprinși de realitate, au apelat la tot felul de tertipuri financiare și politice pentru a aduce și în America „binefacerile” socialismului. Surzi și orbi la experiența istorică a omenirii, au ajuns să-și dorească în propria casă instaurarea unui model care nu a produs, oriunde a fost aplicat, decât suferință, nedreptate, represiune și sărăcie.

Cine nu are vise utopice? Toți vrem să ajungem pe lună, dar cei mai mulți ne dăm seama că ne lipsesc mijloacele pentru a ne deplasa acolo. Ei bine, noua specie de „visători” ce-și spun progresiști, nu se încurcă în astfel de amănunte. Cineva e dator să „le dea”, fără să-și pună problema că ar fi de datoria lor să se ocupe mai mult de producție, decât de redistribuire. Pe munca, pe banii și pe viața altora e ușor să fii generos. Când ai un salariu îndestulător, când muncești într-un campus de vis, unde-ți poți satisface pe gratis toate nevoile profesionale și culturale, când muncești doar câteva ore pe săptămână, așa cum se întâmplă cu majoritatea covârșitoare a universitarilor americani, ți se pare că așa arată lumea adevărată. Și, pentru că nu te costă nimic, ceri să se extindă acest fel de viață la nivelul întregii societăți. Nu, lumea arată cu totul altfel. Ea nu poate fi schimbată însă făcând apel tocmai la ideologia care a distrus în om orice urmă de generozitate, competență și voință realistă de a face bine.

Când politicienii, artiștii și universitarii occidentali vor renunța la marile beneficii pe care le au, am să le acord măcar creditul sincerității. N-a făcut-o niciunul dintre ei. N-a anunțat niciunul că, gata, de mâine va cere să fie plătit cu salariul minim pe oră. În clipa de față, el este în Statele Unite 7,25 dolari. Cu atât, și nici cu un cent mai mult, sunt plătiți milioane de oameni în cea mai prosperă țară din lume. Înmulțiți suma cu cele 4 sau 5 sau, haide, 10 ore pe săptămână ale unui profesor de la universitățile infestate de comunism și veți vedea cât de mare e frauda la care sunt părtași descreierații ce se pretind salvatorii omenirii. Aceasta e prima alegere pe care o au de făcut: să aibă grijă de propriile familii dispunând de sumele ce rezultă din calculul rece al cifrelor, și nu din inginerii financiare care au ruinat o civilizație întreagă. A doua ar fi să emigreze într-una din țările unde societatea visată de ei funcționează din plin. Le-aș propune Coreea de Nord.

 

notă: acest text a fost publicat în premieră în revista ”România literară”. 

  • Tags
  • comunism
  • deplasare
  • deplasarea spre roșu
  • neocomunism
  • roșu

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Adrian Papahagi. Să nu ne lăsăm intimidați!
Previous article Barack Obama & Hillary Clinton: două postări pentru antologia rușinii
[ Mircea Mihăieș ]

[ Mircea Mihăieș ]

Related Posts

10 august 2018: capăt de drum
March 3rd, 2021

10 august 2018: capăt de drum

T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze
March 1st, 2021

T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze

Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români
March 1st, 2021

Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Vlad Topan. Prin scientism spre neo-păgânism. Sau despre milenarismul de rit ecologist Cultură

Vlad Topan. Prin scientism spre neo-păgânism. Sau despre milenarismul de rit ecologist

Mar 4th, 2021
Contribuţia lui Mises la înţelegerea ciclurilor economice Economie

Contribuţia lui Mises la înţelegerea ciclurilor economice

Mar 4th, 2021
D. P. Aligica: Relativ la chestiunea studentilor de la Drept Debate

D. P. Aligica: Relativ la chestiunea studentilor de la Drept

Mar 4th, 2021
Rolul comunităților vii sau teoria conservatoare despre ancorarea oamenilor în realitate Cultura

Rolul comunităților vii sau teoria conservatoare despre ancorarea oamenilor în realitate

Mar 3rd, 2021
A fi sau a nu fi liber Debate

A fi sau a nu fi liber

Mar 3rd, 2021
C. Pătrășconiu. ABC: Cunoașterea de partid Cultura

C. Pătrășconiu. ABC: Cunoașterea de partid

Mar 3rd, 2021
Câteva fragmente din „De ce, Doamne? O radiografie a suferinței”, de C. S. Lewis Cultură

Câteva fragmente din „De ce, Doamne? O radiografie a suferinței”, de C. S. Lewis

Mar 3rd, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos (I) ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos (I)

Mar 3rd, 2021
Virgil Iordache. Monopolul unei abordări în etica academică este disfuncțional Debate

Virgil Iordache. Monopolul unei abordări în etica academică este disfuncțional

Mar 3rd, 2021
10 august 2018: capăt de drum Opinii

10 august 2018: capăt de drum

Mar 3rd, 2021
Încă un studiu arată, din nou, că lockdown-urile nu funcționează Debate

Încă un studiu arată, din nou, că lockdown-urile nu funcționează

Mar 2nd, 2021
De la monadologia lui Leibniz la identitatea personală Filozofie

De la monadologia lui Leibniz la identitatea personală

Mar 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga Cultură

Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga

Mar 1st, 2021
T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze Opinii

T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze

Mar 1st, 2021
Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români Opinii

Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români

Mar 1st, 2021
Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă Opinii

Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă

Mar 1st, 2021
Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale Societate

Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale

Mar 1st, 2021
Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea Cultură

Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea

Feb 28th, 2021
Tenebrosul drum al unei minți tinere Educație

Tenebrosul drum al unei minți tinere

Feb 28th, 2021
(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida Cultura

(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida

Feb 28th, 2021
Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech Opinii

Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech

Feb 28th, 2021
Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila Filozofie

Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila

Feb 28th, 2021
Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit. Debate

Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit.

Feb 28th, 2021
Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986) Opinii

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986)

Feb 28th, 2021
Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti” Opinii

Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti”

Feb 28th, 2021
Noica și marxismul. O explorare Filozofie

Noica și marxismul. O explorare

Feb 27th, 2021
Chesterton și sensul educației Educație

Chesterton și sensul educației

Feb 27th, 2021
Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate Opinii

Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate

Feb 27th, 2021
Adevărul moral și conservatorismul constituțional Societate

Adevărul moral și conservatorismul constituțional

Feb 26th, 2021
Dumnezeul filozofilor Cultură

Dumnezeul filozofilor

Feb 26th, 2021
Minunile limbajului obișnuit Filozofie

Minunile limbajului obișnuit

Feb 25th, 2021
Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ Debate

Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ

Feb 25th, 2021
Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze Opinii

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Feb 25th, 2021
Eric Voegelin ca maestru învățător Cultură

Eric Voegelin ca maestru învățător

Feb 25th, 2021
Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth Cultură

Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth

Feb 25th, 2021
Când totul este permis Cultură

Când totul este permis

Feb 24th, 2021
Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon Cultură

Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon

Feb 23rd, 2021
Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare Economie

Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare

Feb 23rd, 2021
Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3) Debate

Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3)

Feb 23rd, 2021
Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul” ALTFEL

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Feb 23rd, 2021
Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa Debate

Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa

Feb 23rd, 2021
Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare Debate

Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare

Feb 23rd, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.