S-a prăbușit PSD după eșecul înregistrat la alegerile europarlamentare și după condamnarea lui Liviu Dragnea? Cum credeți că ar trebui să ne raportăm la starea de anemie a acestui partid care ne-a demonstrat de atâtea ori că nu poate fi, cu adevărat, învins?
PSD cunoaște periodic anemia. Dar se înzdrăvenește de fiecare dată bând sângele prostiei noastre. El îmbină în mod magistral trei strategii.
Prima vizează ținerea electoratului său în captivitate prin – dacă pot să mă exprim așa – cultivarea sistematică a ignoranței.
A menține întunericul în mintea oamenilor este o tehnică cinică de guvernare. Minciuna pe picior mare, înșelăciunea, populismul, promisiunea deșartă nu se mariază bine cu mințile luminate. Nu o să vă spun asta tocmai dumneavoastră, care ați scris o carte despre politică și întuneric.
Noaptea, ați spus, e propice hoților. Or, la PSD, totul se petrece în tenebre, în culise, pe ascuns, totul e minciună. Am crezut ani de zile că starea deplorabilă a învățământului românesc era o chestiune de neprofesionalism, și nu de „voință politică“.
De altfel, mi-am zis, când e vorba de instituții și politici publice, nepriceperea e oricum vinovată. Dar acum sunt tot mai convins că a ține populația în întunericul și precaritatea minții este un act politic deliberat.
În întuneric și în sărăcie. Și chiar dacă îndobitocirea nu s-a făcut deliberat, s-a făcut printr-un instinct politic abject.
Căci doar pe fondul sărăciei – și aceasta e a doua strategie pe care o stăpânește magistral PSD – se poate trece la mituirea electoratului.
Au creat în mintea oamenilor celor mai sărmani ai țării reflexul lui „se dă“. Să ții câteva milioane de oameni în condiția în care se lasă cumpărați de o pungă cu mălai sau făină și de o sticlă cu ulei este, politic vorbind, abject.
Nu mai vorbim de mituirea primarilor prin indemnizații speciale votate în Parlament sau de pacturile făcute cu Biserica pentru transformarea preoților în agenți electorali.