• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Echipa tehnică
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Echipa tehnică
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Mircea Mihăieș. Roșu & roz
Mircea Mihăieș. Roșu & roz
Home
Debate

Mircea Mihăieș. Roșu & roz

July 19th, 2018 [ Mircea Mihăieș ] [ Mircea Mihăieș ] Debate comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn Pinterest

Am așteptat dinadins să treacă luna mai. Eram foarte curios să văd cum se va raporta intelectualitatea (nu neapărat de la noi) la două evenimente petrecute în urmă cu o jumătate de veac, în anul 1968. Este vorba despre așa-numita „primăvară de la Praga” și despre mișcările studențești din Franța. Pe cea dintâi, istoriile o descriu lapidar drept intervalul dintre 5 ianuarie 1968, când în fruntea Partidului Comunist din Cehoslovacia a fost ales prim-secretar Alexander Dubček, și zdrobirea cursului reformist imprimat de acesta, la 21 august. Opt luni a durat până când tancurile sovietice (flancate de alți membri ai Tratatului de la Varșovia) au aterizat la Praga, punând capăt celei de-a doua încercări serioase (prima avusese loc la Budapesta, în 1956) de a încheia socotelile cu comunismul. S-a văzut limpeze, și în 1956, și în 1968, că ideologia bolșevică nu poate fi reformată. Ea este sau maximalistă, hard, autoritară, dictatorială, sângeroasă, represivă,  sau nu e deloc.

Deși suntem la mijlocul lui iulie, n-am detectat încă nicio tentativă de a discuta implicațiile represiunii sovietice din vara lui 1968. Mi se va replica, poate, că încă nu e timpul pierdut, că vor fi cu siguranță simpozioane, manifestări, rememorări la scară mare. Îmi stăpânesc zâmbetul ironic, deoarece știu că în lumea academic-intelectuală lucrurile nu merg chiar așa. Orice acțiune serioasă presupune o pregătire îndelungată. De pildă, bicentenarul nașterii lui Marx. Universitățile occidentale, institutele de cercetări, presa stângistă au intrat în stare de excitație cu cel puțin doi ani în urmă. Cam de atunci sunt bombardat  cu invitații la simpozioane ori să scriu texte legate de „marele” eveniment. Nu se comentează deloc despre contribuția Moscovei la anihilarea violentă a reformelor din Cehoslovacia. Probabil pentru că s-a vorbit prea mult despre ea la Campionatul Mondial de Fotbal. Aveți altă explicație? Eu am una: crimele stângii beneficiază în lumea de azi de prezumția de impunitate. Logica învingătorilor din cel de-al Doilea Război Mondial s-a impus cu o forță indestructibilă. Nici memoria, nici bunul simț, nici asasinatele cinice nu au șanse în fața conspirației pecetluite de Stalin și acoliții săi occidentali.

Slabe speranțe, așadar, să beneficiem de „revizitările” lui 21 august 1968. Revizioniștii pro-marxiști nici măcar nu trebuie să se obosească să explice de ce reformele pragheze trebuiau oprite cu tancurile. Vacanțele, loisir-ul estival, lenea de gândire și ignorarea metodică vor fi mai eficace decât orice simpozion sau culegere de articole pro-sovietice. În schimb, partizanii lui Mai ‘68 nu și-au cruțat eforturile. Universitățile, televiziunile, radio-urile din Franța și Statele Unite n-au prididit să ridice osanale evenimentelor care au demarat sub forma revoltelor studențești, pentru a sfârși cu proclamarea sfidătoare a haosului, marcată de eșecul lui Charles de Gaulle. Lucrurile au rămas, oarecum surprinzător, în limitele (din fericire) irelevante ale campusurilor studențești și ale dezbaterilor intelectuale care nu mai interesează pe nimeni. O excepție o constituie „reînscenarea” la Sorbona a evenimentelor de către neo-maoiștii de azi. Principala lor revedicare e ca programul de studii să fie redus de la șase semestre la cinci. De ce nu la niciunul?!

RTL, postul de radio cel mai ascultat din Franța, a preluat cu energie misiunea de a vorbi mapamondului despre „binefacerile” violențelor anarhiste din luna mai 1968 de la Paris și din alte orașe franceze. Retransmiterea evenimentelor și reciclarea arhivelor sonore au reprezentat prioritatea absolută. Au revenit fantome ale trecutului, între care jurnalistul Serge July, co-fondator al ziarului „Libération” alături de (bineînțeles!) Jean-Paul Sartre și alți comuniști radicali. După ce au fost obligați să stea cu mâna întinsă la „capitaliștii veroși” de genul Édouard de Rothschild, care i-a salvat de la faliment în 2005, gloria jurnaliștilor de la „Libération” a apus. Și totuși, influența lor ocultă e suficient de puternică pentru a pătrunde în mintea oamenilor nu cu pietrele și sticlele incendiare, ca acum cincizeci de ani, ci otrăvindu-le auzul.

Urmăresc de la începutul lui 2018, cu o dezolare (cum să-i spun?) masochistă posteritatea unui lunar, Le Magazine littéraire, pe care l-am parcurs ani de zile cu multă plăcere. Intrat în insolvență la sfârșitul anului trecut, a revenit, sub titulatura Le nouveau Magazine littéraire, cu un program ideologic de-o agresivitate stângistă inimaginabilă. Locul recenziilor și „dosarelor” pe teme culturale a fost luat de o înșiruire amețitoare de articole și interviuri ce propagă extremismul comunist. Condusă de Raphaël Glucksmann (vai, chiar fiul lui André!), publicația depășește în grosolănia limbajului, radicalism și extremism tot ce-am citit eu vreodată în presa stalinistă a anilor ’50 din România. Fără nicio jenă, Glucksmann reciclează mizeriile lui Sartre, pentru care generalul de Gaulle era un „maquerau réac”, un „crétin pompeux”, un „foutu salaud” și, pentru care, evident, „tout anti-communiste est un chien”. El vorbește de „râgâieli identitare”, „majorități ideologice” de extremă stângă, de „parfumul utopiei”, iar idealul lui constă în „gândirea unei mișcări care, abolind privilegiile noastre de oameni, să ne elibereze pe toți”! Sigur, „homme” poate fi citit, în cheie radical-feministă, și ca „bărbat”. Datele problemei rămân însă aceleași: „cineva” trebuie să dispară, spre fericirea omenirii!

Deși în numărul din martie a.c. celebrarea lui Mai ’68 a pornit ca din pușcă, se pare că ecourile n-au fost pe placul celui care-și asumă rolul de Saint-Just al comunismului cu față mitocană. Niciun cuvânt în numărul din aprilie, mai nimic în cel din luna mai. Iar în iunie, tăcere totală. Nici măcar interviul pe care-l ia îndrăcitul redactor-șef lui Daniel Cohn-Bendit, unul din liderii mișcărilor studențești din 1968, n-a furnizat suficiente gloanțe ideologice pentru a spori miza bătăliei care nu mai impresionează, totuși, pe nimeni. Discuția cu Cohn-Bendit trebuie să fi fost o mare dezamăgire pentru junele Glucksmann. „Daniel cel Roșu”, devenit prin contaminare ecologică „Daniel cel Verde”, e sastisit, pe față, de Mai ’68. A și spus-o direct, iritat, că nu-l amuză postura de „paznic de muzeu”. Cu alte cuvinte, pentru el evenimentele tinereții sunt moarte și îngropate.

Cam aceeași concluzie poate fi trasă și dintr-un alt interviu al lui Cohn-Bendit, din The New York Review of Books din 10-23 mai 2018. Anunțat, asemeni celui din Le nouveau Magazine Littéraire, pe copertă, nici acesta nu are suficientă energie ideologică sau intelectuală pentru a scoate din amorțeală lumea de astăzi. O lume în care, cum admite însuși Cohn-Bendit, există „prin comparație, incredibil de multe libertăți”. Și totuși, am găsit în fiecare din cele două interviuri câte-o frază ce merită citată. Prima e din lunarul francez. Vorbind despre contextul în care s-au iscat protestele studenților parizieni, Cohn-Bendit descrie strategiile extremei stângi, care a reușit să-i atragă pe studenții maoiști într-o niciodată scuzabilă alianță cu criminalii și cu apărătorii criminalilor: „… la stânga, comunismul a determinat  milioane de cetățeni bine intenționați să cauționeze Gulagul [sovietic] și Laogai-ul [chinez], cele mai sinistre violări ale drepturilor omului.”

Celălalt citat, din bilunarul new-yorkez, dezvăluie esența revoltelor aparent anarhice din primăvara pariziană a lui 1968. Cohn-Bendit deplânge în interviul luat de Claus Leggewie sub titlul „1968: Power of the Imagination” faptul că mișcarea studențească a fost anihilată prin înțelegerile făcute între viitorul președinte al Franței, Jacques Chirac (pe atunci, secretar de stat la Ministerul Muncii) și sindicatele conduse de comunistul Georges Séguy. Fostul partizan al baricadelor identifică în acest deznodământ miopia bolșevicilor francezi, aflați în spatele revoltelor studențești (altmineri, cum ar fi avut ei puterea să oprească evenimentele, dacă n-ar fi fost furnizorii vreascurilor care au pornit focul?) Retroactiv, Cohn-Bendit percepe situația în termeni încărcați de regret: „Comuniștii fracezi n-au înțeles că noi le pavam drumul spre putere.” Nimeni n-a spus-o vreodată mai clar. „Splendida”, „tinereasca”, „idealista”, „gratuita”, „dezinteresata” mișcare studențească din Mai ‘68 n-a fost decât un sordid episod al încercării comuniștilor francezi de a-și impune prin violență ideologia.

În lumea actuală, dominată (și dependentă) de manipulări și minciuni agresive, adevărurile factuale trec complet neobservate. Mișcările de extremă stângă occidentale sunt servite de propagandiști ce au nu doar un evident talent retoric, dar beneficiază și de sponsori generoși. Spuneam mai sus că „Libération” a fost salvat de la colapsul financiar de un vlăstar al uneia din marile familii de finanțiști ale planetei. La fel, astăzi, Le nouveau Magazine littéraire e finanțat tot de-o întreprindere capitalistă prosperă. În stilul binecunoscut al „transparenței” stângii, revista nu-l menționează.  E suficient să știm că redactorul ei șef e un apropiat al lui Benoît Hamon, fost candidat socialist la președinția Franței în 2017, campion al legalizării canabisului și-al eutanasierii. Ceea ce închide destul de repede „cercul suspecților.”

Chiar dacă aceste lucruri nu par să intereseze pe nimeni, ele trebuie reamintite. Altminteri, riscăm ca și semnificația politică și militară a invaziei din 21 august 1968 să se evapore de parcă nici n-ar fi existat. Iar din ea să supraviețuiască doar imaginea ambiguu-grotescă a tancului sovietic vopsit în roz, plasat într-una una din piețele capitalei cehe.

     notă: acest text a apărut în premieră în revista ”România literară” și este reprodus aici cu permisiunea autorului

  • Tags
  • 1968
  • idioții utili
  • neomarxist

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn Pinterest
Next article Daniel Uncu. Un alt fel de Uniune Europeană
Previous article Teodor Baconschi. Aici, Radio Europa Liberă
[ Mircea Mihăieș ]

[ Mircea Mihăieș ]

Related Posts

Lucian Croitoru. Atacul asupra BNR: de data aceasta este diferit
February 6th, 2019

Lucian Croitoru. Atacul asupra BNR: de data aceasta este diferit

Martin S. Martin. Starea Uniunii în anul 2019: zâzanie, intoleranță politică, blocaje
February 4th, 2019

Martin S. Martin. Starea Uniunii în anul 2019: zâzanie, intoleranță politică, blocaje

Newsweek. EVZ și România liberă, sateliții Sputnik. Diversiunea se extinde
January 31st, 2019

Newsweek. EVZ și România liberă, sateliții Sputnik. Diversiunea se extinde

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Daniel Uncu. Despre DNA - Două realități Opinii

Daniel Uncu. Despre DNA - Două realități

Feb 18th, 2019
Newsweek. Răzvan Chiruță. Vitamina D, cu d de la dictatură Opinii

Newsweek. Răzvan Chiruță. Vitamina D, cu d de la dictatură

Feb 18th, 2019
Cătălin Augustin Stoica: România continuă. Schimbare și adaptare în comunism și postcomunism (fragment) ALTFEL

Cătălin Augustin Stoica: România continuă. Schimbare și adaptare în comunism și postcomunism (fragment)

Feb 18th, 2019
Mircea Mihăieș. Întreit avertisment Opinii

Mircea Mihăieș. Întreit avertisment

Feb 18th, 2019
Insula morților de Rahmaninov inspirată de tablourile lui Böcklin Artă

Insula morților de Rahmaninov inspirată de tablourile lui Böcklin

Feb 17th, 2019
Adrian Papahagi. În lumea lor strâmbă Opinii

Adrian Papahagi. În lumea lor strâmbă

Feb 16th, 2019
Virgil Iordache. Mafia filorusă românească supune Uniunea Europeană unui test de stres Opinii

Virgil Iordache. Mafia filorusă românească supune Uniunea Europeană unui test de stres

Feb 16th, 2019
Martin S. Martin: Un compromis care a adus victoria la limită a ambelor tabere politice este urmat de o nouă furtună: starea de urgență națională Opinii

Martin S. Martin: Un compromis care a adus victoria la limită a ambelor tabere politice este urmat de o nouă furtună: starea de urgență națională

Feb 16th, 2019
Tudorel Urian O ticăloșie românească Opinii

Tudorel Urian O ticăloșie românească

Feb 15th, 2019
Imaginația inimii. Eseu despre îndrăgostire ALTFEL

Imaginația inimii. Eseu despre îndrăgostire

Feb 14th, 2019
Melania Cincea. Securitatea naţională, jucată de Liviu Dragnea la ruletă (rusească) Opinii

Melania Cincea. Securitatea naţională, jucată de Liviu Dragnea la ruletă (rusească)

Feb 13th, 2019
Bogdan Calinescu: Parinte 1 si Parinte 2 Focus

Bogdan Calinescu: Parinte 1 si Parinte 2

Feb 13th, 2019
Adrian Niță. Iohannis, Olguța și nevoia de responsabilitate Opinii

Adrian Niță. Iohannis, Olguța și nevoia de responsabilitate

Feb 11th, 2019
Cristian Pătrășconiu. Klaus Iohannis, în mantaua lui Ronald Reagan ALTFEL

Cristian Pătrășconiu. Klaus Iohannis, în mantaua lui Ronald Reagan

Feb 11th, 2019
Justina Irimia. Havel și Vaněk Cultura

Justina Irimia. Havel și Vaněk

Feb 11th, 2019
Ioan T. Morar. Elogiul Zidului Opinii

Ioan T. Morar. Elogiul Zidului

Feb 11th, 2019
Adrian Papahagi: Povara libertății Cultura

Adrian Papahagi: Povara libertății

Feb 11th, 2019
Robert G. Ciobanu: Istoria ca știință a naturii umane servește exercițiului de gândire politică Filozofie politică

Robert G. Ciobanu: Istoria ca știință a naturii umane servește exercițiului de gândire politică

Feb 10th, 2019
Kakaia PSD? Opinii

Kakaia PSD?

Feb 10th, 2019
Melania Cincea. Interviu Vasile Popovici: „Timișoara Capitală Culturală Europeană e un proiect mort, în formula lui actuală” Opinii

Melania Cincea. Interviu Vasile Popovici: „Timișoara Capitală Culturală Europeană e un proiect mort, în formula lui actuală”

Feb 9th, 2019
Adrian Papahagi. Dreapta, libertatea, demnitatea Opinii

Adrian Papahagi. Dreapta, libertatea, demnitatea

Feb 9th, 2019
Virgil Iordache. Despre “knowledge based society” ALTFEL

Virgil Iordache. Despre “knowledge based society”

Feb 9th, 2019
Mircea Cărtărescu - interviu în Newsweek Opinii

Mircea Cărtărescu - interviu în Newsweek

Feb 9th, 2019
(video) Thierry Wolton la UVT - TV ALTFEL

(video) Thierry Wolton la UVT - TV

Feb 9th, 2019
Adrian Papahagi. Bucurați-vă și nu vă temeți! ALTFEL

Adrian Papahagi. Bucurați-vă și nu vă temeți!

Feb 8th, 2019
Tudorel Urian. Noi și rușii Opinii

Tudorel Urian. Noi și rușii

Feb 8th, 2019
Martin S. Martin. Cu ochii la 2020 Opinii

Martin S. Martin. Cu ochii la 2020

Feb 7th, 2019
Ciprian Apetrei. Venezuela absentă Opinii

Ciprian Apetrei. Venezuela absentă

Feb 7th, 2019
Adrian Papahagi. Dreapta conservator-creștină și stânga progresist-atee Opinii

Adrian Papahagi. Dreapta conservator-creștină și stânga progresist-atee

Feb 7th, 2019
Savian Boroancă. Acțiunea umană: invitație la lectură ALTFEL

Savian Boroancă. Acțiunea umană: invitație la lectură

Feb 7th, 2019
Cristian Pătrășconiu. Klaus Iohannis - președinte din primul tur? Exclus! Opinii

Cristian Pătrășconiu. Klaus Iohannis - președinte din primul tur? Exclus!

Feb 6th, 2019
Nicolae Drăgușin. Cum istoria îi atinge pe cei înfumurați: LCK – coșmarul lui Tudorel Toader Opinii

Nicolae Drăgușin. Cum istoria îi atinge pe cei înfumurați: LCK – coșmarul lui Tudorel Toader

Feb 6th, 2019
Maria Hulber. Occidentul sau arhitectura spirituală a unei lumi posibile ALTFEL

Maria Hulber. Occidentul sau arhitectura spirituală a unei lumi posibile

Feb 6th, 2019
Newsweek. Petre Bădică. Andronescu. Cum să îngropi învățământul românesc Opinii

Newsweek. Petre Bădică. Andronescu. Cum să îngropi învățământul românesc

Feb 6th, 2019
Lucian Croitoru. Atacul asupra BNR: de data aceasta este diferit Debate

Lucian Croitoru. Atacul asupra BNR: de data aceasta este diferit

Feb 6th, 2019
C. Pătrășconiu. Interviu SANDRA DJUVARA MELONE: „Neagu a fost total lucid, până în ultimele secunde ale vieții“ ALTFEL

C. Pătrășconiu. Interviu SANDRA DJUVARA MELONE: „Neagu a fost total lucid, până în ultimele secunde ale vieții“

Feb 5th, 2019
Vladimir Putin la telefon. Nu e fake news! ALTFEL

Vladimir Putin la telefon. Nu e fake news!

Feb 5th, 2019
Mircea Mihăieș. Prizonier în inima neantului Opinii

Mircea Mihăieș. Prizonier în inima neantului

Feb 5th, 2019
Adrian Papahagi. Despre maximaliștii înfiorători Opinii

Adrian Papahagi. Despre maximaliștii înfiorători

Feb 5th, 2019
Martin S. Martin. Starea Uniunii în anul 2019: zâzanie, intoleranță politică, blocaje Debate

Martin S. Martin. Starea Uniunii în anul 2019: zâzanie, intoleranță politică, blocaje

Feb 4th, 2019
Regimul Dragnea şi inamicii săi Opinii

Regimul Dragnea şi inamicii săi

Feb 4th, 2019
C. Pătrășconiu. Interviu Lazăr VLĂSCEANU - Ultimele trei decenii în România: axa răului și, mai ales, axa binelui ALTFEL

C. Pătrășconiu. Interviu Lazăr VLĂSCEANU - Ultimele trei decenii în România: axa răului și, mai ales, axa binelui

Feb 3rd, 2019
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.