National Review: Legea prin care se asigură libertatea de expresie în campusurile universitare din Statele Unite urmează să fie votată în Congres

Un articol de Stanley Kurtz, pentru National Review

Sunt încântat să anunț că astăzi (6 august, n. trad.) senatorul Tom Cotton a introdus pe agenda Congresului „Legea Libertății de Expresie în Campus” (CAFSRA). În urma adoptării CAFSRA, universitățile de stat care adoptă regulamente care restrâng dreptul la liberă exprimare și alte politici privind libertatea de exprimare care sunt neconstituționale, își vor pierde eligibilitatea de a primi împrumuturi federale și burse pentru studenți prin Legea Educației Superioare (Higher Education Act). De asemenea, universitățile private își vor putea păstra eligibilitatea doar în cazul în care își vor face cunoscute în întregime politicile privind libera exprimare și vor accepta responsabilitatea contractuală pentru aplicarea acestora.

Zeci de ani în care au fost făcute cu succes contestații în instanță împotriva regulamentelor și a zonelor în care libertatea de expresie nu este admisă au eșuat în încercarea de a opri asemenea practici. Existând astăzi multe universități de stat care se sustrag de la îndeplinirea responsabilităților lor constituționale, este timpul să fie pus piciorul în prag. Doar perspectiva pierderii ajutorului federal poate preveni universitățile de stat să sfideze Primul Amendament.

Această legislație nu este un panaceu pentru ceea ce afectează învățământul superior. Rădăcinile problemei sunt prea adânci, și multe dintre cele mai importante soluții sunt de găsit la nivel de stat și local, nu federal. Cu toate acestea, efectele acestei legi vor fi profunde.

Simpla existență a restricțiilor neconstituționale care limitează libera exprimare în campusurile națiunii noastre a contribuit la generarea unei culturi iliberale care ne distruge acum națiunea. Tom Cotton știe acest lucru la fel de bine ca oricine – resimțindu-l și pe propria piele. Odată ce universitățile de stat vor fi obligate să respecte responsabilitățile impuse de Primul Amendament, și odată ce instituțiile private vor fi obligate să accepte repercusiunile legale pentru politicile asupra libertății de expresie pe care le-au ales, mesajul propagat va fi că libertățile noastre sacre și fundamentale nu sunt negociabile.

Nu există niciun substitut pentru o educație adecvată privind principiile libertății. Doar prin intermediul legislației, acest deziderat nu poate fi atins, însă dreptul este un profesor eficace. Educația liberală și căutarea adevărului în jurul căruia această se construiește nu poate înflori acolo unde libertatea gândirii și a expresiei sunt negate. Proiectul de lege al lui Cotton va ajuta la restabilirea condițiilor de care depinde o educație liberală.

Proiectul de lege propune următoarele:

1. Legea de restaurare a libertății de expresie în campusuri aduce la cunoștința Congresului faptul că și regulamentele care restrâng libertatea de expresie sunt „în contradicție cu libertatea de exprimare garantată de primul amendament”. Congresul declară, de asemenea, că sistemele de „raportare a prejudecăților” sunt „predispuse la abuzuri care le pot împiedica libertatea de exprimare garantată de primul amendament”.
2. Prin CAFSRA, free-speech zones sunt scoase în afara legii. De asemenea, creează o „cauză a acțiunii”, permițând avocatului general sau oricărui individ ale cărui drepturi de exprimare au fost încălcate să dea în judecată orice universitate de stat care creează o zonă în care libera exprimare este îngrădită.
3. CAFSRA instituie un sistem prin care sunt luate în considerare reclamații de la studenți, de la organizațiile studențești sau de la alte persoane sau organizații care pretind că o anumită politică privind libertatea de expresie în campus încalcă fie Primul Amendament, fie interdicția zonelor cuprinse în proiectul de lege. Ca răspuns la o reclamație venită de la un student sau de la un cetățean, universitatea poate ori să elimine politica în chestiune, ori să o modifice, ori să explice de ce este de fapt legală. Apoi, reclamantului i se dă ocazia să conteste apărarea unversității.
4. Odată ce o plângere a fost depusă, iar răspunsurile și contraargumentele au fost primite, începe un proces de revizuire în trei etape susținut de Departamentul Educației. În cadrul acestui proces de revizuire, departamentul este autorizat să efectueze o anchetă, dacă alege acest lucru. Până la sfârșitul acestui proces în mai multe etape, universităților li se oferă multe oportunități de a-și proteja eligibilitatea pentru finanțarea federală prin abandonarea oricărei politici privind libertatea de expresie care sunt ilegale sau neconstituționale. Procesul de revizuire este exhaustiv, dar acest lucru nu trebuie să vă păcălească. În aproape toate cazurile, universitățile cu politici de discurs neconstituționale le vor modifica sau retrage cu mult înainte de a se apropia de pierderea eligibilității pentru finanțarea federală. CAFSRA este conceput pentru a încuraja universitățile să retragă politicile de discurs restrictive cu mult înainte de a se confrunta cu o întrerupere efectivă a fondurilor. În timpul administrației Obama, o simplă scrisoare, „Dear Collegue”, a secretarului educației era suficientă pentru a speria universitățile în sensul schimbării procedurilor din titlul IX. Teama de a-și pune în pericol eligibilitatea pentru finanțare federală este ceea ce a făcut colegiile din America să se conformeze. CAFSRA va fi și mai eficientă în această privință. Spre deosebire de scrisorile preamărite „Dragă colegule” ale lui Obama, procesul CAFSRA va fi complet autorizat prin lege. În situația foarte puțin probabilă ca o universitate publică să își predea eligibilitatea pentru finanțare federală, astfel încât să mențină o politică de discurs ilegală sau neconstituțională, studenții care participă în prezent sau doar sunt admiși la universitatea respectivă vor putea fi finanțați din pachete de împrumuturi sau subvenții, prin urmare povara pierderii eligibilității va cădea numai pe universitate. Povara unei pierderi de eligibilitate va cădea, așadar, numai pe universitate. Din nou, este extraordinar de puțin probabil ca lucrurile să ajungă vreodată la acest punct. După ce vor înțelege că eligibilitatea lor pentru finanțare federală va fi în joc, universitățile publice vor abandona rapid politicile lor neconstituționale.
5. Secretarul educației va emite concluziile scrise descoperite în cadrul procesului de revizuire explicând de ce o anumită politică încalcă Constituția sau legea. Aceste descoperiri nu vor afecta procesele intentate împotriva acelorleași politici. Dacă, de exemplu, o administrație reticentă în a face observații negative la adresaniversității aprobă o politică neconstituțională privind vorbirea în campus, această descoperire nu poate fi citată în apărarea politicii în instanță. CAFSRA prevede că orice proces împotriva politicii în cauză ar trebui să fie abordat „de novo”, adică de la început.
6. CAFSRA stabilește un proces privind reclamațiile permițând oricărui student, organizație studențească, sau orice altă persoană sau organizație să depună o plângere postulând „prezentarea greșită a politicilor privind vorbirea” de către o instituție publică a cărei politici privind vorbirea sunt sub investigație. Reclamația poate, de asemenea, să furnizeze dovezi că o universitate a „ținut sub tăcere informații cerute de secretar în timpul unei investigații sau a încercat să eludeze procesul de revizuire prin reinstituirea politicii supuse revizuirii într-o formă similară fără a informa Secretariatul”. Această prevedere protejează procesul de revizuire împotriva rea-credinței și a decepției universităților.
7. CAFSRA conține o prevedere protejând orice persoană care depune o plângere sau participă la o investigație împotriva represaliilor universității în cauză, sau a oricui altcuiva.
8. CAFSRA solicită universităților private eligibile pentru ajutor federal să facă cunoscute toate politicile lor legate de drepturile de exprimare ale studenților și să accepte o obligație contractuală de a face o astfel de dezvăluire.
9. CAFSRA cere universităților să-și asume o obligație contractuală de a menține și de a  aplica doar politicile de discurs comunicate. În timp ce unele instanțe de stat trag la răspundere universitățile private pentru pretențiile lor de a apăra libertatea de exprimare, altele nu o fac. Așadar, universitățile private din țară vor fi obligate pentru prima dată să respecte aranjamentele făcute de a perpetua libertatea de exprimare. Dacă, de exemplu, o universitate privată susține bine-văzutele Principii din Chicago ale Exprimării Libere, nu le va putea ignora atunci când lucrurile vor deveni dificile. Instituțiile private vor fi trase la răspundere în instanță pentru promisiunile făcute. Ar putea acest lucru să determine anumite universități private să se abțină din promiterea exprimării libere? Da, dar asta ar dezvălui adevărul din spatele pretextului și ar rezulta, pe bună dreptate, daune la nivelul reputației.
10. CAFSRA stabilește o cauză de acțiune care permite studentului să dea în judecată o universitate privată pentru încălcarea cerințelor de publicare și a obligațiilor contractuale stabilite prin cele două dispoziții anterioare.
11. CAFSRA autorizează orice student, orice organizație studențească, sau orice altă persoană sau organizație să depună plângere împotriva oricărei instituții private de studii superioare care încalcă cerința de a dezvălui politicile de discurs alese și de a-și asuma responsabilitatea contractuală atât pentru dezvăluirea, cât și pentru aplicarea acelor politici. Dacă o investigație confirmă reclamația, instituția privată în cauză va fi privată de eligibilitatea ei pentru ajutor federal. Ca și în cazul universităților publice, sunt oferite oportunități ample de prevenire a pierderii eligibilității. În cazul improbabil al unei reduceri de finanțare, împrumuturile și bursele pentru studenții actuali și cei recent admiși vor continua.
12. Recunoscând dreptul la libertatea religioasă garantat de Primul Amendament, instituțiile religioase sunt scutite de dispozițiile secțiunii privind instituțiile private, așa cum sunt scutite și de Titlul IX.

Unii vor spune că guvernul federal ar trebui să evite un rol activ în învățământul superior, chiar dacă acesta ar proteja libertatea de exprimare. Alții vor respinge CAFSRA ca fiind un efort prea mic și prea întârziat pentru a salva un mediu academic care a abandonat aproape complet principiile unei educații liberale. Ambele viziuni sunt eronate.

Acest proiect de lege este o intervenție limitată concentrată pe prima datorie a unei legislații: protecția drepturilor fundamentale. Universitățile de stat sunt obligate din punct de vedere legal să susțină Primul Amendament, iar Legea Educației Superioare recunoaște explicit importanța protejării dreptului de liberă exprimare pentru studenți și pentru asociațiile studențești. Garanțiile prevăzute de actuala Lege federală a educației superioare cu privire la libera exprimare (titlul I, partea B, secțiunea 112) se bazează doar pe „judecata Congresului” (sense of Congress), dar având convingerea că universitățile își vor îndeplini obligațiile. După zeci de ani de eșec în această privință, Congresul este justificat complet în implicarea directă. Cum am argumentat anterior, eșecurile mediului academic privind libertatea de exprimare sunt sistemice. Nu mai există nicio perspectivă realistă că reforma va veni din interior.

E adevărat că doar eliminarea zonelor și codurilor neconstituționa