Nu mai scriu despre politicieni. Oricum nu vor înțelege nimic. O să scriu despre oamenii de lângă mine, oameni la fel ca tine.
Îl știu pe Dan de mai bine de 20 de ani, de pe vremea când repara mașini într-un garaj. De ceva vreme are service-ul lui, cu cinci rampe și toate dotările la zi. E un bun meseriaș și s-a dovedit a fi și un bun manager. Mereu cu zâmbetul pe buze, mereu în salopetă printre angajați. Ca în fiecare an, înainte să plec în concediu am fost să-i duc mașina la o verificare. L-am găsit târziu, singur în service și, pentru prima dată de când ne știm, nu mai zâmbea. Mi-a spus că nu mai știe ce să facă pentru că a rămas cu jumătate din numărul mecanicilor și nu găsește alții să-i angajeze.
Are de lucru, are condiții bune, salariile sunt ok, dar nu mai vine nimeni să lucreze. Acum câțiva ani, când dădea un anunț se prezentau 20 de oameni într-o săptămână. Acum, a apărut o singură persoană în două luni. Mi-a spus că se gândește să vândă afacerea pentru că, în ritmul ăsta, crede că în doi ani se închide tot. N-a pomenit numele vreunui partid sau al vreunui politician, a spus doar ce i se întâmplă.
I-am lăsat mașina și am plecat gândindu-mă la un alt prieten cu care vorbisem nu demult. Un fost coleg de facultate care are o firmă de instalații.