• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Mircea Mihăieș. Interdicții și anateme
Mircea Mihăieș. Interdicții și anateme
Home
Opinii

Mircea Mihăieș. Interdicții și anateme

October 10th, 2019 [ Mircea Mihăieș ] [ Mircea Mihăieș ] Opinii comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Limba se înalță și cade odată cu oamenii. Ea este un barometru al măririi și declinului umanității mai precis decât măsurătorile economice și mai percutant decât studiile psihologice. În epocile de înflorire spirituală, limbajul atinge culmi ale subtilității și frumuseții. În cele de regres, dimpotrivă, el devine irelevant, stereotip, incapabil să exprime nuanțele. Se consideră, în general, că școala și, prin extensie, Academia, poartă responsabilitatea pentru ceea ce se numește cultivarea limbii. În opinia mea, aceste instituții au devenit în ultimele decenii în România principalele responsabile pentru decăderea și degradarea principalului mijloc de comunicare. Situației actuale din România i se potrivește de minune o aserțiune a unui autor comic englez: „Din felul în care vorbea, îți dădeai seama că frecventase mult timp școala. Asta era partea proastă la el”.

Nu mă refer neapărat la regulile gândite de unii (academicienii) și aplicate de ceilalți (profesorii și învățătorii). Ci la felul în care, și unii, și alții, prin scrisul și vorbitul propriu, sunt, în prea multe cazuri, contra-exemple la limbajul îngrijit, elegant, expresiv presupus de exprimarea educată. Luați, de pildă, orice pagină din studiile istorice ale academicianului X. Acest personaj, care a făcut o carieră ce n-ar fi putut fi nici măcar imaginată într-un mediu concurențial adevărat, însăilează aleatoriu cuvinte, propoziții și fraze, într-un gâlgâit interminabil. Date și cifre, fanfaronade pseudo-savante, afirmații epatante, clișee încercănate, șarje insipide, banalități leșioase se aglutinează într-un ghiveci anost, subsumat unei viziuni ideologice agresive. Pentru că, nu-i așa, el e întotdeauna „cu poporul” — și nu cu adevărul, așa cum pretind minimele reguli ale discursului științific și moral.

Degradarea limbii începe întotdeauna prin mutilarea cuvintelor și destructurarea sintaxei. Nu în sensul menționat cândva de G.K. Chestetron: „Biserica și ereziile se luptă întotdeauna pe cuvinte, pentru că ele sunt singurele lucruri pentru care merită să te încaieri”. La subtilul eseist englez, miza se plasa în zona sensurilor de profunzime, a nuanțelor și a gândirii. În înțelesul obișnuit, limbajul „moare” din cauza întrebuințării neroade, a ignoranței, a originalității cu orice preț, a inculturii.

Există însă și o formă de degradare a limbajului provocată de presiunea ideologică. Un vechi adagiu spunea: „Cine domină limbajul, domină lumea”. Acest adevăr a fost demonstrat, cu asupra de măsură, de ideologiile totalitare ale secolului al XX-lea, de la fascism și nazism la comunism și socialism. E vorba despre degradarea prin interdicție. Ceea ce detestă cel mai mult ideologii extremiști e bogăția limbajului. Ei știu că secretul manipulării maselor constă în folosirea unui cod lingvistic sărăcăcios, opac, lipsit de mlădiere și golit de sensuri. Cenzura se relevă astfel a fi cel mai credincios aliat al politicianului. Dictatorii sunt întotdeauna (cel puțin în exprimarea publică) asexuați, speriați de cuvintele care denotă părți anatomice, fiziologice și activități ce au legătură cu viața intimă. Le repugnă exprimarea tristeții, nemulțumirii, spaimei, durerii ori fricii. Acestea fie sunt eliminate din vocabularul societății, fie se pot exprima doar în formule voalate.

Regimurile și ideologiile totalitare cenzurează nu doar cuvinte, propoziții și idei, ci și gesturi. Corectitudinea politică (PC) le-a dat o crustă respingătoare, inimaginabil de primejdioasă. Ideologie a grupurilor minoritare, ea vizează obținerea de avantaje prin anularea sistemelor meritocratice. Excrescență monstruoasă a stângii, corectitudinea politică a luat cu asalt mediile intelectuale și politice, făcând adevărate ravagii. Ea e substitutul postmodernist al religiei și un triumf al resentimentului. La începutul anilor ’80, lui Bruce G. Charlton, autorul unui denunț viguros al molimei PC, Thought Prison. The Fundamental Nature of Political Correctness, ideile promovate de diverși „lucrători sociali” i s-au părut o glumă. Zece ani mai târziu, într-o universitate americană, primejdia era vizibilă, dar încă latentă. Ideile erau „prea prostești ca să poate fi luate în serios”. Astăzi, când PC-ul a triumfat, e cât se poate de simplu ca ideologii să „distrugă, în orice moment, viața oricui, cu orice motiv sau fără niciun motiv. Și chiar să se simtă bine făcând-o”.

În plan literar, una din reacțiile împotriva degradării limbajului pe baza comandamentelor PC a constituit-o seria de cărți ale lui James Finn Garner, Politically Correct Bedtime Stories. Succesul enorm al acestora, în anii 1990, arată că lumea nu-și pierduse încă busola bunului-simț. Reluând povești clasice precum Scufița Roșie, Albă ca Zăpada, Cei trei purceluși, Rapunzel, Jack și vrejul de fasole etc., Garner a înlocuit cuvintele ce lezau sensibilitatea ofuscată a stângii cu niște construcții de un haz nebun. În prefața cărții, Garner se scuză în fața lungii liste a celor care s-ar putea simți jigniți de viziunea tradiționalistă a Fraților Grimm sau a lui Andersen, cerându-le iertare celor care ar fi fost ispitiți să-l acuze de sexism, rasism, culturalism, naționalism, regionalism, ageism, falocentrism, heteropatriarhalism și alte denumiri din vocabularul PC. Totul, desigur, în numele unui trecut ce trebuia lichidat cu orice preț și al unei viziuni edulcorate până la diabet despre lume.

În acest Babel postmodern, iată cum i se adresează Scufița Roșie Lupului: „Consider remarca ta sexistă extrem de jignitoare, însă prefer s-o ignor, gândindu-mă la statutul bine-cunoscut de proscris al societății pe care-l ai, din cauza căruia stresul te-a obligat să elaborezi această viziune personală despre lume și viață, care este pe de-a-ntregul valabilă”. Scufița Roșie nu e o fetiță, ci o „tânără persoană”, Bunicuța nu are vederea slăbită, ci este „dezavantajată optic”, iar tăietorul de lemne este un „tehnician de combustibil lemnos”. Între timp, ficțiunea a depășit realitatea: în Franța, tradiționalii măturători se numesc, oficial, „techniciens de surface”.

În elucubrantul limbaj PC „prost” se traduce „dezavantajat la capitolul înțelepciune”, împăratul din faimoasa poveste nu e gol-goluț, ci „a adoptat un stil de viață unde hainele sunt opționale”, iar supușii săi sunt și ei „optativ îmbrăcați”. Zâna bună din Cenușăreasa e „îngerul împuternicit să te asiste”, Albă ca Zăpada e o „persoană adormită de o frumusețe peste medie”, iar cornul renului e o „hiperdezvoltare nazală”. În fine, piticul e o „persoană dezavantajată pe verticală”. Din pagina de carte, aberațiile trec rapid în realitate. Întrebându-l acum câțiva ani pe un profesor american venit să conferențieze la Universitatea noastră dacă e însoțit de cineva, mi-a răspuns fără să clipească: „Yes. Here’s my significant other too”. În traducere: omul călătorea împreună cu nevasta, „celălaltul” lui „semnificativ”.

atacul asupra vechilor formule de descriere a realității mutilează în mod radical. Limbajul e agresat cu violență, din presupusa dorință de a cruța sensibilități și de a atinge mult-clamata „egalitate de șanse” a indivizilor. În fapt, efectul e, în cel mai bun caz, comic. El ne readuce în epoca „prețioaselor ridicole” ale lui Molière. Consecințele în plan social sunt însă cuantificabile: cine nu respectă newspeak-ul imaginat de ideologii PC este eliminat din lumea autodefinită drept onorabilă. Într-un articol din primăvara acestui an, publicat în România literar\, dădeam exemplul barbariei legate de reeditarea unei cărți clasice, Huckleberry Finn: „Editura NewSouth Books a găsit că limbajul lui Mark Twain nu mai e compatibil cu epoca noastră, a corectitudinii politice. Drept urmare, a înlocuit cele două sute de ocurențe în roman ale cuvântului «nigger» («negrotei») cu «slave» («sclav»). Care o fi noima acestei bizare echivalări, doar «editorul» va fi știind (Alan Gribben, de la Auburn University, Montgomery). Eu nu văd posibil niciun fel de sinonimie: istoria a cunoscut milioane de negri care n-au fost sclavi, și un număr încă mai mare de sclavi care n-au fost negri… Doar mintea brăzdată de neliniști găunoase a unui cenzor își poate imagina că, dacă ai șters un cuvânt, ai eliminat realitatea neconvenabilă.

De același tratament s-a bucurat și Injun, forma peiorativă a ceea ce astăzi e definit drept Indian-American. Injun Joe, personajul care întrupează una din formele goticului întunecat ale literaturii americane din secolul al XIX-lea, e astfel deposedat de identitatea etnică. Las’ că în romanul lui Twain el e un personaj, cum se zice azi, hibrid, pe jumătate native-American, pe jumătate alb. Dacă mai adăugăm și informația că într-una din recentele ecranizări ale cărții Injun Joe e jucat de o «piele roșie» — altă sintagmă interzisă, spre deosebire de «față palidă», care e pe deplin acceptabilă — cu numele neaoș-teutonic Eric Schweig, ne găsim într-un ghiveci identitar pe care nu l-ar putea descifra nici Noam Chomsky, flancat de Derrida și Badiou…

Motivația «savantului» Gribben e decupată din arsenalul pedagogilor staliniști. Pentru aceștia, realitatea e o entitate manipulabilă, un decor modificat după împrejurări, gândit să-i mențină pe oameni într-o perpetuă stare de infantilizare. Orice contrazice dogmele privind viitorul de aur al omenirii și fericirea universală e eradicat fără milă. Oamenii nu trebuie expuși la nimic din ceea ce ar tulbura utopia indusă de opiumul ideologic, «eterna strălucire a minții fără pată», cum i-a spus, în alt context, Alexander Pope. Pentru slujbașii neantului corect politic, istoria omenirii e un șir de zâmbete pe care indivizii și le-au aruncat peste epoci și forme geografice”.

Limbajul devine, prin interdicții și anateme, un cloroform aplicat de corectitudinea politică celor care se încăpățânează să nu rupă legăturile cu trecutul. Un trecut vinovat prin simplul fapt că e o construcție a omului alb, creștin, suprematist, sexist, heterosexual și iubitor de dicționare, lexicoane și enciclopedii.

(Fragmente din acest articol
au fost prezentate în cadrul Colocviului Cultura limbii,
Brașov, august 2019.)

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Alexandru Călinescu. Cafenelele pariziene: povestea continuă
Previous article Catherine Horel: Amiralul Horthy, regentul Ungariei (fragment)
[ Mircea Mihăieș ]

[ Mircea Mihăieș ]

Related Posts

Despre o anume modestie a fericirii
April 10th, 2021

Despre o anume modestie a fericirii

Daniel Uncu. Două constructe smintite
April 5th, 2021

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Pandemie, isterie şi politica prudenţei
March 31st, 2021

Pandemie, isterie şi politica prudenţei

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Câteva fragmente din ,,Despre libertatea alegerii”, de Anselm de Canterbury Cultură

Câteva fragmente din ,,Despre libertatea alegerii”, de Anselm de Canterbury

Apr 22nd, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Storge Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Storge

Apr 22nd, 2021
Lampa memoriei – fragmente după John Ruskin Cultură

Lampa memoriei – fragmente după John Ruskin

Apr 21st, 2021
Pandemia Covid între știință și politică Debate

Pandemia Covid între știință și politică

Apr 21st, 2021
Alin Vara. Christus Victor O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  VI. Descendit ad inferos ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor O explorare a sensului morții lui Isus Hristos VI. Descendit ad inferos

Apr 21st, 2021
„De vita beata”, Seneca Cultură

„De vita beata”, Seneca

Apr 20th, 2021
Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale Cultură

Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale

Apr 19th, 2021
George Orwell despre populism, patriotism și cenzură mascată Debate

George Orwell despre populism, patriotism și cenzură mascată

Apr 19th, 2021
Un interviu cu James Buchanan. „Să duci, mai întâi, până la capăt consecințele logice ale ideilor tale și apoi să iei o poziție ideologică” Economie

Un interviu cu James Buchanan. „Să duci, mai întâi, până la capăt consecințele logice ale ideilor tale și apoi să iei o poziție ideologică”

Apr 18th, 2021
André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă” Cultură

André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă”

Apr 18th, 2021
Destinul educației umaniste în Universitatea americană Cultura

Destinul educației umaniste în Universitatea americană

Apr 18th, 2021
Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020 Cultură

Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020

Apr 17th, 2021
Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse Debate

Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse

Apr 15th, 2021
Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale Debate

Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale

Apr 15th, 2021
Dumnezeul Filozofilor Filozofie

Dumnezeul Filozofilor

Apr 15th, 2021
Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca Cultură

Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca

Apr 14th, 2021
Biserica în prezent și în viitor Cultură

Biserica în prezent și în viitor

Apr 14th, 2021
Muzică sacră, timp sacru Cultură

Muzică sacră, timp sacru

Apr 14th, 2021
Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin Cultură

Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin

Apr 13th, 2021
Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă Debate

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Apr 13th, 2021
Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza) Debate

Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza)

Apr 13th, 2021
Imaginația și voința: ești ceea ce privești Debate

Imaginația și voința: ești ceea ce privești

Apr 13th, 2021
Un naș cu inima cât un tren ALTFEL

Un naș cu inima cât un tren

Apr 12th, 2021
Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor Cultură

Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor

Apr 12th, 2021
Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini” Cultură

Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini”

Apr 12th, 2021
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.