• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
„Non in commotione, Dominus” sau Câteva marginalii despre „Numele Trandafirului”
„Non in commotione, Dominus” sau Câteva marginalii despre „Numele Trandafirului”
Home
Cultură

„Non in commotione, Dominus” sau Câteva marginalii despre „Numele Trandafirului”

December 6th, 2020 Redactia Marginalia Redactia Marginalia Cultură comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Un text de Vlad-Marius Doboș, student la Universitatea de Vest din Timișoara la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, specializarea Teologie

Este greu, ba chiar riscant, să îți afirmi părerea când vine vorba despre o operă celebră și unanim recunoscută ca valoroasă. Mai întâi, aceasta este citată în alte mari opere și cu siguranță a mai fost folosită într-o sumedenie de contexte. Iar mai apoi, de la început ai certitudinea că îți vor scăpa aspecte care pentru alții, interpreți sau simpli citiori, au fost foarte însemnate. În cele din urmă, te temi nespus de acea boală fatală de care suferă cele mai multe recenzii numită platitudine sau monotonie. Știind dar că suferă de primele două, incurabile, voi risca întreg textul ca să scap măcar de ultima.

În secolul XX, un erudit, profesor de lingvistică și semiolog, alegea să nu se implice în jocuri politice, să nu pactizeze cu niciun curent extremist, să nu scrie manifeste zdrobitoare, ci să-și frământe mintea cu problematici scolastice depășite, dezbătute cu 700 ani în urmă, refuzând să pună umărul la clădirea societății și triumful dreptății. Mai mult decât atât, de la un timp se apucase să scrie și romane despre cea mai tristă parte a istoriei erei noastre, distrăgând astfel și interesul altor minți dinspre realitatea cotidiană. Se pare însă că profesorul Umberto Eco, căci despre el este vorba, nu se căia pentru această postură stânjenitoare, ba chiar și-o dorea. Întrucât în prefața romanului său „Il nome della rosa”- de altfel, roman vinovat de un reviriment al pasiunii pentru medievisme- a susținut: [În acei ani]„…era răspândită încredințarea fermă că trebuie să scrii numai ancorat în prezent, și pentru a schimba lumea. […]și îmi produce plăcere și mângâiere faptul că o găsesc [acțiunea romanului] atât de incomensurabil îndepărtată în timp (acum când veghea rațiunii a alungat toți monștrii pe care somnul ei îi născuse ) […] atât de atemporal străină de speranțele și de siguranțele noastre.[1]

Să părăsim ironia și să admitem acum și o perspectivă mai îngăduitoare asupra intențiilor autorului. În spatele aparentei intangibilități cu prezentul, este necesar să distingem asemănările cu epoca noastră. Substratul conflictelor de astăzi rezidă în același confuzii ca în veacul al XIII-lea, deși sub altă formă. Voi încerca să reliefez câteva exemple în acest sens. Conflictul dintre extreme e recurent, iar sistarea lui nu este scopul niciuneia dintre ele căci extremele ființează una prin cealaltă, își alimentează conflictul, fiindcă altfel nu ar exista. Pentru ilustrarea raportului dintre extreme, este sugestiv următorul episod din roman: reprezentanții celor două facțiuni contrare, cea a aliaților puterii imperiale și cea a sufraganilor „pontifului de la Auvignon”, care se reuniseră în vederea concilierii, după o diatribă retorică respectabilă, simt necesară o confirmare empirică a câștigătorului, se iau la bătaie și dorința de consens e, desigur, abandonată. Cu toate acestea, personajul principal, englezul William – zis Guglielmo -, prin care autorul își expune viziunea, stă în banca lui și privește dezamăgit. Se poate că prin această ironie volteriană Eco intenționează să-i apostrofeze pe colegii săi cărturari, care se implică în agresiuni politice în loc să dea cinste rațiunii și să caute sursa disputelor în dimensiunea ideilor.

Unde malum? ar putea fi întrebarea care să rezume subiectul romanului. Protagoniștii caută sursa răului într-o abație nenumită. Epopeea aceasta cu iz polițienesc e exemplară pentru încercarea fiecaruia dintre noi de a determina, identifica și elimina răul din viețile noastre. Sunt câteva modalități de desfășurare a acestei căutări, iar fiecare este specifică unui mod de a înțelege lumea, acțiunea romanului le contrapune și le compară. E important să citez în acest context un scurt dialog din finalul romanului (Jorge: „Bolala nu se alungă din trup ca diavolii, se distruge./ Guglielmo: Cu trupul bolnavului./Jorge: Dacă e nevoie.”)[2] Acesta e principiul de bază al oricărui rigorism exagerat și al oricărui fanatism ideologic. Cu alte cuvinte, identificarea răului cu un om sau cu un grup de oameni și exterminarea lui. Nu mai menționez exemple care să amintească dezastrul aplicării acestei idei. Dacă suntem onești și ne uităm în jurul nostru putem spune oare că nu ne mai confruntăm cu același tip de probleme? În mod evident, nu. Într-adevăr, putem opina că liberalismul născut din epuizare și saturare de război ar fi o formă a suveranității temperației, însă va putea el ține în frâu acest fenomen arhetipal pentru „cea mai perfectă dintre lumile posibile”? Rămâne o întrebare îngrijorătoare.

Întreaga carte este o pledoarie pentru moderație. Totul este echilibru. În spatele oricărei erezii se află excesul. Oribila erezie dolciniană soldată cu atâtea crime, dar și respingătoarea injustețe sacră a inchizitorului Guy sunt două fețe ale aceleiași monede. Dorința de a-l reduce la tăcere pe celălalt este de cele mai multe ori anticamera crimei, germenele erorii. Multe secole i-au trebuit umanității ca să priceapă că „cine scoate sabia de sabie va pieri”. Chiar și atunci când s-a crezut în posesia echității și a bunei măsuri, ea a căzut în aceeași capcană. Vedem cât de pașnică și rațională a fost Revoluția Luminilor. Întodeauna avem apetența de a ne impune dreptatea prin forță, ca atare atunci când suntem în posesia puterii suntem cei mai pasibili de greșesală.

Pesimismul este încă o caracteristică comună a lumii noastre și  lumii din mileniului 2. Cineva malefic ne pândește, lumea merge din rău în mai rău, teama, teroarea, ocultul, superstiția cronică, agonia universală- toate aceste spectre ne parazitează de multe ori. Tragedia pe care Eco o ilustrează în romanul său este că învățații și clerul foloseau această impresie generală ca instrumentar al menținerii puterii. Ce poate fi mai paradoxal? O ratare plenară a spiritului creștin, care nu își propune să transmită mesajul morții și al iadului, ci vestea cea bună a Învierii. Pesimismul și fatalismul sunt denaturări ale mesajului creștin, sunt contaminate de isterie și disperare. În creștinism, prevestirea pedepselor are un scop curativ, nu unul terorizant, menit să sporească chinul. Totuși, astăzi cunoaștem și opusul pesimismului, opus la fel de nociv: exaltarea utopică, ideea unei libertăți absolute și visul unei vieți trăite după instincte.

Umberto Eco își încheie povestirea printr-un citat pe care maestrul Guglielmo i-l dă ca ultimă învațătură ucenicului Adso: „Non in commotione, non in commotione, Dominus.”[3] Parafrazând Glasul auzit de proroocul Ilie: Dumnezeu nu este nici în furtună, nici în cutremur, ci este în adiere ușoară. Din punctul meu de vedere, în acest pasaj se transpune tot spiritul cărții. Aceasta este concluzia sfințitoare, tot ceea ce maestrul s-a străduit să-l învețe pe discipol.

Nu știm cu certitudine ce și-ar fi dorit Umberto Eco să transmită cititorilor prin această operă a sa, căci în genere nu știm cum își doresc artiștii să le fie interpretată creația, însă, oricum ar fi, cu siguranță a spus mai mult decât și-a putut propune. Putem spune că muza lui s-a folosit de multa sa cunoaștere și a creat un microunivers pe care l-a lăsat să se desfășoare în aceea dezordine naturală atât de prolifică, încât Gulglielmo credea că e specifică întregului cosmos (cosmos-chaoticus).

În final, o să citez din nou frumoasa prefață a lui Eco: „In omnibus requiem quaesivi, et nusquam inveni nisi in angulo cum libro”[4] („Oriunde am căutat liniștea nu am găsit-o, în afară de cotloanele unei cărți”). Întrevedem aici una dintre calitățile esențiale ale literaturii. Atunci când e făcută cu onestitate, ea nu este un stindard, o ghiulea, ci este un mod de a ne ridica deasupra prezentului și sinelui nostru, de a ne vedea obiectivizate impulsurile și de a ne sustrage de sub incidența lor.

 

NOTE

[1] Umberto Eco – Numele Trandafirului, Editura Dacia, 1986, trad. Florin Chirițescu, pag. 9.

[2] Ibid., pag. 472.

[3] Ibid., pag. 489.

[4] Ibid., pag. 9.

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Virgil Iordache. Creştin-democrația ortodoxā: o necesitate
Previous article Femeile savante, de Molière
Redactia Marginalia

Redactia Marginalia

Related Posts

Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca
April 14th, 2021

Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca

Biserica în prezent și în viitor
April 14th, 2021

Biserica în prezent și în viitor

Muzică sacră, timp sacru
April 14th, 2021

Muzică sacră, timp sacru

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale Debate

Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale

Apr 15th, 2021
Dumnezeul Filozofilor Filozofie

Dumnezeul Filozofilor

Apr 15th, 2021
Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca Cultură

Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca

Apr 14th, 2021
Biserica în prezent și în viitor Cultură

Biserica în prezent și în viitor

Apr 14th, 2021
Muzică sacră, timp sacru Cultură

Muzică sacră, timp sacru

Apr 14th, 2021
Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin Cultură

Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin

Apr 13th, 2021
Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă Debate

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Apr 13th, 2021
Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza) Debate

Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza)

Apr 13th, 2021
Imaginația și voința: ești ceea ce privești Debate

Imaginația și voința: ești ceea ce privești

Apr 13th, 2021
Un naș cu inima cât un tren ALTFEL

Un naș cu inima cât un tren

Apr 12th, 2021
Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor Cultură

Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor

Apr 12th, 2021
Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini” Cultură

Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini”

Apr 12th, 2021
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
Ce exprimă muzica? Cultura

Ce exprimă muzica?

Apr 4th, 2021
D. P. Aligică: Recomandare la recomandare Debate

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare

Apr 3rd, 2021
Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov Literatură

Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov

Apr 3rd, 2021
Credința din perspectivă fenomenologică Filozofie

Credința din perspectivă fenomenologică

Apr 3rd, 2021
Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis Cultură

Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis

Apr 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse Cultură

Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse

Apr 2nd, 2021
„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România? Cultură

„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România?

Apr 1st, 2021
De ce au muzicienii nevoie de filozofie Cultură

De ce au muzicienii nevoie de filozofie

Apr 1st, 2021
Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell Cultură

Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell

Mar 31st, 2021
Este renașterea cazuisticii despre cazuistică? Filozofie

Este renașterea cazuisticii despre cazuistică?

Mar 31st, 2021
Pandemie, isterie şi politica prudenţei Opinii

Pandemie, isterie şi politica prudenţei

Mar 31st, 2021
Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020 ALTFEL

Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020

Mar 31st, 2021
Gertrude Stein, o femeie cu o pasiune copleșitoare pentru artă Artă

Gertrude Stein, o femeie cu o pasiune copleșitoare pentru artă

Mar 30th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.