Până mai ieri, trolii care binecuvântau apropierea României de Maica Rusia stăteau mai mult pe Facebook; mai puneau, între două poze cu mâțe, și o șopârlă despre ortodoxism, Orchestra Armatei Roșii și bărbăția lui Putin și cam asta era tot.
Da, mai erau și mai sunt site-urile alea cu energiile de sub Bucegi și citate din legionari și cam asta le era zacusca ideologică.
Până mai ieri cam așa era. Dacă te uiți atent, o să vezi că au trecut de la internet la presa convențională – aceleași teme învăluite în mieunături naționaliste, plângeri că marile puteri ne fac și ne dreg sau că – ultima gogonată – „agenturilii” nu ne lasă să celebrăm centenarul.
Chiar dacă pare banal, propaganda vrea o cireașă pe tort: certificarea publică. Asta o poate cuvântul tipărit. Vor urma cuvântul auzit, apoi imaginile – televiziunile. La fel ca în anii 40, cel mai vechi cotidian românesc a fost clonat de prietenii Moscovei; dintr-un ziar vertical, orientat către valorile euro-atlantice, a ajuns un Sputnik second-hand – aceleași teme: familie tradițională, ortodoxie, naționalism, trambulină pentru dezaxații ăia cu RomExitul. Și da: își târâie blana pe lângă I.A. Pop, președintele Academiei, fost cadru de nădejde al comuniștilor, aflat și pe lista colaboratorilor Securității și desigur îmbătat și el de spirala „independentistă” rumână – personaj important pentru care s-a schimbat legea doar ca să rămână și sef la București și rector la Cluj. Acuma are funcție vizibilă și pare să nu reziste cântecelor de sirenă; pare să fie fascinat că, în timp ce istoricii serioși îl iau peste picior, mulțimi de asistați identitari se regăsesc în rrromânismul lui.
Comentariu integral al lui Sabin Gherman poate fi citit pe siteul Newsweek, aici!