• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Mircea Mihăieș. Rasismul cultural
Mircea Mihăieș. Rasismul cultural
Home
Opinii

Mircea Mihăieș. Rasismul cultural

January 20th, 2021 [ Mircea Mihăieș ] [ Mircea Mihăieș ] Opinii comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

În loc ca 2020, cu multiplele sale nenorociri, să constituie un răstimp de meditație și împăcare, în ultimul an conflictele și dezacordurile s-au adâncit. În nefericită rimă cu dezastrele provocate de Covid-19, au proliferat atacurile corectitudinii politice. Ceea ce se anunța, la începuturi, a fi o încercare de a institui „societatea civilizată” a deraiat în răzbunare, cenzură, arbitrariu, dictatură, nebunie. Speram, la începutul anilor 1990, să avem și în România o societate deschisă, a libertăților și a exprimării necenzurate. Hrănindu-ne cu ideile lui Karl Popper, susținute în mare măsură de organizația lui George Soros, am devenit instantaneu ținta forțelor retrograde din societate. Securiștii și foștii activiști de partid s-au mobilizat, reacționând violent și nu o dată contondent. N-au lipsit amenințările cu moartea, înscrierea pe diverse liste ale proscrișilor — liste care, în mod ciudat, sunt preluate azi de inși care pretind că n-au nimic de-a face nici cu Securitatea, nici cu bolșevismul. Dacă ai fost declarat „trădător de țară”, „vândut ungurilor”, „dușman al poporului”, „occidentalist radical” de scursurile comunistoide, așa ai rămas și pentru corecții politic!

În clipa de față, open society e un concept expirat. Nu-l mai folosește nimeni. Se pare că nici măcar Soros, migrat ideologic spre extrema stângă, nu se mai revendică de la învățăturile marelui apărător al democrației liberale. Termenul a fost înlocuit de cancel culture („cultura interzicerii”), o direcție ideologică ce-și propune să eradicheze din mintea umană gândurile legate de libertatea de expresie și de acțiunea socială independentă. Pentru noua dogmă orice activitate neconformă cu „principiile” (vorba vine!) elaborate în laboratoarele corectitudinii politice este prohibită. Cum își atinge ea scopurile? Simplu și brutal: interzicând și iar interzicând. Mutilând cuvinte, călcând în picioare idei, batjocorind conștiințe.

Îmi amintesc de bătăliile duse, la mijlocul anilor 1990, pentru includerea în manuale a valorilor literare și culturale care fuseseră, decenii în șir, cenzurate din motive ideologice. În egală măsură, s-a luptat pentru impunerea valorilor contemporane, niciodată omologate de adepții lui Marx, Engels și Lenin. Se știe că, pentru comuniști, un scriitor bun e un scriitor mort. Astăzi, în multe locuri de pe planetă, nebunia cancel culture e în toi. De la cenzurarea de cuvinte și idei s-a ajuns la cărți și autori — după principiul drag neo-bolșevicilor, „cine controlează limbajul, controlează lumea”. După perioada de destindere din anii 1990, s-a recăzut în obsesia dominării prin amputare, sufocare, cenzură, suprimare ori proscriere. Un sofisticat mecanism al intimidării s-a întins peste planetă, împărțind, în noua religie a PC-ului, umanitatea în dreptcredincioși și păcătoși. Nu există, în această demență ce vizează purificarea mintală, nici reguli, nici milă. Orice complexat și dement e îmbrățișat instantaneu ca reformator, ca progresist, ca inginer al minții ce va aduce, prin lobotomizare, fericirea umanității.

În Massachusetts, stat aflat, prin intermediul universităților pe care le adăpostește, în avanposturile corectitudinii politice, o profesoară a fost aplaudată pentru reușita de a fi scos din rândul cărților canonice Odiseea lui Homer. Nici mai mult, nici mai puțin! Anunțul încărcat de mândrie al cenzoriței, pe numele ei Heather Levine, a fost răspunsul dat îndemnului războinic al unei militante din Seattle, adeptă a curentului potrivit căruia „canonul literar trebuie reconstruit folosind lentila diversității și a antirasismului”. Nu cunosc niciun om normal care să fie împotriva diversității. Iar rasist ești doar dacă îți lipsește vreo doagă. Am citit și recitit de câteva ori, cu creionul în mână, Odiseea. Am făcut însă eforturi de memorie să detectez la Homer elemente care să ilustreze vreuna din teoriile actuale privind puritatea de gen și rasă. Jur că n-am găsit.

Cine să fi fost de vină pentru tratamentul la care a fost supusă capodopera homerică? Or fi fost lotofagii? Sau vreuna din femeile de-o frumusețe răpitore întâlnite de eroul din Ithaca în rătăcirile lui? Care dintre ele? Calypso? Circe? Sirenele? O fi vreo problemă cu menționarea zeilor, a ciclopilor ori a pețitorilor Penelopei? Sau, cine știe, strâmtoarea Scilei și a Caribdei? Numai Dumnezeul PC-ul ne poate lămuri! După punerea la index, acum vreo doi ani, a Literei stacojii a lui Nathaniel Hawthorne, iată că s-a decis dărâmarea unuia din pilonii pe care stă întreaga literatură a planetei. Ar fi sinistru ca, în fața agresivității barbarilor cu rânjet bolșevic, lumea să ajungă să-și apere bibliotecile înarmată cu puști și topoare.

Din fericire, încep să se facă auzite și voci care se opun poftei de distrugere a unei întregi civilizații de către preoții și preotesele rasismului cultural. Nu sunt încă prea multe și nici limpede articulate. Spaima de a fi înghițit de talazurile dictaturii „diversității”, de excesele de a vedea „rasisme” și în gălbenușul de ou, e destul de mare pentru ca intelectualii vizați de efectele ei să reacționeze organizat. Insidioasă și letală, boala ideologică răspândită acum în lume își propune să nu mai lase piatră pe piatră din civilizația revendicată iudeo-creștinismului. Și asta în ciuda faptului că tocmai universitățile aflate în primele rânduri ale „reformelor morale” încep să cadă în clasamente. Când te lauzi cu o admitere ce nu mai ține cont de valoarea candidatului, ci de apartenența la unul sau altul dintre grupurile așa-zis „primejduite”, nu trebuie să te miri că te prăbușești în evaluările ce iau în considerare criterii relevante, și nu fanfaronadele ideologice privind visul de aur al omenirii. Parcurgând lista alcătuită de Times Higher Education, se observă pierderea de viteză a unor giganți academici care până acum păreau de neclintit din fruntea clasamentului. În primul rând, Harvard (depășit de Oxford și Stanford), apoi Yale și Princeton.

În acest context, nu pot să nu văd în reacția Universității Cam bridge — ajunsă de pe locul 3 pe locul 6 — un semnal de alarmă că s-a depășit limita normalității. Confruntată cu virulența de neacceptat a grupurilor pentru care ideea de libertate (și mai ales libertate a cuvântului) reprezintă un pericol mortal, administrația universității a decis să se opună intenției de a se adopta un „ghid” comportamental, valabil pentru studenți și profesori, prin care se cerea în mod imperativ „respect” față de opiniile celorlalți. Altfel spus, orice aberație, oricât de odioasă prin consecințe, trebuia respectată ca fiind legitimă și obligatorie. În urma dezbaterilor, a rezultat că termenul mai potrivit e „toleranță”. Finalmente, prin vot, 87 la sută au preferat amendamentul care favoriza ideea toleranței.

Pentru un neinițiat, astfel de bătălii par chițibușăriile unor maniaci. Astea sunt problemele omenirii, când pe planetă mor de foame anual milioane de oameni? Când bolile incurabile cresc în număr, când seceta face ravagii? Când sistemele de sănătate sunt dezastruoase? Când suprafețe enorme ale Terrei se erodează și amenințarea cu deșertificarea nu e vorbă în vânt? Sunt mărunțișuri, într-adevăr. Dar ele contează enorm în perspectiva constituirii politicilor la nivel micro și macro-economic. Ceea ce pretind corifeii corectitudinii politice e impunerea dirijismului la nivelurile deciziei în chestiuni publice ori politice de către grupuri autodesemnate de iluminați sau de escroci, de nulități ce vor să obțină avantaje prin presiune ideologică.

În ceasul al treisprezecelea, conducerea Universității Cambridge a dat un semnal că a înțeles gravitatea situației, plasându-se cu fermitate de partea principiului libertății de exprimare. Au fost respinse tendințele de a decreta drept obligatorii idei nevalidate democratic, dar care pretind să fie urmate orbește, oricât de aberante ar fi. Să sperăm că, în fine, glasul rațiunii își va găsi drum spre cât mai multe minți. Nu va fi ușor: una din tehnicile rasiștilor culturali constă în graba de a acuza, primii, lumea de rasism.

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Timpuri potrivnice
Previous article Alexandru Lăzescu. America și lumea după Trump
[ Mircea Mihăieș ]

[ Mircea Mihăieș ]

Related Posts

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze
February 25th, 2021

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Bogdan Glăvan. E dificil să faci predicții, mai ales despre viitor.
February 17th, 2021

Bogdan Glăvan. E dificil să faci predicții, mai ales despre viitor.

Adrian Papahagi: Gânduri răzlețe despre libertate, toleranță și corupție
February 17th, 2021

Adrian Papahagi: Gânduri răzlețe despre libertate, toleranță și corupție

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Minunile limbajului obișnuit Uncategorized

Minunile limbajului obișnuit

Feb 25th, 2021
Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ Debate

Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ

Feb 25th, 2021
Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze Opinii

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Feb 25th, 2021
Eric Voegelin ca maestru învățător Cultură

Eric Voegelin ca maestru învățător

Feb 25th, 2021
Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth Cultură

Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth

Feb 25th, 2021
Când totul este permis Cultură

Când totul este permis

Feb 24th, 2021
Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon Cultură

Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon

Feb 23rd, 2021
Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare Economie

Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare

Feb 23rd, 2021
Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3) Debate

Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3)

Feb 23rd, 2021
Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul” ALTFEL

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Feb 23rd, 2021
Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa Debate

Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa

Feb 23rd, 2021
Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare Debate

Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare

Feb 23rd, 2021
Călătoria cu trenul între privilegiu și economie Politică

Călătoria cu trenul între privilegiu și economie

Feb 21st, 2021
Omenirea: o poveste fără speranță? Societate

Omenirea: o poveste fără speranță?

Feb 21st, 2021
Despre nemurire și eternitate. O introducere Cultură

Despre nemurire și eternitate. O introducere

Feb 21st, 2021
Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes Cultură

Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes

Feb 20th, 2021
Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit” Istorie

Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit”

Feb 20th, 2021
Creația lui Wolfhart Pannenberg Filozofie

Creația lui Wolfhart Pannenberg

Feb 20th, 2021
„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale Debate

„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale

Feb 19th, 2021
Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației Debate

Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației

Feb 19th, 2021
Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei” Cultura

Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei”

Feb 19th, 2021
Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor Cultură

Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor

Feb 18th, 2021
Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero Cultură

Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero

Feb 17th, 2021
De ce literatura contează Cultură

De ce literatura contează

Feb 17th, 2021
Bogdan Glăvan. E dificil să faci predicții, mai ales despre viitor. Opinii

Bogdan Glăvan. E dificil să faci predicții, mai ales despre viitor.

Feb 17th, 2021
Alexandru Călinescu. Ce mai zice lumea ALTFEL

Alexandru Călinescu. Ce mai zice lumea

Feb 17th, 2021
Adrian Papahagi: Gânduri răzlețe despre libertate, toleranță și corupție Opinii

Adrian Papahagi: Gânduri răzlețe despre libertate, toleranță și corupție

Feb 17th, 2021
Câteva fragmente din „Jurnalul de la Păltiniș”, de Gabriel Liiceanu Cultură

Câteva fragmente din „Jurnalul de la Păltiniș”, de Gabriel Liiceanu

Feb 17th, 2021
Virgil Iordache. Note pe marginea întâlnirii Patriarh – Președinte Debate

Virgil Iordache. Note pe marginea întâlnirii Patriarh – Președinte

Feb 17th, 2021
Viitorul este deja aici Debate

Viitorul este deja aici

Feb 16th, 2021
Bogdan Glăvan. Spălarea pe creier în sistemul socialist de educatie Opinii

Bogdan Glăvan. Spălarea pe creier în sistemul socialist de educatie

Feb 16th, 2021
„Unei veverițe de la Kyle-Na-No", de William Butler Yeats Literatură

„Unei veverițe de la Kyle-Na-No", de William Butler Yeats

Feb 15th, 2021
Lucian Croitoru. O explicație simplă pentru fenomenul GameStop Debate

Lucian Croitoru. O explicație simplă pentru fenomenul GameStop

Feb 15th, 2021
Teodor Baconschi. Ce întrerupe rutina mentală? ALTFEL

Teodor Baconschi. Ce întrerupe rutina mentală?

Feb 15th, 2021
Daniel Uncu. Un deznodamant asteptat: decredibilizarea ireversibila a democratilor americani Opinii

Daniel Uncu. Un deznodamant asteptat: decredibilizarea ireversibila a democratilor americani

Feb 15th, 2021
Câteva fragmente din „Viața în adevăr”, de Václav Havel Cultură

Câteva fragmente din „Viața în adevăr”, de Václav Havel

Feb 15th, 2021
Bogdan Glăvan. De ce e bună privatizarea? Debate

Bogdan Glăvan. De ce e bună privatizarea?

Feb 15th, 2021
Alexandru Lăzescu. Avertismentele lui Lavrov şi „lebedele negre” geopolitice Opinii

Alexandru Lăzescu. Avertismentele lui Lavrov şi „lebedele negre” geopolitice

Feb 15th, 2021
Virgil Iordache. Facem ce am fi putut face de la început. Dar am fi putut ? Debate

Virgil Iordache. Facem ce am fi putut face de la început. Dar am fi putut ?

Feb 15th, 2021
Teodor Baconschi. Izolarea și social-media Opinii

Teodor Baconschi. Izolarea și social-media

Feb 14th, 2021
Lucian Croitoru. Creșterea opțională a vârstei de pensionare: o decizie necesară pentru buget și corectă pentru oameni Opinii

Lucian Croitoru. Creșterea opțională a vârstei de pensionare: o decizie necesară pentru buget și corectă pentru oameni

Feb 14th, 2021
C. Pătrășconiu. Interviu Thierry Wolton: Comunismul, intelectualii de stânga și negaționismul Debate

C. Pătrășconiu. Interviu Thierry Wolton: Comunismul, intelectualii de stânga și negaționismul

Feb 14th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.