• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Mircea Mihăieș. Hienele catodice
Mircea Mihăieș. Hienele catodice
Home
ALTFEL

Mircea Mihăieș. Hienele catodice

May 14th, 2019 [ Mircea Mihăieș ] [ Mircea Mihăieș ] ALTFEL comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Linșajul mediatic la care a fost supus recent Andrei Pleșu constituie încă un episod din istoria infamiei la români. Asta știm, asta facem. Dac-ar fi să scriem o istorie a onoarei în vigilenta noastră țărișoară, probabil că ea n-ar conține decât trei-patru paragrafe. În schimb, la mișelii, nevolnicii, ticăloșii, mârșăvii, spurcăciuni, odioșenii, abjecții suntem imbatabili. Poltroni și infecți, abia așteptăm să țâșnim din văgăunile decăderii morale unde ne simțim ca-n sânul lui Avraam și ne dăm poalele peste cap. În fond, ce s-a întâmplat? Un cetățean matur al acestei țări, Mihai Pleșu, în vârstă de 47 de ani, a fost arestat ca fiind suspect de consum și trafic de droguri. Ceea ce e, la urma urmelor, o informație banală, s-a transformat într-un turbion de presă în care a fost târât unul dintre cei mai străluciți intelectuali ai României. Motivul: Andrei Pleșu e tatăl celui arestat pentru o zi.

Nu sunt și nu intenționez să devin avocatul din oficiu al lui Mihai Pleșu. Nu îl cunosc și nici nu e treaba mea să-i judec stilul de viață și opțiunile existențiale. Dar cred că e treaba mea să scriu despre odioasa manipulare la care s-au dedat televiziunile și presa scrisă cu acest prilej. Din prezentarea știrii, îți dădeai seama că Mihai Pleșu e deja condamnat, ba chiar în mod exemplar, nu pentru ceea ce a făcut, ci pentru ceea ce este: fiul unei celebrități. N-am văzut reporteri de televiziune să pândească în jurul școlilor, care colcăie de traficanți de droguri. Nu
i-am văzut pe jurnaliștii de investigație să facă ceea ce se spune în job-description-ul lor, adică să investigheze o plagă ajunsă la cote alarmante. Leneși, incompetenți și lași, s-au obișnuit să dea știri „pe surse”, adică să devină cureaua de transmisie a diverșilor manipulatori din instituțiile de represiune, în funcție de interesele și umorile acestora.

Un „caz Andrei Pleșu” fără nicio substanță și logică valorează cât mii de dosare și cercetări rămase fără vreun rezultat. Nu se întâmplă prima oară așa ceva, dar acum odioșenia strigă la cer. Populația e prostită: gata, „vigilentele noastre organe” și-au făcut datoria, nimic nu scapă „profesionalismului” lor plătit cu bani grei. Geme țara de hoteluri unde prostituția e principala sursă de profit, dar nimeni nu are timp să arunce o privire asupra acestor raiuri ale curvelor, peștilor și taximetriștilor specializați în transportul de „carne vie”. Publicarea, alăturate, a fotografiilor fiului și tatălui e nu doar o fraudă, ci și o condamnare „în efigie” a lui Andrei Pleșu. Infecția morală a atins însă asemenea dimensiuni încât simplul gest de a te apăra de ea te maculează. Într-o țară normală, Andrei Pleșu ar putea cere — și cu siguranță, ar primi — daune morale de multe milioane. La noi, e pus la zidul infamiei și obligat să-și ascundă chipul atunci când iese pe stradă.

Nu știu dacă există încadrare juridică pentru ceea ce fac jurnaliștii din România. A spune că e un abuz e prea puțin. E o ticăloșie cu premeditare, o formă a turpitudinii ce a atins paroxismul. Nu poate fi invocat dreptul la informare, deoarece nu exista niciun temei să fim informați despre Andrei Pleșu într-un asemenea caz. Andrei Pleșu n-a comis niciun act reprobabil, pentru a ajunge pe pagina întâi a ziarelor și în breaking-news-urile televiziunilor de partid. Ceea ce arată că mentalitatea de hienă s-a impus, probabil definitiv, în mediile jurnalistice din România. Îmi aduc aminte de un episod de-acum câțiva ani, când un personaj politic de primă linie a venit în campanie electorală la Timișoara. Îl simpatizam, așa că am fost bucuros să merg să-l salut. O ziaristă foarte talentată și combativă, care era de față, m-a zărit, s-a apropiat de mine și mi-a spus: „Fiți atent ce vorbiți, pentru că aștia filmează cu aparate ascunse!”

Am aruncat uimit privirea în jur, neînțelegând despre ce e vorba. Locul gemea de camere de filmat și de înregistrat audio. De ce ar fi avut nevoie de „înregistrări secrete”, când aveau la îndemână suficientă tehnică pentru a umple un camion?! Privind mai atent, am observat că vreo câțiva cameramani își țineau aparatura într-o poziție ciudată, cu microfoanele direcționate spre politician, dar cu lentilele spre podea. Voiau, desigur să-i „adoarmă vigilența”, sperând să surprindă niște fraze pe care acesta, probabil, că s-ar fi ferit să le spună știindu-se înregistrat.

La ieșire, în holul clădirii unde se desfășurase întâlnirea, privirile mi-au fost atrase de o tânără care se agita isteric. Am recunoscut în ea o absolventă a Facultății de Jurnalism. O cunoșteam vag, pentru că își legase numele de câteva scandaluri de presă. Acum, ca mai-mare peste hoarda reportericească, îi dăscălea cu voce de stentor: „Atenție, nu vă scapă nicio grimasă, da? Faceți close-up dacă-l vedeți că se strâmbă ori că se uită într-o parte. Să iasă holbat, da? Nu uitați, avem nevoie de un portret de monstru. Vă rog eu, da?” Și toate aceste indicații în gura mare, fără vreo jenă că ar fi putut fi înregistrată de vreun jurnalist de la o televiziune concurentă. N-o înregistra nimeni. Alcătuiau o confrerie sudată în sute și sute de mârșăvii de acest tip. M-am apropiat de tânăra instigatoare și-am abordat-o: „Domnișoară, mizeriile astea vi le-au predat la facultate?” M-a privit scurt. Mă recunoscuse. Ba chiar mi-a făcut onoarea unei replici: „Ce știți dumneavoastră, dom’ profesor? Dacă nu aducem materiale din astea, patronul ne dă afară”. S-a întors spre ceata ahtiată de sânge și i-a trasat o ultimă indicație: „Deci, pe el! Cum iese, înghiontiți-l, enervați-l și filmați tot! S-a înțeles?”

Cam așa arată specia subumană care a luat cu asalt zona presei din România. Curios să aflu cum vede lucrurile cineva care nu are pentru Andrei Pleșu admirația intelectuală și afecțiunea umană pe care le am eu, l-am chestionat pe un tânăr întâlnit la un eveniment mai mult sau mai puțin cultural. Era, evident, la curent cu odioasa manipulare, însă poziția lui era mult mai simplă: „Voi fetișizați numele. Pentru cei care citesc astfel de mizerii, Andrei Pleșu nu înseamnă nimic. Șase cu cinci litere, nimic mai mult. Habar n-au cine e, dar îl urăsc pentru că așa li se spune la partid sau pentru că asta văd la televizor. Cei informați își dau seama imediat că e o nemernicie. Dar apropo: de ce n-ar fi ăsta un prilej să declanșați voi, intelectualii, o dezbatere despre societate și droguri? Susțineți că sunteți în Europa, dar vă comportați ca ultimii provinciali de pe o insulă uitată de lume”.

E o perspectivă asupra căreia îmi propun să meditez. Dar asta nu înseamnă că pentru mine situația în care se află Andrei Pleșu e una tolerabilă. Nu, de o mie de ori nu: nu există vini colective și nimeni nu trebuie pedepsit, umilit, batjocorit pentru ceea ce englezii numesc „guilt by association”. Or, a crucifica un om doar pentru că numele său vinde ziarul și ridică ra-
ting-ul canalelor de televiziune e în sine o crimă. Teoriile cu care ni s-a împuiat capul privitor la 
rule of law, tot ce știam despre dreptul la imagine și prezumția de nevinovăție s-au năruit ca un castel de nisip, strivit de bocancii puturoși ai unor soldați ai neantului. Văd în presa acestui moment principalul complice al politicienilor în asaltul lor împotriva normalității și decenței. Fără ei, fără insațiabila poftă de vulgaritate și senzaționalism grețos, nu am fi ajuns la declasarea și dezastrul moral la care am ajuns.

Cazul discutat aici ridică și o întrebare tulburătoare: în condițiile date, în hărmălaia mediatică întreținută cu cinism și ură, se mai poate vorbi de un tratament judiciar obiectiv? Cum Andrei Pleșu suferă ca tată al lui Mihai Pleșu, cine ne garantează că Mihai nu va suferi ca fiu al lui Andrei? Dar dacă un judecător influențat de ce vede în presă va găsi nimerit să adauge în sarcina fiului antipatia față de tată? Presiunea mediatică nu e niciodată garantul unei soluții echitabile. Tele-justiția care a provocat în anii din urmă suferință și haos, a nenorocit oameni și a fracturat destine tinde să devină una dintre cele mai perfide forme de manifestare ale așa-zisei libertăți de exprimare. Unde e, în acest caz, libertatea? Reiese cu limpezime din desfășurarea de forțe că e vorba despre orice, numai despre libertate, nu. Resentiment? Cât încape. Ură? Din plin. Vulgaritate? De nesuportat.

Sentimentul general degajat de această nouă probă de mitocănie națională e cel de nesiguranță și neliniște că oricine, oricând, poate fi nimicit de marele mecanism al celor trei dezastre enumerate mai sus: resentimentul, ura și vulgaritatea. Ele au funcționat ca un exploziv pe întreaga perioadă a deceniilor de când ne-am putut exprima fără teamă de activiștii de partid și de ofițerii de Securitate. Dar ceea ce vedem e oribil. Suntem mai răi decât orice produs al coșmarurilor și mai fățarnici decât patroanele de bordeluri. Adulmecăm prilejurile de a batjocori așa cum un ogar își adulmecă prada. Înrăiți și josnici, cultivăm barbaria ca pe o valoare supremă a mizeriei noastre. E inevitabil ca într-o asemenea lume orice om decent să se simtă un Andrei Pleșu. Măcar de-am avea harurile culturale și talentul lui!

text publicat în premieră în revista ”România literară”

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Joi, 16 mai: „International Sanction Regimes Against Endemic Corruption and Gross Human Rights Violations: Towards A European Magnitsky Act?”
Previous article Despre vitalitatea ceauşismului, astăzi
[ Mircea Mihăieș ]

[ Mircea Mihăieș ]

Related Posts

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos (I)
March 3rd, 2021

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos (I)

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”
February 23rd, 2021

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Alexandru Călinescu. Ce mai zice lumea
February 17th, 2021

Alexandru Călinescu. Ce mai zice lumea

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Vlad Topan. Prin scientism spre neo-păgânism. Sau despre milenarismul de rit ecologist Cultură

Vlad Topan. Prin scientism spre neo-păgânism. Sau despre milenarismul de rit ecologist

Mar 4th, 2021
Contribuţia lui Mises la înţelegerea ciclurilor economice Economie

Contribuţia lui Mises la înţelegerea ciclurilor economice

Mar 4th, 2021
D. P. Aligica: Relativ la chestiunea studentilor de la Drept Debate

D. P. Aligica: Relativ la chestiunea studentilor de la Drept

Mar 4th, 2021
Rolul comunităților vii sau teoria conservatoare despre ancorarea oamenilor în realitate Cultura

Rolul comunităților vii sau teoria conservatoare despre ancorarea oamenilor în realitate

Mar 3rd, 2021
A fi sau a nu fi liber Debate

A fi sau a nu fi liber

Mar 3rd, 2021
C. Pătrășconiu. ABC: Cunoașterea de partid Cultura

C. Pătrășconiu. ABC: Cunoașterea de partid

Mar 3rd, 2021
Câteva fragmente din „De ce, Doamne? O radiografie a suferinței”, de C. S. Lewis Cultură

Câteva fragmente din „De ce, Doamne? O radiografie a suferinței”, de C. S. Lewis

Mar 3rd, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos (I) ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos (I)

Mar 3rd, 2021
Virgil Iordache. Monopolul unei abordări în etica academică este disfuncțional Debate

Virgil Iordache. Monopolul unei abordări în etica academică este disfuncțional

Mar 3rd, 2021
10 august 2018: capăt de drum Opinii

10 august 2018: capăt de drum

Mar 3rd, 2021
Încă un studiu arată, din nou, că lockdown-urile nu funcționează Debate

Încă un studiu arată, din nou, că lockdown-urile nu funcționează

Mar 2nd, 2021
De la monadologia lui Leibniz la identitatea personală Filozofie

De la monadologia lui Leibniz la identitatea personală

Mar 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga Cultură

Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga

Mar 1st, 2021
T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze Opinii

T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze

Mar 1st, 2021
Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români Opinii

Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români

Mar 1st, 2021
Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă Opinii

Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă

Mar 1st, 2021
Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale Societate

Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale

Mar 1st, 2021
Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea Cultură

Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea

Feb 28th, 2021
Tenebrosul drum al unei minți tinere Educație

Tenebrosul drum al unei minți tinere

Feb 28th, 2021
(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida Cultura

(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida

Feb 28th, 2021
Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech Opinii

Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech

Feb 28th, 2021
Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila Filozofie

Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila

Feb 28th, 2021
Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit. Debate

Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit.

Feb 28th, 2021
Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986) Opinii

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986)

Feb 28th, 2021
Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti” Opinii

Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti”

Feb 28th, 2021
Noica și marxismul. O explorare Filozofie

Noica și marxismul. O explorare

Feb 27th, 2021
Chesterton și sensul educației Educație

Chesterton și sensul educației

Feb 27th, 2021
Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate Opinii

Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate

Feb 27th, 2021
Adevărul moral și conservatorismul constituțional Societate

Adevărul moral și conservatorismul constituțional

Feb 26th, 2021
Dumnezeul filozofilor Cultură

Dumnezeul filozofilor

Feb 26th, 2021
Minunile limbajului obișnuit Filozofie

Minunile limbajului obișnuit

Feb 25th, 2021
Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ Debate

Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ

Feb 25th, 2021
Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze Opinii

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Feb 25th, 2021
Eric Voegelin ca maestru învățător Cultură

Eric Voegelin ca maestru învățător

Feb 25th, 2021
Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth Cultură

Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth

Feb 25th, 2021
Când totul este permis Cultură

Când totul este permis

Feb 24th, 2021
Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon Cultură

Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon

Feb 23rd, 2021
Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare Economie

Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare

Feb 23rd, 2021
Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3) Debate

Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3)

Feb 23rd, 2021
Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul” ALTFEL

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Feb 23rd, 2021
Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa Debate

Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa

Feb 23rd, 2021
Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare Debate

Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare

Feb 23rd, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.