Un partid politic are două roluri fundamentale, conectate: primul este să formuleze, să susțină și să pună în practică politici publice, celălalt este să selecteze și să sprijine alegerea în demnități publice a propriilor membri. Ca să reușească cât mai bine asta, spuneam cândva, un partid politic trebuie să-și modeleze organizarea și funcționarea internă pe cea a statului însuși, la nivel local și național. Altfel, punctele de divergență se vor manifesta în fricțiuni, disfuncționalități, derapaje.
Spre exemplu, un partid care are ambiția de a guverna, fie și într-o coaliție, ar trebui să-și facă guvern din umbră. Una din chestiile pe care le-ar face așa ceva, oglindind funcția unui guvern în exercițiu, este să producă un program politic, până la nivelul de agendă legislativă, care să reflecte mesajul politic și oferta de guvernare a partidului. Guvernul din umbră, în virtutea acestei atribuții interne partidului, va „adopta” sau nu inițiativele legale, fie că sunt depuse de guvernul în exercițiu, fie de parlamentarii puterii fie mai ales, esențial, de proprii săi parlamentari. Iar ce nu e adoptat de guvernul din umbră, nu poate fi susținut de către parlamentarii partidului, bineînțeles.