Noua frontieră a revoluției sexuale

Un articol pentru First Things de Scott Yenor, autorul cărții ,,The Recovery of Family Life: Exposing the Limits of Modern Ideologies”

Dacă revoluția sexuală nu e nici pe jumătate gata? Revoluționarii sexuali au avut multe victorii din anul 1960 până în prezent, dar nu și-au îndeplinit încă cele mai mari ambiții. Promovarea sexualității infantile îi va aduce mai aproape de scopul lor.

Revoluționarii sexuali din anii ’60 au sperat să obțină eliberare totală prin subminarea instituțiilor și a obiceiurilor care „reprimau sexualitatea”. Într-o atmosferă lipsită de reprimare, credeau ei, toate manifestările sexualității vor fi acceptate, în timp ce aceia care predicau existența unei căi bune și a unei căi greșite de a te manifesta sexual vor fi stigmatizați ca fiind puritani, sau chiar mai rău.

Însă finalul reprimării este departe. Revoluționarii au sperat să vadă instituția căsătoriei ofilindu-se, însă majoritatea americanilor încă respectă această practică, iar majoritatea căsniciilor țin o viață întreagă. Revoluționarii au obținut validarea publicului privind homosexualitatea, iar apoi privind căsătoria persoanelor de același sex, însă numărul homosexualilor practicanți nu a crescut vertiginos. Revoluționarii au sperat să distrugă legătura dintre sex și relațiile de durată, dar perversiunea polimorfă nu a devenit încă o normă printre americani. Mai mult, revoluționarii au subminat și învățătura morală și sexuală a celui mai mare inamic al lor, credința creștină, dar majoritatea bisericilor continuă să impună reguli privind comporamentul sexual. Lucrurile ar putea sta mai rău.

Conservatorii susțin adesea că revoluția sexuală își va întâlni „limitele naturale”. Poate că principala limită naturală este respectul pentru inocența sexuală a copiilor. Societatea noastră s-a opus un timp îndelungat sexualizării copiilor, și i-a încurajat rareori pe aceștia să participe la jocuri sau explorări erotice. Copilăria este o perioadă dedicată cultivării autocontrolului, încurajării modestiei sexuale și transformării rușinii în virtute sexuală. Trasăm această limită prin impunerea unei vârste minime a consimțământului și a unor legi împotriva pornografiei infantile.

Însă revoluționarii sexuali nu respectă această limită „naturală”. Într-adevăr, revoluționarii sexuali îi consideră pe copii ca fiind ființe sexuale cu dorințe sexuale care tânjesc să fie satisfăcute. Liderii revoluției sexuale credeau că societatea burgheză creștină s-ar fi prăbușit dacă copiii ar fi fost crescuți într-un mediu „afirmativ sexual” fără „represiune”. Pentru Wilhelm Reich, autorul Revoluției Sexuale, „abstinența pentru copii” este „patologică și cauzează chiar haosul pe care se simte chemată să îl stăpânescă”. În Eros și Civilizație, Herbert Marcuse a afirmat că el spera că revoluția va „erotiza zone, timpuri și relații care au fost considerate tabu”, precum copilăria. Influentul Alfred Kinsey a crezut că distincția dintre sexualitatea infantilă și matură va dispărea într-o societate cu adevărat non-opresivă.

Pentru revoluționari, eșecul de a sexualiza copilăria explică de ce revoluția sexuală nu a avansat. Așadar, mulți adoptă un nou tip de educație sexuală extensivă care începe mai devreme și încurajează activitatea sexuală efectivă. Revoluționarii susțin educația sexuală timpurie sub pretexte relativ moderate precum prevenirea sarcinilor, prevenția abuzului, și oprirea bolilor cu transmitere sexuală. Scopul ultim al demersului lor este de a normaliza tratarea copiilor ca ființe sexuale în cadrul relațiilor dintre instituțiile publice și copii. Educația sexuală timpurie, speră ei, va afecta obiceiurile și tipul de atașament al copiilor și va modela acțiunile și atitudinile lor.

Marile companii tehnologice încurajează sexualitatea infantilă. Serialul recent scos de Netflix, Cuties, poate face pentru sexualitatea infantilă ceea ce a făcut Will and Grace pentru căsătoria persoanelor de același sex. Cine poate uita „Desmond is amazing” – povestea unui dansator travestit de unsprezece ani? Agenții de publicitate au renunțat acum mult timp la ideea că preadolescenții sunt inocenți din punct de vedere sexual.

Și legile privind vârsta minimă a consimțământului se schimbă. California este liderul în această privință. Deși este încă o crimă, de exemplu, ca un tânăr de optsprezece ani să facă sex cu un copil de doisprezece ani, judecătorii pot acum să declare acest tip de sex ca fiind voluntar, chiar dacă nu consensual, și pot reduce penalizarea făptuitorului (atâta timp cât diferența de vârstă este sub zece ani). Astfel, suportul legal pentru păstrarea inocenței sexuale a copiilor se erodează. În curând, legile privind vârsta consimțământului vor deveni desuete, precum alte forme anterioare de reglementare a sexualității.

Platforma democratică din 2020 susține „educația sexuală corectă din punct de vedere medical, LGBTQ+ incluzivă și adecvată vârstei”. În Boise, grupul de lucru al primarului care se ocupă cu construirea unui oraș mai echitabil, caută să „stabilească educația sexuală de la grădiniță până în clasa a douăsprezecea”. Acest lucru se întâmplă în toată America. Site-ul de campanie al lui Biden promite să încerce implementarea educației universale în grădinițe pentru toți americanii de trei și patru ani. Ce va presupune această educație sexuală? Mai mult de jumătate dintre state impun educația sexuală în grădinițe. Consiliile educaționale de stat încurajează, de asemenea, astfel de inițiative.

Noua educație sexuală extensivă pune accentul pe toleranța față de fluiditatea sexuală și stilurile de viață alternative. Instruiește copiii în „plăcerea sexuală, corpurile lor nativ sexuale și intimitatea sexuală”, după cum remarcă un autor. Copiii pot învăța despre consimțământ prin practicarea intimității sexuale în școala generală, cum s-a întâmplat în Germania. Din moment ce școlile adoptă educația sexuală timpurie, intimitatea sexuală va fi predată mai devreme și explorarea corpului va trece de la a fi descurajată, la a fi opțională, la a fi încurajată. Dacă copiii sunt ființe sexuale de la natură, așteptați-vă ca natura lor sexuală să se dezvăluie și mai devreme: dacă copiii sunt sexuali din născare, revoluționarii nu pot spune niciodată „e prea devreme”.

Această educație sexuală timpurie provoacă repulsie multor părinți. Dar mulți au renunțat la rolul lor de părinți, încrezându-se în experți pentru a le îndoctrina copiii. Părinții din ziua de azi sunt ei înșiși produsul revoluției sexuale și sunt predispuși să vadă mai puține motive în sprijinul protejării copiilor lor decât predecesorii lor. Ca o consecință, rezistența la acest nou tip de educație sexuală nu va fi ceea ce a fost odată.

Copiii sexualizați, privați de un sentiment de rușine și încurajați să fie deschiși din punct de vedere sexual, vor fi mai puțin predispuși să susțină o căsnicie și să fie părinți responsabili. Activitățile sexuale vor fi tot mai detașate de noțiunea de căsătorie. Stilurile de viață alternative și susținerea pedofiliei vor deveni tot mai comune, iar pornografia tot mai populară. Autocontrolul sexual va fi tot mai rarisim.

Sexualizarea copilăriei reprezintă noua frontieră a revoluției sexuale. Aceasta vine deghizată ca prevenire a sarcinilor și ca stiluri de viață sănătoase, dar nu trebuie să ne lăsăm păcăliți. Ea anunță tulburarea relațiilor sexuale umane, subminarea a ceea ce a rămas din etica noastră conjugală și familială și distrugerea civilizației.

Articol original: The Next Frontier In The Sexual Revolution