Infractorii care au fost eliberați acum ar fi ucis/violat/furat și dacă ar fi fost eliberați la termenul de drept, am văzut de mai multe ori argumentul ăsta în apărarea legii recursului compensatoriu.
Inclusiv eu am fost tentat să zic asta. Rata de recidivă e uriașă în România, indiferent dacă infractorul iese mai târziu sau mai devreme din penitenciar. Și, din păcate, trăim într-o lume imperfectă, în care crimele/violurile/furturile nu pot fi eliminate total.
Dar, dincolo de astfel de justificări cinice, chestiunea recursului compensantoriu ridică mai multe probleme majore.
În primul rând, e comod să îți dai cu părerea pe viața altora. Statisticile sunt seci și nu spun nimic despre dramele umane din spatele numerelor care pe mulți „deștepți” pare să nu-i impresioneze.
Cel puțin 200 de persoane au avut deja de suferit, scriu gazetele, dar asta înseamnă nu doar că viețile lor au fost pierdute, distruse sau date peste cap, ci și ale familiilor și prietenilor lor.
Dacă cineva din familia mea ar fi lovit de un infractor eliberat mai repede din penitenciar pentru că Dragnea și hoții lui vor să scape de pușcărie, aș fi în stare să îmi fac dreptate cu mâna mea.
Articolul integral al lui Răzvan Chiruță este publicat pe siteul Newseek, aici!