Am avut și eu hernie de disc: sunt niște dureri groaznice. Dar nu, nu am nicio empatie față de suferințele domnului Dragnea. De ce?
Pentru că este un laș. Un laș care fuge de sistemul medical de stat care, politic, se află în directa sa răspundere. Fuge de acest sistem fiindcă știe ce dezastru este acolo, cum l-au stors de resurse mogulii din sistem, conectați politic la PSD.
Știe că fiecare pacient care intră într-un spital de stat joacă ruleta rusească cu infecțiile nosocomiale. Știe că, oricât de celebru ar fi medicul care te operează, riști să dai peste vreun dezaxat care trebuia de mult dat afară de Colegiul Medicilor pentru că făcea experimente pe pacienți.
Da, PSD a crescut salariile, dar asta n-a temperat fenomenul șpăgilor și n-a rezolvat problema uriașei crize de medicamente și de dotări. Dragnea și-a putut face un RMN imediat ce l-au apucat durerile de spate. Un pacient obișnuit așteaptă luni întregi.
Bolnavii care ajung în spitalele de stat continuă să-și cumpere singuri cele mai banale medicamente și să se hrănească cu ce li se aduce de acasă. Statul român decontează 10 lei pentru hrana bolnavilor din spitale. Norma de hrană pentru deținuți este de 32 de lei.