Mises Institute: Asistăm la sfârșitul Universității?

Un articol semnat de Llewellyn H. Rockwell, fondatorul Mises Institute din Auburn, Alabama

Învățământul superior din America se află, în acest moment, într-o criză. Poliția gândirii se năpustește asupra oricărei persoane care opune rezistență în fața ideologiei diversității. Iată câteva exemple: „Studenții de la Marymount Manhattan College cer ca un profesor veteran să fie concediat pentru că ar fi adormit în timpul unei întâlniri pe Zoom dedicată anti-rasismului. Studenții de la școala Upper East Side susțin că Patricia Simon, profesoară specializată în teoria teatrului a ațipit în timpul unei întâlniri virtuale luna trecută și au strâns 1.800 de semnături într-o petiție prin care cer concedierea ei. Organizatorul de petiții, Caitlin Gagnon, a declarat că „gestul său nu a făcut decât să valorifice un model de neglijență și de lipsă de respect pe care Patricia Simon l-a arătat de mai multe ori.” Gagnon a inclus o fotografie a profesoarei de 30 de ani și totodată a acuzat-o și că a oferit autoritate membrilor „sizeiști” din staff. Apropo, un „sizeist” este cineva care discriminează oamenii din cauza proporțiilor fizice, de exemplu, cerând ca o persoană obeză să plătească pentru două locuri. Desigur, nu contează dacă persoana obeză ocupă două locuri. Dacă percepeți o taxă mai mare, sunteți în continuare un „sizeist”.

Dacă îndrăzniți să provocați susținătorii Black Lives Matter, sunteți sortiți eșecului. „Un profesor consacrat de la UCLA a fost trimis în concediu după ce a fost confruntat în legătură cu reacția la răspunsul său la solicitarea unui student de a amâna examenul final pentru studenții afro-americani, având în vedere impactul morții lui George Floyd. Gordon Klein a primit e-mailul pe 2 iunie și a respins cererea. Școala Anderson de Management a UCLA, unde Klein a predat încă din 1981, a spus că toate cursurile lui Klein au fost repartizate la alte facultăți.

Chiar dacă îți place Martin Luther King, tot poți fi concediat, dacă rostești cuvintele greșite. Uitați-vă ce s-a întâmplat cu Ajax Peris: „Într-o prelegere virtuală, Peris a citit un fragment din „Scrisoarea dintr-o închisoare din Birmingham”, care conține de câteva ori cuvântul „Nigger”. La 2 iunie, un student UCLA a distribuit printr-un tweet un videoclip cu Peris citind un pasaj din scrisoarea lui Martin Luther King în care profesorul refuzase să omită epitetul și și-a exprimat indignarea față de lectura necenzurată și a cerut să i se pună capăt. În scurtă vreme, Colegiul de Litere și Știință al UCLA a trimis problema la Oficiul pentru Echitate, Diversitate și Incluziune pentru revizuire, iar președintele departamentului lui Peris a trimis o scrisoare facultății, condamnând citirea pasajului și menționând că l-a trimis pe Peris la Biroul de prevenire a discriminării UCLA. De asemenea, catedra din care făcea parte l-a învinuit pe Peris pentru că a distribuit fragmente dintr-un documentar care includea imagini grafice și descrieri ale linșării, precum și narațiunea care, scrie catedra, „a citat cuvântul cu n… în explicarea istoriei linșării.”

La Princeton, situația este și mai gravă. Matt Taibbi observă că „pe 4 iulie, sute de membri ai facultății și ai personalului de la Universitatea Princeton au semnat o scrisoare de grup prin care solicită schimbări radicale… O bună parte… din scrisoare sună de parcă cineva beat scria tweet-uri pentru un seminar de teorie critică. Semnatarii au solicitat Universității să stabilească diferite niveluri de compensare în funcție de rasă, cerând «scutire de curs», «salariu de vară», «un semestru suplimentar sabatic» și «resurse umane suplimentare» pentru «facultatea de culoare», un termen lăsat nedefinit. Că acest lucru ar fi extrem de ilegal nu pare să îi deranjeze pe cei 300 de semnatari, studenți ai uneia dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din America. ”

Când Joshua Katz, profesor de filologie clasică la Princeton, a protestat împotriva cerințelor scrisorii, „Președintele universității Christopher Eisengruber l-a denunțat personal pe Katz pentru că a folosit cuvântul «terorist». Katz a fost denunțat și de profesorii din departamentul său, care, într-o declarație de pe pagina web a catedrei de filologie clasică, au insistat că actul său a «supus fără îndoială colegii și studenții noștri negri la un risc grav» și s-au grăbit să adauge: «suntem recunoscători pentru toate eforturile pe care membrii comunității noastre le-au depus pentru lupta împotriva rasismului»”.

Un ultim exemplu: membrii BLM (Black Lives Matter – Viețile Negrilor Contează, n. trad.) încearcă să îl alunge pe economistul în tradiție austriacă (Școala Austriacă de Economie, n. trad.) Walter Block de la Universitatea Loyola din New Orleans, din cauza unei afirmații demonstrabil false că acesta ar susține sclavia: „Walter Block este profesor la Business School of Loyola University. A declarat public că considera sclavagismul greșit pentru că este împotriva libertarianismului, nu pentru că este greșit din punct de vedere moral. El a explicat de ce este justificat faptul că femeile sunt plătite mai puțin decât bărbații (a se vedea cartea lui Building Blocks of Liberty). De asemenea, este și abilist (abilismul reprezintă discriminarea și prejudecățile sociale împotriva persoanelor cu dizabilități sau care sunt percepute a avea dizabilități, n. trad.). Deși este important să avem profesori cu opinii și credințe diferite, credințele rasiste și sexiste nu ar trebui să facă parte dintre acestea. Este dăunător pentru orice persoană care nu este bărbat sau nu este albă să fie învățată că sclavia nu este greșită din punct de vedere moral, să fie învățată că femeile nu merită să fie plătite și tratate în mod egal.”

De parcă nu ar fi destul de rău deja, universitățile profită de pandemia de Covid-19 pentru a oferi servicii mai proaste pentru aceeași taxă astronomică: „După închiderea bruscă a campusurilor universitare din toată lumea în martie, din cauza COVID-19, soarta semestrului de toamnă a fost pusă sub semnul întrebării. Toate cele opt școli din Ivy League au anunțat deciziile privind desfășurarea sesiunii de toamnă 2020 la începutul lunii iulie. Penn, Brown, Cornell, Princeton și Yale vor avea toate modurile hibride de instruire în toamnă, în timp ce Harvard va fi complet online pentru întregul an academic. Fiecare școală ia decizii diferite cu privire la studenții care vor reveni în campus sau la locul unde vor fi studenții cazați în timpul semestrului din toamnă al fiecărei școli.”

Profesorii au folosit situația ca o scuză pentru a distruge și mai tare standardele academice deja slăbite. „Întrucât COVID-19 ne-a forțat să mutăm cursurile online, universitățile au redus sarcinile pentru care studenții primesc note – chiar și la școlile prestigioase din Ivy League. Cu profesorii și studenții care pledează pentru note maxime acordate automat sau pentru acordarea notelor de trecere la minimum, multe administrații universitare s-au supus unor politici de notare extrem de generoase pentru a oferi studenților o pauză, deoarece coronavirusul a afectat țara.”

Criza din învățământul superior nu ar dispărea, chiar dacă am putea scăpa de COVID-19. Învățământul superior are probleme de multă vreme. După cum a subliniat marele economist Walter Williams, „Conform Biroului de Statistică al Muncii, în 2016, doar 37% dintre absolvenții albi de liceu au fost considerați pregătiți pentru universitate, dar universitățile au admis 70% dintre ei. Aproximativ 17% dintre absolvenții de culoare de liceu au fost considerați pregătiți pentru universitate, dar universitățile au admis 58% dintre ei. Un raport Hechinger din 2018 a constatat: «Peste 4 din 10 studenți ajung la cursuri pregătitoare de matematică și engleză la un cost anual de aproximativ 7 miliarde de dolari, iar mulți dintre ei au o șansă mai mică de a absolvi în cele din urmă decât dacă ar merge direct la clase de nivel de facultate»”.

„Conform Conferinței Naționale a Legislaturilor de Stat, «dacă ar fi să luăm în considerare toți studenții  din primul an de licență, studiile au descoperit că între 28% și 40% dintre studenți se înscriu la cel puțin un curs de pregătire. Când ne uităm doar la studenții de școli profesionale, mai multe studii au descoperit rate de pregătire care depășesc 50%». Doar 25% dintre studenții care au luat ACT (American College Testing – reprezintă o testare standartizată din SUA, n. trad) în 2012 au îndeplinit reperele de pregătire ale testului la toate cele patru materii (engleză, lectură, matematică și științe).”

„Este clar că liceele conferă diplome care atestă faptul că un student poate citi, scrie și înțelege matematică la un nivel de clasa a XII-a când, de fapt, majoritatea studenților nu pot. Acest lucru înseamnă că o bună parte a diplomelor reprezintă documente frauduloase. Scăderea standardelor atestată la nivelul primar și secundar este în creștere și la nivel terțiar. Deriva Academică: învățare limitată din cadrul campusurilor universitare este un studiu realizat de profesorii Richard Arum și Josipa Roksa. Ei au descoperit că 45% din cei 2.300 de studenți din 24 de colegii nu au arătat nicio îmbunătățire semnificativă în «gândire critică, raționament complex și scriere până la sfârșitul anilor de licență». Iată o listă a altor cursuri de facultate care au fost predate la universitățile americane în ultimii ani: Ce ar fi dacă Harry Potter este real?, Lady Gaga și sociologia faimei, Filozofie și Star Trek, Învățare de pe YouTube, Cum să privim la televizor și Oh, uite, un Pui!. Întrebările care ne vin imediat în minte sunt următoarele: Ce fel de profesor ar preda astfel de cursuri și ce fel de student și-ar petrece timpul cu astfel de cursuri? Și, cea mai importantă întrebare, ce fel de decan sau consiliu de administrație ar permite cursuri despre un asemenea nonsens?”

Totuși, procesul despre care discută Walter Williams nu reprezintă începutul atacului la standardele educaționale. Proiectul de lege GI (Actul de reajustare a serviciilor din 1944, cunoscut de obicei drept GI Bill, era o lege care oferea o serie de beneficii veteranilor din Al Doilea Război Mondial. Acesta include scutirea de la plata taxelor de școlarizare, o indemnizație lunară pentru chirie și o indemnizație pentru manuale, n. trad.), adoptat după Al Doilea Război Mondial, a jucat un rol important în reducerea standardelor. După cum a subliniat Tom DiLorenzo, „Daunele cauzate de acest program au fost mult mai mult decât fiscale. Acest proiect a făcut posibilă centralizarea educației pentru prima dată în istoria americană. La rândul său, asta a deschis ușa politizării învățământului superior, fapt care a marcat jumătate din secolul trecut.

„Instrumentul folosit de guvern a fost Agenția de Acreditare a Universităților. O rețea a lor a fost inițial creată la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru a funcționa ca tampon între mediul academic și guvern. Scopul acesteia era să asigure standarde înalte și să împiedice subvențiile guvernamentale să ducă la controlul guvernamental.”

„După cel de-al Doilea Război Mondial, guvernul federal a folosit diverse agenții de acreditare a universităților pentru a garanta în mod ostentativ o educație de calitate pentru veterani. Doar școlile acreditate puteau primi fonduri ce provin din GI Bill, astfel încât agențiile de acreditare s-au transformat rapid. Acestea au devenit portarii banilor fiscali și adjuncții virtuali ai puterii federale. Acest rol de paznic s-a extins pe măsură ce finanțarea federală a învățământului superior a crescut.”

„Cursurile individuale, precum și întregi programe școlare” trebuie să fie „adaptate la noul ritm al societății”, a scris J. Hillis Miller, comisarul educației din New York. Tradiționaliștii vor lupta pentru „o cauză pierdută”, deoarece „orice dorință nostalgică postbelică după un curriculum universitar așa cum era înainte este puțin probabil să fie realizată”. „Este posibil ca învățământul superior să-și piardă viața pentru a o găsi din nou”, scrie el. „Și prin transformarea sa se poate constata că a contribuit la crearea unei lumi noi, plină de lumină și speranță.”

„O nouă lume a sosit aproape imediat, întrucât practic toate colegiile și universitățile din țară au cerut bani și studenți și au renunțat de bunăvoie la standarde tradiționale. Această infuzie de dolari crează cel mai puternic agent de schimbare pe care îl putem găsi în lunga istorie a universității”, spunea cândva sociologul american Robert Nisbet. Dacă cineva s-ar fi opus la vremea respectivă acestui program, acela ar fi fost considerat egoist și nedemocratic.

Astăzi, agențiile de acreditare, private numai conform numelui, au o putere imensă asupra colegiilor și universităților și sunt sclavele agendei guvernului. Aceste agenții sunt sursa majoră de corectitudine politică și ideologie guvernamentală în campusurile universitare.

Distrugerea învățământului superior este o mare tragedie, atunci când se ia în considerare rolul Universității în susținerea cunoașterii și a culturii. După cum a menționat cardinalul [acum Sfântul] John Newman în „The Idea of ​​a University” (1873), opinia sa despre universitate exprimată în aceste discursuri este următoarea: Universitatea este un loc de predare a cunoașterii universale. Aceasta implică faptul că obiectul său este, pe de o parte, intelectual, nu moral; și, pe de altă parte, că este vorba despre difuzarea și extinderea cunoștințelor, mai degrabă decât despre avansarea lor. „Dacă obiectul său ar fi fost descoperirea științifică și filosofică, nu văd de ce o universitate ar trebui să aibă studenți; Dacă obiectul ar fi fost pregătirea religioasă, nu văd cum poate fi sediul literaturii și al științei.”

În fața acestei triste situații, ar mai trebui părinții să-și încurajeze fiii și fiicele să se înscrie la facultate? Nu știu răspunsul la această întrebare. Studiile arată că absolvenții de universitate câștigă o primă substanțială față de cei care caută un loc muncă imediat după liceu. Dar aș dori să sugerez că o soluție alternativă ar merita luată în considerare.

Instituțiile de învățământ private care insistă asupra standardelor ridicate se feresc de absurdul ideologiei politice și îi învață pe studenți valorile unei economii și a unei societăți libere, ceea ce se poate dovedi a fi o investiție mai bună pentru studenți decât programul convențional. Așa cum a declarat marele educator și antreprenor Robert L. Luddy: „Piața noastră democratică modernă este o minunată satisfacție pentru fiecare nevoie și capriciu al cetățenilor. Guvernul are o măsură de control asupra afacerilor, dar controlul și rezultatul final sunt determinate de deciziile minuțioase ale cumpărătorilor, ale utilizatorilor și ale clienților.”

„Piața reflectă, de asemenea, valorile cetățenilor noștri, inclusiv corectitudinea, egalitatea de șanse și cea mai largă gamă de alegeri, pe măsură ce companiile concurează. Cetățenii țin în mâinile lor soarta fiecărei afaceri. Obiceiurile de cumpărare și, deci, piața, se schimbă rapid, pe măsură ce utilizatorii abandonează magazinele în favoarea comenzii și livrării online fără a părăsi vreodată casa. Chiar și furnizorii de alimente participă acum la acest nou peisaj cu mese gătite livrate la locația exactă și la ora dorită, așa cum este dictat de cumpărător.”

„America continuă să dea dovadă de înțelepciunea fondatorilor ei, prezentând un nivel de viață și decență extraordinar de ridicat în societate. Instituțiile și afacerile private rezolvă majoritatea provocărilor pe care democrația politică nu reușește să le rezolve.

„Învățământul privat și școlarizarea acasă (homeschooling, n. trad.) înfloresc, creând o mare varietate de opțiuni pentru familii și studenți. Consiliile de administrație private conduc și gestionează școlile publice charter (o școală charter este o școală care primește finanțare guvernamentală, dar funcționează independent de sistemul școlar de stat în care se află, n. trad.). Companiile private oferă medicamente și tehnologii medicale care salvează vieți și rezolvă provocări medicale complexe. MOOC-urile [cursuri masive deschise online] și învățământul la distanță (universități online) devin norma, perturbând colegiile și universitățile scumpe și letargice. ”

Mărturisesc că o astfel de instituție alternativă am în primul rând în mintea mea. „O viziune de lungă durată a lui Ludwig von Mises și Murray N. Rothbard este acum o realitate. Viziunea lor? O diploma de licență în economie austriacă.”

De-a lungul istoriei sale de aproape patruzeci de ani, Institutul Mises s-a concentrat pe sprijinul acordat studenților altor instituții de învățământ. Ajutarea studenților să descopere economia libertății și inspirarea lor pentru a continua să predea la nivelul universității este și a fost o prioritate pentru Institut. Un serviciu excelent, personal, receptiv și orientat spre asistarea studenților în atingerea obiectivelor lor individuale de educație și carieră a fost emblematic pentru toate programele Institutului Mises.

„Master of Arts in Austrian Economics” a Institutului Mises este unic. Este primul program de master din Statele Unite dedicat exclusiv predării economiei, așa cum este expus în lucrările și marile tratate ale lui Ludwig von Mises și Murray N. Rothbard. Scopul programului este de a ajuta elevii să stăpânească principiile acestei opere și să folosească aceste principii în domeniile alese.

În acest scop, Institutul a selectat cu atenție o facultate de excepție, cu doctoranzi de la universități de prestigiu, inclusiv Universitatea New York, UCLA, Universitatea Columbia, Cal-Berkeley, Universitatea Rutgers și Virginia Tech. Toți sunt savanți care au predat la evenimentele Institutului Mises și au publicat jurnalele lor, cărți sau publicații online. Mulți erau prieteni personali sau protejați ai lui Murray Rothbard.

Datorită generozității donatorilor Institutului Mises, costul programului este cu mult sub cel al altor programe de masterat în economie sau în științele sociale aferente, tradiționale sau online.

Îi îndemn pe părinți să ia în considerare programul nostru. Vom reuși? Nu pot fi sigur. Dar sunt sigur de acest lucru: actualul nostru dezastru educațional nu poate continua prea mult timp. La Institutul Mises, ne propunem să continuăm tradiția educației exprimată atât de elocvent de cardinalul Newman. Ludwig von Mises și Murray Rothbard au fost printre cele mai înalte exemple ale valorilor civilizației occidentale, ceea ce ne străduim să transmitem studenților noștri.

Articol original: Are Universities Finished?

Traducerea a fost realizată pentru Marginalia de Cătălina Sili, studentă la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași