• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Noi dezvoltăm, nu gândim
Noi dezvoltăm, nu gândim
Home
Artă

Noi dezvoltăm, nu gândim

November 30th, 2020 Dragoș Mihai Nuță Dragoș Mihai Nuță Artă, Cultura comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

„Dezvoltarea de dragul dezvoltării este ideologia celulei canceroase.” – Edward Abbey

„Orașul se dezvoltă”, auzim în repetate rânduri, ca pe o scuză, ca pe un strigăt de luptă, ca pe o justificare subțire, devenită cel mai adesea trist epilog așternut pe ruinele unor adevărate valori irecuperabile, o concluzie cinică la dispariția ultimelor dovezi ale unei perioade de dezvoltare, evoluție și coeziune națională incredibilă, la dispariția străzilor, caselor, clădirilor, parcurilor sau palatelor care atestă că țara asta a avut cândva o clasă de oameni superiori intelectual, moral sau cultural. Țara noastră pare energic angajată într-un efort susținut de a uita că a avut cândva boieri, nobili, burghezi, orașe care trădează cea mai directă conexiune intelectuală a aristocrației române la pulsul cultural al Parisului, Londrei, Vienei sau Romei. Vrem să uităm că am putut cândva mai mult, că am putut construi, crea și spera la frumos.

Dicționarul explicativ al limbii române identifică două sensuri ale conceptului de dezvoltare: evoluție sau extindere, creștere. Mă îndoiesc că orice persoană inteligentă și cu sensibilitate estetică ar putea califica ultimii zece ani de schimbări din mediul construit al României ca o evoluție, ca o înflorire artistică, arhitecturală, culturală. Schimbările nefaste pe care le observăm în jurul nostru pot fi însă descrise ca o dezvoltare, în sensul de creștere. Astfel, la adăpostul unui mediu politic populat de sute de mii de impostori incompetenți cu CV-uri aproximative, țara noastră prezintă o evidentă „tumoare” care se extinde periculos, distrugând totul în calea sa, pătând fața țării noastre cu milioane de tone de fier-beton, termopan, polistiren sau inox.

„Victimă”

La decenii după executarea cizmarului incult care a sacrificat buldozerului zeci de biserici, cartiere întregi, palate, conace, sau simple căsuțe cu bun simț, în urmărirea scopurilor sale megalomane, România a dat naștere altei generații de megalomani inculți și lipsiți de sensibilitate istorică, arhitecturală sau estetică. Această nouă specie, de „capitaliști” cu spirit balcanic, „investitori” legitimizați peste noapte, ca niște fii din flori ai lumii interlope post-decembriste, se numesc „dezvoltatori imobiliari”, „antreprenori de succes” sau „creatori de locuri de muncă” și pare că au „admirabila” ambiție a continuității spiritului „ceaușima”.

Venerabilele orașe ale țării noastre își văd vestigiile, cartierele îndrăgite și clădirile care le conferă identitate, valoare și sens sluțite de diverși anonimi pragmatici, nababi cățărați social din statutul de mărunți bișnițari pe spinările unor scheletice firme de construcție, birouri de consultanță sau proiectare care vând, demolează, mutilează sau poluează estetic tot ce a mai rămas după domnia terorii morale și estetice comuniste. Presiunea distructivă asupra centrelor istorice și a patrimoniului românesc poate fi analizată din patru perspective: socială, politică, culturală și legală.

În primul rând, mișcarea fără precedent de migrație internă, atât între regiuni, cât în special din mediul rural înspre mediul urban crează o reală necesitate de spații locative și o piață de consum din ce în ce mai numeroasă. În al doilea rând, corupția prezentă în toate instituțiile de stat implicate în administrarea patrimoniului cultural național și în reglementarea și supravegherea actului construirii crează un spațiu extrem de fertil celor cu îndemânarea și lipsa de scrupule necesare pentru a prospera din distrugere.În al treilea rând, României îi lipsește cu desăvârșire nivelul cultural necesar pentru conștientizarea valorii patrimoniului său cultural, pentru elaborarea unor soluții necesare protejării acestuia, pentru educarea administrațiilor, beneficiarilor, proiectanților și cetățenilor în legătură cu valoarea patrimoniului și a rolului său. În final, țara noastră are una dintre cele mai confuze, ineficiente și dificile legislații în privința patrimoniului din Europa.

Acești factori au creat toate condițiile necesare, iar centrele istorice ale orașelor noastre s-au trezit în secolul progresului invadate de malluri gigant, office toweruri, parcări masive sau blocuri de locuințe de opt sau zece etaje ridicate pe ruinele caselor boierești de odinioare, pe foste parcuri, școli sau palate. În centrul Bucureștiului, un proiect ambițios își propune ridicarea unui ansamblu de blocuri de locuințe de șapte etaje chiar în grădina Palatului Știrbei, lipit de monumentul din 1835 care a servit drept Curte Domnească la un moment dat[i]. Alt exemplu de sfidare clară a normelor de urbanism precum și a bunului simț sau respectului pentru contextul istoric este proiectul turnurilor de birouri și extinderii centrului comercial Pallas din Iași, proiect care ar eclipsa total Palatul Culturii prin turnuri de birouri cu fațade de sticlă, afectând grav orizontul orașului și aspectul său istoric[ii].

În Craiova, presiunea imobiliară a dus la demolări ilegale a zeci de clădiri cu valoare culturală, multe dintre ele fiind clasate ca monumente istorice, printre care o fostă școală romano-catolică de sfârșit de secol 19, solitară mărturie în stil romanic a existenței unei înfloritoare comunități italiene[iii], sau una din cele trei case în stil art-nouveau din oraș[iv], toate făcând loc „dezvoltărilor” imobiliare care poluează estetic cartiere istorice, care modifică fundamental identitatea orașului, cultura locuirii și aspectul unor zone istorice centrale.

 

Demolările, reconstrucțiile, modificările sau sistematizările sunt toate fenomene firești și frecvente în istoria orașelor, acest proces de evoluție constantă și organică creând caracterul și complexitatea țesutului urban istoric, îmbogățit de diversitatea stilistică și artistică a construcțiilor din care este format. Problema contemporană este una a intervențiilor brutale asupra acestui țesut, a unor demolări masive și a dezvoltării de tip tabula rasa care elimină valoarea estetică și istorică, înlocuind caracterul local cu imobile standard, de o calitate arhitecturală slabă, proiectate fără niciun pic de respect față de identitatea și istoria locală, față de nevoile comunității sau față de armonia și contextul în care urmează a fi inserate, ele find niște „extratereștri” impuși de sus în jos de investitori avari sau politicieni corupți care funcționează după logica exclusivă a interesului personal. Arhitectul și urbanistul italian Gustavo Giovannoni, care a activat la începutul secolului 20, a rezumat abil situația care începuse să se instaleze asupra Europei:

„Victimă”

[i]„Imobilele gigantice, atât de dragi speculației moderne în marile orașe (…), constituie o ireparabilă notă falsă peste tot unde țesutul tradițional este compus din edificii de mici dimensiuni. (…) În termeni stilistici, trebuie de asemenea menținută o armonie între vechi și nou (…)”

Chiar și în cartierele „comuniste”, unde distanțele dintre imobile și densitatea locuirii sunt gândite pentru un anumit standard de calitate al vieții, inserțiile abuzive ale blocurilor noi, apărute ca niște „ciuperci” otrăvitoare după ploaie în foste grădini, spații virane sau părculețe afectează grav calitatea vieții. Adesea, dezvoltatorii și administrația complice construiesc locuințe colective la mai puțin de 10 metri distanță de alte imobile, afectând grav accesul la lumină, la spații verzi, distrugând perspectivele celorlalți locatari precum și integritatea structurală a construcțiilor din jur. Limitele parcelelor sunt „provocări” de depășit pentru investitorii ambițioși.

Problema crucială a abuzivelor „dezvoltări”, termen abuziv în sine, având în vedere regresul cauzat de majoritatea proiectelor de acest tip, este caracterul lor ireversibil, atât urbanistic cât și administrativ. Odată ce orașul, cetățenii, legea sau cei care (ar trebui) să o aplice permit tacit o demolare ilegală sau dăunătoare și proiecte imobiliare faraonice care inserează locuințe colective care nu se încadrează în contextul arhitectural și urbanistic al centrelor istorice și zonelor rezidențiale vechi, orașului și oricărei administrații ulterioare i se deschid trei drumuri, toate extrem de neplăcute: ori se încearcă demolarea clădirilor noi care afectează caracterul zonei, un adevărat coșmar economic și juridic care implică expropierea a zeci sau sute de familii și proprietari, ori se stopează viitoarele încercări de deteriorare a țesutului urban tradițional, lucru greu de realizat, ori, în cel mai rău caz, „dezvoltării” i se lasă cale liberă, trecând iremediabil peste sute de ani de istorie și tradiție.

Un singur bloc modern este o garanție suficientă a dispariției unui cartier istoric în timp de 10-15 ani, dacă nu sunt luate măsurile necesare. Odată ce „zăgazurile” dezvoltării imobiliare au fost rupte, posibilitatea construirii excesive duce inevitabil la o creștere masivă a valorii terenurilor și o veritabilă „goană după aur” care antrenează cele mai nefaste personaje ale României contemporane. Deznodământul pentru o proprietate istorică care se învecinează cu un bloc de 4 sau mai multe etaje este ușor de văzut. Pierderea intimității pentru locuitorii caselor istorice, asupra cărora brusc zeci de familii din noile blocuri capătă acces vizual, precum și creșterea valorii terenului pe care acestea se află într-un mod radical disproporționat cu valoarea imobilelor în sine duce inevitabil la demolări, statutul de monument istoric sau lipsa autorizațiilor fiind piedici mult prea „anemice” pentru mafia imobiliară.

Pe lângă problema distrugerii străzilor, clădirilor sau parcurilor care înrădăcinează istoria orașului și istoria țării în niște coordonate spațiale precise, care stau mărturie evoluției și trecerii timpului, noii „dezvoltatori” se fac vinovați de o altă crimă: o monstruoasă uniformizare a orașelor României, o ștergere totală a diferențelor și caracterului specific local, rezultat a sute de ani de istorie și tradiție. Un bloc de P+8 arată, în general, la fel în București, Cluj, Iași, Timișoara sau Craiova, mall-urile care acaparează din ce în ce mai mult spațiu public sunt aproape identice, iar realitatea cotidiană a oamenilor care locuiesc în toate colțurile țării devine din ce în ce mai asemănătoare, avansând spre o uniformitate dezolantă. În cuvintele lui Giovannoni, „(…) fiecare oraș are propria sa „atmosferă” artistică, adică un simț al proporțiilor, al culorilor și al formelor care s-a păstrat de-a lungul evoluției diferitelor stiluri și de care trebuie să se țină seama.”

Chestiunea masacrării caracterului istoric al centrelor vechi este una justificată firesc de interesele economice concentrate în jurul „kilometrului 0” al aglomerărilor urbane cât și de un urbanism nesănătos, predispus la periclitarea țesutului urban vechi. Conform lui Giovannoni, dezvoltarea centripetă pune o incredibilă presiune pe țesutul urban vechi, care este obligat să îndeplinească funcții pentru care nu a fost creat:

„În cea mai mare parte a cazurilor de până acum, orașul vechi, amplificat fără măsură prin noile cartiere, a rămas nucleul central al orașului modern, devenind inima aglomerației spre care converge circulația și transformându-se cu dificultate în cartier de afaceri și reședințe de lux.

Această dezvoltare centripetă, desfășurată fără piedici și fără nici o direcție de prevedere, a antrenat astfel o enormă creștere a valorii terenurilor și construcțiilor, prilejuind adăugiri și supraînălțări ale edificiilor vechi și producând o densificare mereu mai mare care a înrăutățit situația și mai mult. Atunci, nu s-a văzut alt remediu decât operațiile chirurgicale: târnăcopul a fost pus la lucru, aproape întotdeauna ineficace, sacrificând adesea opere de artă și distrugând armonia și caracterul orașului, fără a ajunge totodată la rezultatele corespunzând scopului propus.”

Soluții există, însă. Atenția speculatorilor, investitorilor, „dezvoltatorilor” și a „fanarioților” din administrații, mereu dornici de îmbogățire rapidă și distructivă, trebuie redirecționată departe de centrele istorice, care pot fi salvate doar prin scăderea drastică a importanței lor economice, conform arhitectului italian:

„Nucleul urban vechi trebuie să fie desfundat, împiedicând noua urbanizare să-i impună o funcțiune pentru care este total neadaptat; a-l pune la adăpost de marile axe de trafic, a-l reduce la un modest cartier mixt, asociind comerț și locuințe nu prea luxoase. Numai cu aceste condiții va putea o amenajare locală, concepută cu înțelepciune și realizată cu răbdare, să aducă în acest țesut vechi, de la caz la caz, soluții de compromis între noile cerințe și condițiile trecutului.”

Soluția urbanistică ar fi crearea unor noi nuclee economice și comerciale departe de centru, construirea orașelor multipolare, care să evite canalizarea privirilor lacome și a canaliilor înspre venerabilele noastre rămășițe de istorie și tradiție. Soluțiile legislative și politice sunt mult mai complicate, ținând de nevoia generală a societății românești de a controla corupția și de a crește nivelul cultural general. Legislația patrimoniului trebuie să protejeze mai eficient istoria țării noastre, iar decidenții politici trebuie să adopte un urbanism care să salveze orașul, și tot ce a însemnat el până în prezent, iar dacă aceștia nu vor sau nu pot să înțeleagă importanța lucrurilor pe care le pierdem, cetățenii trebuie să învețe să ceară mai mult și să îi înlocuiască pe cei care nu țin cont de dorințele și sensibilitățile lor.

Stă în puterea tuturor de a lupta împotriva distrugerii patrimoniului nostru, a identității și istoriei noastre și de a conștientiza că, după cum scria John Ruskin:

„Caracterul special al răului produs de aceste vremuri este că e ireparabil.”

Bibliografie

Chiș, Raul, Virgil Pop, „custodele” monumentelor istorice din Cluj: Noi vrem să facem urbanism ca la Viena, dar Bucureștiul ne trage spre Istanbul, Buzz News, 2011, http://www.buzznews.ro/35465-virgil-pop-custodele-monumentelor-istorice-din-cluj-noi-vrem-sa-facem-urbanism-ca-la-viena-dar-bucurestiul-ne-trage-spre-istanbul/

Choay, Françoise, Patrimoniul la răscruce; antologie de luptă, traducere de Kázmér Kovács, Editura Ozalid, București, 2014

 

[i] Foto: Dragoș Andreescu, Monumentalist, https://www.facebook.com/Monumentalistul

[i] Redacția, Un proiect controversat de mall pe Calea Victoriei revine în plină stare de urgență, Historia, https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/un-proiect-controversat-de-mall-pe-calea-victoriei-revine-in-plina-stare-de-urgenta?fbclid=IwAR1IdAeb2vt7OokQR4NkKq3iTzPxMhagu0iMhJsnkOeBdupNClY1EZhC-mY

[ii] Redacția, FOTO & VIDEO. Planul de dezvoltare și extindere al Palas aduce turnuri gigant langa Palatul Culturii, Agora press, 2019, http://www.agorapress.ro/foto-video-planul-de-dezvoltare-si-extindere-al-palas-aduce-turnuri-gigant-langa-palatul-culturii/?fbclid=IwAR2JDHeGBo6BTs_Gh4vNpueRelDwvHK-xM-kVdADfUbzX-_oR5cSfh3hg0k

[iii] Maria Cernătescu, Demolarea ilegală a fostului Liceu Sanitar, pe masa procurorilor, Gazeta de Sud, 2019, https://www.gds.ro/Actualitate/2019-08-06/demolarea-ilegala-a-fostului-liceu-sanitar-pe-masa-procurorilor/

[iv] Redacția, Una dintre cele mai frumoase case din Craiova, demolată pe baza unei autorizaţii expirate, Digi 24, 2019, https://www.digi24.ro/stiri/una-dintre-cele-mai-frumoase-case-din-craiova-demolata-pe-baza-unei-autorizatii-expirate-1102236

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Gabriel Mursa. O criză atipică
Previous article Arta jocului nu e făcută de oameni perfecți, ci de oameni talentați
Dragoș Mihai Nuță

Dragoș Mihai Nuță

Absolvent de Relații Internaționale și Studii Europene al Universității din Craiova, voluntar la nivel național al proiectului de salvgardare a patrimoniului construit, Ambulanța pentru Monumente, membru al filialei locale Oltenia Vest. E pasionat de cercetarea, valorificarea și restaurarea patrimoniului construit, de istoria artei, studii clasice și meșteșuguri. În timpul liber e pictor și fotograf amator, ciclist împătimit și turist curios.

Related Posts

Destinul educației umaniste în Universitatea americană
April 18th, 2021

Destinul educației umaniste în Universitatea americană

Ce exprimă muzica?
April 4th, 2021

Ce exprimă muzica?

Gertrude Stein, o femeie cu o pasiune copleșitoare pentru artă
March 30th, 2021

Gertrude Stein, o femeie cu o pasiune copleșitoare pentru artă

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Un interviu cu James Buchanan. „Să duci, mai întâi, până la capăt consecințele logice ale ideilor tale și apoi să iei o poziție ideologică” Economie

Un interviu cu James Buchanan. „Să duci, mai întâi, până la capăt consecințele logice ale ideilor tale și apoi să iei o poziție ideologică”

Apr 18th, 2021
André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă” Cultură

André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă”

Apr 18th, 2021
Destinul educației umaniste în Universitatea americană Cultura

Destinul educației umaniste în Universitatea americană

Apr 18th, 2021
Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020 Cultură

Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020

Apr 17th, 2021
Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse Debate

Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse

Apr 15th, 2021
Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale Debate

Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale

Apr 15th, 2021
Dumnezeul Filozofilor Filozofie

Dumnezeul Filozofilor

Apr 15th, 2021
Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca Cultură

Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca

Apr 14th, 2021
Biserica în prezent și în viitor Cultură

Biserica în prezent și în viitor

Apr 14th, 2021
Muzică sacră, timp sacru Cultură

Muzică sacră, timp sacru

Apr 14th, 2021
Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin Cultură

Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin

Apr 13th, 2021
Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă Debate

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Apr 13th, 2021
Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza) Debate

Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza)

Apr 13th, 2021
Imaginația și voința: ești ceea ce privești Debate

Imaginația și voința: ești ceea ce privești

Apr 13th, 2021
Un naș cu inima cât un tren ALTFEL

Un naș cu inima cât un tren

Apr 12th, 2021
Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor Cultură

Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor

Apr 12th, 2021
Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini” Cultură

Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini”

Apr 12th, 2021
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
Ce exprimă muzica? Cultura

Ce exprimă muzica?

Apr 4th, 2021
D. P. Aligică: Recomandare la recomandare Debate

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare

Apr 3rd, 2021
Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov Literatură

Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov

Apr 3rd, 2021
Credința din perspectivă fenomenologică Filozofie

Credința din perspectivă fenomenologică

Apr 3rd, 2021
Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis Cultură

Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis

Apr 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse Cultură

Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse

Apr 2nd, 2021
„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România? Cultură

„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România?

Apr 1st, 2021
De ce au muzicienii nevoie de filozofie Cultură

De ce au muzicienii nevoie de filozofie

Apr 1st, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.