Cum e posibil ca majoritatea ziariștilor să adopte, când sunt față în față cu Dragnea, atitudinea asta, de tip „oile blajine s-au așternut la iernat”? Nu am văzut așa ceva nici pe vremea lui Năstase sau Ponta. Parcă am fi toți verii doamnei Viorica Vasilica.
Slugi precum Gâdea sau Ciutacu, lachei de tip tonomat, au fost mereu în presă, dar oamenii de teren aveau – până acum – un anume curaj și o demnitate, indiferent de trustul la care lucrau. Încercau să pună întrebări bune și dure, să fie profesioniști.
Conferința de presă de după C.Ex-ul PSD în care au fost excluși Țuțuianu și Neacșu, susținută de Liviu Dragnea, a fost unul din cele mai penibile momente pe care le-am văzut în prea-lunga mea carieră de jurnalist. Niște ființe timide, nepregătite și/sau speriate puneau niște întrebări previzibile și blege marelui lider social-democrat, care răspundea în bătaie de joc și cu un rânjet disprețuitor pe față.
Nu l-a întrebat nimeni pe Dragnea:
– De ce a cumpărat PSD, cu banii primiți de la buget, două mașini Mercedes care valorau zeci de mii de euro?
– Sunt ele folosite de Mircea Drăghici, trezorierul PSD, și de soția sa?
– De ce a închiriat PSD o vilă de 19.000 de euro, vilă care, pe piață, nu face mai mult de 3.000 de euro/ lună?
– Dacă la evaluarea miniștrilor se folosește criteriul „comunicării”, cum va fi evaluată doamna premier Dăncilă care nu a avut nici o conferință de presă și postează pe site-ul Guvernului filmări fără sonor, fapt fără precedent?
– Ce părere are domnul Dragnea, care se declară un luptător cu statul-paralel, despre faptul că Tudorel Toader a primit, via Universitatea Cuza din Iași, un Touareg de la SRI?
Textul integral al lui Mircea Marian este publicat și poate fi citit pe siteul Newsweek, aici!