Modernism vs. tradiționalism în arta nudurilor feminine

Un articol de David Breitenbeck pentru The Imaginative Conservative

Pentru această expunere, voi lua exemplul a două picturi celebre: Nud coborând scara nr. 2, de Marcel Duchamp și Nașterea lui Venus, de William Adolphe Bouguereau. În aceste lucrări vedem mai mult decât două reprezentări diferite ale aceluiași subiect, nudul feminin. Vedem diferențele esențiale dintre artistul tradiționalist și cel modernist: primul privește în exterior, căutând ceva mai înalt decât el însuși pentru a-l contempla, în timp ce al doilea privește în interior, căutând să își afirme propria voință asupra lumii.

Înainte de a merge mai departe, ar trebui să spun că, deși îmi displace modernismul în toate formele sale, nu doar în artă, iar opera lui Duchamp nu mă atrage, scopul acestui articol nu este acela de a critica pictura în sine. Sunt pregătit să recunosc că lucrarea poate fi o piesă de artă foarte bună și că poate arăta talent și ingeniozitate, iar oamenii pot resimți plăcere privind-o. Însă argumentul textului meu este altul.

Chiar și la o primă vedere, comparația dintre cele două lucrări este facilă, fiindcă ele contrastează puternic. Cel mai evident, pentru mine, este faptul că una dintre ele are nevoie de un titlu pentru a ne face să înțelegem ce ar trebui să vedem, iar cealaltă nu. Spun asta destul de sarcastic, dar o spun ca pe o simplă declarație de fapt; nimeni care ar vedea Nud coborând scara fără să cunoască titlul nu ar putea desluși ce este reprezentat în tablou – dar chiar și celor care ar vedea lucrarea cu tot cu titlul le-ar fi greu să înțeleagă precis care e subiectul acesteia. S-ar putea să intuiască o formă vag umană sau să aibă un sentiment de descendență, însă nimic mai mult.

Nașterea lui Venus, pe de altă parte, ar fi imediat recunoscută de oricine are cunoștințe minimale de mitologie clasică, dar, chiar și în lipsa acestor cunoștințe, tot ar înțelege ideea de bază, anume că tabloul reprezintă „o femeie frumoasă și importantă care iese din mare și este celebrată”.

Cu alte cuvinte, una dintre lucrări trebuie explicată, cealaltă nu.

Trebuie făcută o distincție aici. Există multe opere de artă, din în diferite medii, care necesită o explicație pentru a putea fi înțelese și apreciate. De exemplu, piesele lui Shakespeare s-ar putea să nu atragă imediat un cititor modern dacă nu este familiarizat cu limbajul specific sau dacă nu reușește să se transpună în mentalitatea vremii. Un alt exemplu este Teatrul Kabuki, adesea dificil de înțeles de către publicul străin.

Totuși, acesta nu este un contraargument la ce am discutat mai sus. Bariera în calea lui Shakespeare, Homer sau Kabuki constă în faptul că există o diferență de limbă și cultură între creator și public. În aceste cazuri, publicul nu înțelege opera fiindcă îi lipsesc anumite cunoștințe, experiențe sau puncte de referință pe care autorul le-ar putea presupune cunoscute de publicul său. Altfel spus, nevoia explicațiilor vine de la ceva extern lucrării în sine; nu este cu nimic diferită de o simplă barieră lingvistică.

Lucrarea lui Duchamp, la fel ca multe altele, nu se află în această categorie. Nudul este greu de înțeles deoarece aceasta a fost intenția artistului. Tabloul necesită o explicație și nu face accesibil subiectul său spectatorului de rând. Mi se pare că asta este o trăsătură comună  multor forme de artă modernă: în cel mai bun caz, dacă nu îl transmit, acestea își sugerează subiectul. În alte cazuri, nici măcar nu fac acest lucru, ci pur și simplu prezintă ceva absolut incomprehensibil, care se poate să fi avut sens pentru artist și care invită publicul să impună asupra lucrării orice semnificație dorește, în conformitate cu senzațiile pe care se întâmplă să le resimtă artistul în acel moment (vezi dl Pollock). Nu îmi propun să contest faptul că unii amatori de artă și specialiști găsesc atrăgător acest aspect și îi oferă o valoare reală.

Mai există un aspect important cu privire la necesitatea unei explicații și anume că, după ce ați explicat Nudul coborând scara, ați ajuns la sfârșitul lucrării. Este o reprezentare abstractă a unui model nud care merge pe o scară, iar mișcările acestuia sunt suprapuse. Si asta e tot, ați explicat temeinic conținutul piesei lui Duchamp. Poate fi o descriere foarte inteligentă, foarte ingenioasă, foarte bine realizată din punct de vedere tehnic, dar nu există acel ceva care să meargă mai dincolo de tehnică.

Același lucru nu poate fi spus despre Nașterea lui Venus. Puteți să „explicați” lucrarea spunând că este o descriere a nou-născutei zeițe a iubirii și frumuseții care se ridică din mare, în timp ce heruvimii și nimfele o celebrează, dar această descriere nu acoperă mare lucru din conținutul  picturii. Ați putea continua să descrieți figurile secundare și ce reprezintă acestea. Ați putea face interpretări ale pozițiilor lor relativ atât la Venus, cât și una la celălaltă. Ați putea discuta despre heruvimi, despre Cupidon care apare în prim-plan, triumfător cu arcul și săgeata lui și despre multe altele. Ați putea să o analizați chiar pe Venus, poziția expresivă a corpului ei, faptul că nu se uită la niciuna dintre celelalte figuri, fiind totodată perfect conștientă de prezența lor.

Toate acestea sunt acolo, în pictură. Nu se poate spune că expresia de pe fața lui Venus este subiectivă sau impusă de către privitor, deoarece este redată foarte clar. Ce stă în puterea de analiză și interpretare a privitorului este ceea ce transmite expresia din ochii lui Venus despre caracterul și atitudinea zeiței, dar și despre întregul subiect al iubirii și frumuseții. La aceste întrebări nu există un răspuns clar, iar reacția spectatorului poate depinde de propria experiență și viziune asupra lumii.

De reținut e că în paragraful de mai sus nu am abordat întrebări ce țin de tehnică sau de mitul nașterii în sine, nici întrebări cu privire la felul în care putem compara pictura cu alte reprezentări ale aceleiași scene. Astfel, posibilitățile de interpretare sunt extrem de largi.

Pe scurt, nu se poate „explica” conținutul picturii lui Bouguereau în același mod în care se poate explica Nudul coborând scara, deoarece pictura lui Bouguereau conține mult mai mult decât simpla tehnică (ceea ce este ironic, având în vedere că opera sa e descrisă de specialiști drept una „lipsită de pasiune și pur tehnică”). Chiar și descrierea mea minimală a picturii lui Bouguereau transmite idei mai complexe și este mai plină de sugestii decât explicația completă a lucrării lui Duchamp (de ex. „O femeie importantă” versus „o figură feminină goală”). Partea tehnică a operei este începutul pentru Bouguereau, pe când, la Duchamp, ea reprezintă sfârșitul.

Aduc toate aceste lucruri în discuție pentru că ele ilustrează o diferență esențială între mentalitățile tradiționaliste și cele moderniste. Tradiționalistul privește în exterior, căutând ceva mai înalt decât el însuși pentru a-l contempla; modernistul privește în interior, căutând să-și afirme propria voință asupra lumii. Tradiționalistul vede structura abilităților și efortului tehnic ca fiind înălțimile medii spre unele mai mari, cele ale expresiei creative; modernistul vede orice structură ca pe ceva fals și restrictiv, care trebuie depășit. Tradiționalistul se vede pe sine în raport cu ceva mai înalt sau cel puțin diferit față de el; modernistul vede totul ca fiind relativ la sine.

Rezultatul este că opera modernistului admite o explicație ușoară. În spatele compoziției, care poate avea diverse niveluri de complexitate și care sfidează convențiile, lucrările sale sunt limitate, înguste și simpliste. Opera tradiționalistului, prin tehnica sa rigidă și claritatea subiectului, primește semnificații inepuizabile, care pot fi aplicate într-o mie de moduri, trasând o mie de interpretări și idei conectate, transmitând o bogăție de emoții. În cele din urmă, mi se pare că trăsătura definitorie a modernismului nu este atât faptul că lucrările din acest curent sunt cel mai adesea urâte,  sau că nu prezintă o măiestrie a tehnicii, sau că par să nu aibă sens. Trăsătura lui principală e că, în comparație cu ceea ce a înlocuit, este întotdeauna foarte meschin.

Articol original:  Modernism vs. Traditionalism in the Art of Female Nudes