La ora la care scriu aceste rânduri, nu cunosc încă deznodământul ordonanței pe care guvernul-preș al doamnei „Douăzeci-douăzeci” se pregătește s-o dea pentru a-l salva pe „Daddy” de condamnare.
Războiul penalilor e în plină desfășurare, așa că n-o să risc un pronostic în țara unde orice pare posibil. Până una-alta, vă propun să analizăm o chestiune care n-are, în aparență, nicio legătură cu justiția.
Constatăm că au trecut mai bine de șase luni din anul 2018. Anul centenarului Marii Uniri. Au trecut fără să se întâmple mai nimic. Ne-am fi așteptat de la liderii unui partid care de vreo două alegeri defilează cu lozinci patriotice, gen „Îndrăznește să crezi în România”, să folosească din plin prilejul. Ei, aș!
Ocupat până peste cap cu dezbaterea despre abuzul în serviciu, chestiune de care sunt interesați cel mult câteva mii de cetățeni, șeful cel mare al PSD are cu totul alte griji. Normal, aș zice, când pușcăria bate la ușă. Dar o mare dezamăgire pentru milioanele de români care sperau să asiste la o sărbătoare națională cum nu s-a mai văzut. Și când spun asta nu mă gândesc la faimoasele petreceri cu mici și bere, oferite, an de an, de ziua oamenilor muncii.