Newsweek. Sabin Gherman. Nouă lucruri despre români, maghiari, autonomie. Lucruri simple, despre care nu se vorbește

Sunt de spus înc-o dată și poate de încă o sută de ori, dacă ne uităm la ce haloimăs a făcut presa cu mitingul secuilor; mulți văd doar pozele cu steaguri albastre și preferă să pună restul sub preș.

1.       Da, s-a strigat s-a scandat în favoarea autonomiei. Dar autonomia înseamnă, în definitiv, autogospodărire – doar cei ce nu sunt în stare să se autogospodărească numesc asta separatism. Exemple? Statul român și-a construit în timp o mulțime de stabilopozi birocratici, de fapt niște stătulețe mai mici care sfârșesc prin a opri dezvoltarea comunităților; vrea Timișoara să pună pe Bega vaporașe? – stă un an până cineva (nu se știe cine) pune ștampila cu „aprobat” la București.

Vor moldovenii autostradă, și încă pe bani gratis de la UE? – a durat ani, a fost nevoie de două marșuri motorizate ca guvernul central să aplece un sfert de ureche. Pitești-Sibiu? De zece ani tot neclară e situația, mai catadicsește câte-un oficial să mormăie că, da, sigur se face – între timp, în Maroc se produc mai multe Dacii decât la Pitești. Or, comunitățile nu funcționează așa, cu permis de la Centru, nu sunt vasale, ci parteneri  în interiorul legilor; fiecare comunitate are resurse specifice, atitudini specifice, oportunități și nevoi specifice. Și tu, statul, în afară de un haos național-unitar-indivizibil, ce faci?

2.       S-a mai spus clar și răspicat că naționalismul nu e niciodată o soluție, indiferent în ce limbă e strigat mulțimii – asta probabil deranjează la fel de mult ca „autonomia”, mai ales când nu prea ai ce să arați de Centenar: autostrăzi ioc, în spitale se moare, educația e la pământ și, colac peste pupăză, în loc să te bucuri că ești parte din cel mai prosper sistem de pe planetă – Uniunea Europeană, și din cel mai securizat sistem de pe planetă – NATO, ești arătat cu degetul și lumea civilizată te evită. În asemenea condiții, te mai salvează doar protocronismele ălora de n-au mai citit o carte de treizeci de ani și dorm cu tăblițele de la Tărtăria sub cap.

3.       Declarația de la Alba Iulia, da, a fost amintită în discursuri. Da, eu însumi am spus (trrrădătorrr, clarrr!) că Declarația, dacă ar fi fost respectată, ar fi făcut din țara asta un loc bun și onest pentru toți locuitorii ei, indiferent în ce limbă visăm sau la ce biserică mergem duminica. Nu scrie în manuale, dar e probabil cel mai modern document ratat al secolului XX – ar fi putut obloji o istorie mereu prea înfumurată prin părțile astea.

Declarația de la Alba Iulia ar fi putut pune temelia unei noi Românii, moderne – a fost preferată Constituția din 1923, impusă prin șmecherii balcanice și ardelenilor și moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului – iar nu scrie în manuale, dar Constituția asta a fost adoptată după ce Brătianu a înlocuit Adunarea Constituantă promisă ne-valahilor cu Parlamentul dominat de gruparea lui; nemulțumirile au fost imense, dezbaterile, dure până la amenințări de dez-unire; și moldovenii și ardelenii propuseseră proiecte de constituție descentralizatoare, atentă cu tradițiile noilor veniți în România Mare  – n-au fost luați în seamă, boierimea liberală din Sud încălecase deja țara și încerca banul cu dinții.

Textul integral al lui Sabin Gherman este publicat pe siteul Newsweek, aici!