Noua realitate educațională – E-learning, avantaje și provocări

Realitatea educațională evoluează pe măsură ce condițiile în care trăim se modifică. Pandemia de COVID-19 și-a lăsat amprenta și asupra mediului educațional. Mai nou, sistemul de educație este obligat să caute metode noi de învățare care să îndeplinească condiții ce variază de la ,,distanțarea socială”, la ,,cursuri și seminare în regim mixt sau on-line”. O metodă nu foarte nouă, dar flexibilă și urmărită de autoritățile din educație, este E-learning-ul sau învățarea electronică. Dacă izolarea impusă de autoritățile politice a forțat închiderea școlilor în majoritatea statelor lumii, făcându-se trecerea la învățarea electronică, întrebarea firească este dacă acest tip de învățare este cu adevărat avantajos sau nu și, mai mult, în ce măsură statele lumii în general, și școlile în particular, au făcut trecerea la această metodă de predare. Voi încerca să răspund la această întrebare folosind o serie de argumente și date din literatura de specialitate și, de asemenea, voi invoca mai multe articole recente care au tratat această problemă.

Mai întâi, pentru a înțelege mai bine subiectul analizei, este necesară definirea conceptului de învățare electronică care, deși are o aplicabilitate din ce în ce mai largă în zilele noastre, nu se bucură de o definiție unanim acceptată. Putem defini E-learning-ul ca o abordare a predării și învățării, reprezentând întregul sau o parte din modelul educational aplicat, care este bazat pe utilizarea de instrumente media și dispozitive care facilitează accesul la învățare, comunicare și interacțiune, facilitând adoptarea unor metode noi de înțelegere și dezvoltare a învățării[1]. E-learning-ul este o nouă paradigmă ce creează un nou mediu educațional[2], prin care cei educaţi au acces la suporturi de curs, media, instrucţiuni şi aplicaţii oricând, de oriunde.

Pentru ca actul educațional să-și atingă scopul acesta trebuie, în primă instanță, să fie eficient. Numim învățare eficientă acea ,,învățare activă care presupune implicare și participare conștientă în procesul de construire a cunoștințelor, cu orientare spre un anumit scop și cu rezultate măsurabile”. Eficienţa predării a fost apreciată, conform altor autori[3], în funcţie de măsura în care un profesor reuşește să trezească motivaţia elevilor săi pentru problemele propuse spre studiu şi pentru disciplina de învăţământ predată. Învățarea electronică, prin totalitatea metodelor pe care le cuprinde, ajută la eficientizarea procesului educațional, prin aceasta înțelegându-se activitățile propriu-zise de predare-învățare. O meta-analiză inițiată în 2011 a arătat prin referire la domenii precum ingineria, științele exacte, medicina că învățarea prin intermediul unor mijloace electronice s-a dovedit mai eficientă și cu rezultate mai bune decât a celor care nu utilizau astfel de mijloace[4]. Într-o altă lucrare din 2013[5] care a avut ca participanți în studiile analizate în mod majoritar studenți și elevi din domenii precum medicina și asistență socială, dar și informatica, pedagogia, științe sociale și exacte, s-a arătat că învățarea on-line are rezultate mai bune în medie decât învățarea rezumată la activități față-în-față.  Unele studii[6] arată că, în medie, studenții rețin cu 25-60%  mai multe informații învățând on-line, prin comparație cu 8-10% când învață în clase, iar altele[7] au arătat că educația on-line este mai puțin costisitoare, dar ajunge la aceleași rezultate pentru studenții care învață științe exacte (matematică, inginerie etc.)

În calea eficienței învățării apare un prim obstacol care lipsește activitatea educatorului de atenția educatului. Deficitul de atenție este una din problemele[8] recurente cu care se confruntă educatorul în activitatea educațională chiar și când aceasta se desfășura în școli. Odată cu trecerea la mijloacele de tip E-learning, un efect negativ pe care utilizatorii îl experimentează, în special elevii de vârste mici, pornesc de la rezultate mai slabe la evaluări și ajung până la probleme comportamentale, inadaptare socială și accentuarea deficitului de atenție. În egală măsură, dar doar în ceea ce îi privește pe utilizatorii cu ADHD, schimbarea de la clasă la dispozitive electronice n-a făcut decât să creeze încă o barieră pe care aceștia o resimt atunci când folosesc mijloace de învățare electronică. De asemenea, factorii de distragere a atenției joacă un rol important în ceea ce privește ineficiența activității de învățare pentru elevi sau studenți, astfel că unele imagini folosite în prezentări sau videoclipuri pot capta atenția în așa măsura încât predarea nu-și mai atinge scopul.

Mai apoi, ceea ce întregește eficiența actului educațional este accesibilitatea sau gradul de accesibilitate care caracterizează mijlocul electronic folosit. Spre deosebire de învățarea fizică, în clase, E-learning-ul reprezintă varianta mai accesibilă pentru că oferă cele mai multe posibilități de participare la activitățile de predare-învățare, prin multitudinea de platforme și dispozitive care se pot interconecta în timp real. Conform celor mai recente rapoarte ale Centrului Național de Statistică a Educației din S.U.A. (NCES), numărul de înscrieri la cursurile de învățământ la distanță a crescut, chiar dacă rata generală de înscriere la licee s-a diminuat. Acest fapt nu rezolvă însă problemele tehnologice. Acestea reprezintă o barieră în învățarea electronică. Deși criza COVID-19 a propulsat învățământul on-line ca singura modalitate de accesare a serviciilor educaționale, acest lucru nu implică și faptul că toată lumea a avut acces la educație. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a raportat că 9% dintre elevii de 15 ani nu au o cameră destinată învățării acasă, iar aproximativ jumătate dintre tinerii de 15 ani urmează școli care pot asigura învățatul pe o platformă online. Mai mult, conform acelorași rapoarte, 35% dintre elevii de 15 ani sunt înscriși în școli unde profesorii nu au cunoștințele pedagogice și tehnice necesare pentru a preda prin mijloace digitale.

Mai mult, gradul mare de accesibilitate implică, în mare măsură, reducerea absenteismului. Globalizarea și generalizarea circulației informației, cât și recurgerea la mijloacele electronice de învățare au un impact major asupra accesului la activitățile educative. Într-un studiu recent s-a arătat că, dintre 175 de respondenți studenți și elevi, 82% dintre aceștia și-au manifestat dorința de a învăța on-line, pe când aproximativ 13 procente dintre aceștia au fost nehotărâți[9].

Deși accesibilitatea și reducerea absenteismului avantajează noul trend din învățământ, acesta trebuie raportat și la fenomenul scăderii calității actului educațional odată cu implementarea pe scară largă a învățării electronice. Astfel că, o altă provocare importantă este reprezentată de lipsa de pregătire a profesorilor, în special de natură tehnică. Pe scurt, profesorii trebuie să fie implicați într-un proces de planificare a învățării, astfel încât tehnologia să poată fi un mijloc valid de atingere a obiectivelor operaționale din timpul lecțiilor. Cu alte cuvinte, în lipsa unor programe de instruire digitală foarte bine realizate și susținute de către școală/facultate, efortul de acomodare al profesorilor la noile cerințe impuse de E-learning ar rezulta într-o scădere calitativă a actului de predare.

O consecință importantă a învățării electronice constă în încurajarea elevilor timizi, în primul rând prin oportunitățile de relaționare oferite acestora prin forumurile de discuții cu scop educativ, în principal, și comunicare, în subsidiar. Prin aceasta, E-learning-ul ajută la eliminarea obstacolelor din calea comunicării și formării relațiilor personale, precum frica de a vorbi cu ceilalți elevi sau studenți. Unii autori subliniază că învățarea electronică crește gradul de interactivitate dintre studenți și profesori în timpul lecțiilor[10]. Mai mult, într-un studiu din anul 2013 demarat de Facultatea de Științe ale Educației și Psihologie din cadrul Universității Alzahra s-a arătat că folosirea mijloacelor electronice în școli cu profesorii lucrând la distanță, însă în prezența virtuală a părinților, a avut ca efect reducerea anxietății, motivarea și îmbunătățirea rezultatelor academice ale elevilor din licee[11]. O astfel de tehnologie poate înlesni accesul elevilor la învățământ în cazurile în care accesul la școli este limitat, asigurând totodată un standard de educare adecvat acestora.

În sfârșit, un alt neajuns al educației online constă în reducerea interacțiunii sociale (care, deși nu ar avea un impact semnificativ asupra elevilor și studenților timizi, le răpește acestora șansa sociabilizării și integrării în contextul social). Interacțiunea socială este unul dintre elemente fundamentale oricărei comunități, alături de un sistem de valori și un sistem de simboluri comune. E-learning-ul, în special prin condițiile impuse de criza COVID-19, n-a contribuit la interacțiunea socială ci, dimpotrivă, potrivit unor opinii mai vechi, învățarea on-line tinde mai degrabă să izoleze din punct de vedere social decât să aducă oamenii împreună. Cu alte cuvinte, aceeași autori susțin că interacțiunea mediată prin dispozitive electronice ,,este incapabilă să întrețină relații personale autentice și benefice și să creeze legături interpersonale”[12]. Desigur, o astfel de viziune poate părea învechită, însă studii mai recente ne arată că măsurile luate pentru combaterea pandemiei au avut ca efect evitarea în mod voluntar a interacțiunii sociale, deoarece aceasta este asociată cu moartea. Așadar, putem interpreta că impunerea E-learning-ului ca alternativă la învățarea clasică, în clase, n-a făcut decât să accentueze sentimentul de izolare socială.

Mijloacele de predare-învățare caracteristice E-learning au devenit atât  ,,o oglindă, cât şi o umbră a lumii offline”[13]. Această sumară analiză a adus laolaltă curentele de opinie în ce privește învățarea electronică și, punându-le laolaltă, creează mediul propice dezvoltării unei dezbateri publice pe subiect, absentă din păcate din societatea românească. Modelul învățării electronice implică transmiterea de informații prin dispozitive și procedee diverse și îi motivează pe utilizatorii mai timizi, elevi sau studenți, să interacționeze, chiar dacă are costuri sub aspectul interacțiunii sociale în general, este accesibil (chiar dacă pot interveni diverse probleme tehnologice), este eficient și reduce absenteismul, în ciuda posibilului deficit de atenție și inadaptării metodelor profesorilor la noile mijloace de predare din cauza lipsei pregătirii. Deși toate modurile de învățare au beneficiile și dezavantajele lor, după criza actuală, este clar că o formă de învățare mixtă va evolua, învățarea electronică formând o parte crucială a procesului global de predare-învățare.

NOTE:

[1]Sangrà, A., Vlachopoulos, D. & Cabrera, N. (2012). Building an Inclusive Definition of E-Learning: An Approach to the Conceptual Framework. International Review of Research in Open and Distributed Learning, 13 (2), 145–159. https://doi.org/10.19173/irrodl.v13i2.1161

[2]Sharma, Sushil & Kitchens, Fred. (2004). Web services architecture for m-learning. Journal of e-Learning.

[3]Jinga Ioan, Istrate Elena, Manual de Pedagogie, Editura All, București, 2009, pag. 32.

[4]Tamim, Rana & Bernard, Robert & Borokhovski, Eugene & Abrami, Philip & Schmid, Richard. (2011). What Forty Years of Research Says About the Impact of Technology on Learning A Second-Order Meta-Analysis and Validation Study. Review of Educational Research. 81. 4-28. 10.3102/0034654310393361

[5]Means, Barbara & Toyama, Yukie & Murphy, Robert & Bakia, Marianne. (2013). The Effectiveness of Online and Blended Learning: A Meta-Analysis of the Empirical Literature. Teachers College Record.

[6] Facts and Stats That Reveal The Power Of eLearning [Infographic] (shiftelearning.com), accesat la data 14.03.2021, ora 13:00.

[7] Online education platforms scale college STEM instruction with equivalent learning outcomes at lower cost | Science Advances (sciencemag.org), accesat la data 14.03.2021, ora 15:20.

[8] Spre exemplu, un studiu din luna februarie 2021 al Asociației Proacta EDU realizat în baza unui chestionar online, în rândul a 930 de elevi din clasele V-IX, privind emoțiile pe care le-au avut în timpul școlii online, dar și nevoile psihologice, precum și modul în care se raportează în această perioadă de tranziție. Potrivit rezultatelor acestui chestionar, 53% dintre elevi s-au plâns de probleme de concentrare, iar peste 19% de anxietate. (vezi și https://proactaedu.ro/)

[9]Sathishkumar, V. & Radha, R. & Saravanakumar, Ar & Mahalakshmi, K.. (2020). E-Learning during Lockdown of Covid-19 Pandemic: A Global Perspective. International Journal of Control and Automation. 13. 1088-1099.

[10] Wagner, N., Hassanein, K. & Head, M. (2008). Who is responsible for E-learning in Higher Education? A Stakeholders’ Analysis. Educational Technology & Society, 11 (3), 26-36

[11]Seyedeh Monavar Yazdi and Ghazal Zandkarimi, The Impact of E-learning on some Psychological Dimensions and Academic Achievement, International Journal of Education and Learning Vol.2, No.2 (2013), pp.49-56 http://dx.doi.org/10.14257/ijel.2013.2.2.05

[12]Thomsen, S.R., Straubhaar, J.D. & Bolyard, D.M. (1998). Ethnomethodology and the Study of Online Communities: Exploring the Cyber Streets. IRISS International Conference Paper, Bristol, UK

[13] Dawson, L.L. & Cowan, D.E.. (2004). Religion Online: Finding Faith on the Internet.