O zi obisnuita pe Facebook. Consemneaza de la fata locului corespondentul nostru special

Este o inițiativă nu doar amatoristică, ci și care are mari șanse de iritare într-un context diplomatic și european extrem de dificil. Să vă spun de ce.

🔹 Suntem în mijlocul negocierilor dintre Consiliu și Parlament. Timpul este foarte scurt, cam două săptămâni, iar nervii sunt încordați la maxim. Laura are o mare încredere din partea PE, care s-a văzut din mesajul fără echivoc dat ieri de Tajani, Weber, Keller și alții. Să vii cu cizmele în mijlocul negocierilor și cu o acțiune ce duce mai degrabă a bullying și stalking este extrem de iresponsabil.

🔹 Domnul Bohnert a fost votat în Coreper (subdiviziune a Consiliului) de o majoritate. Am văzut și în audierile din Parlament că este un candidat foarte competent cu o vastă experiență europeană și vreo 7 limbi străine folosite în context juridic.

🔹 Or, tocmai un astfel de candidat trebuie tratat cu respect. Domnului Bohnert îi va trebui găsit un rol prolific în noua instituție. Macron trebuie îndulcit, nu întărâtat prin gesturi prostești, pentru că pierderea lui Bohnert ar fi și pierderea lui politică personală.

🔹 Laura Codruța Kövesi a fost deja evaluată ca fiind candidatul, profesionistul cel mai competent. A spus-o comitetul inițial de selecție format din profesioniști neutri. Au spus-o și parlamentarii europeni. Ana Gomes a spus de pildă: Laura este cea mai experimentată pe lupta împotriva corupției. Jean Francois este și el, însă vine din zona Eurojust, cu mai puțină tangență directă cu cazuri de corupție.

🔹 Când ai un astfel de renume european, ține și cu dinții de el. Competența valorează aur la Bruxelles, iar Laura o are. Nu este util să venim noi cu inițiative populiste, ele mai mult strică în momentul ăsta.

🔹 Rețeta e simplă: diplomație de background și transparență către europeni în privința nedreptăților ce i sunt orchestrate Laurei în țară.

Dincolo de orice însă, chestia asta mă scoate din sărite pentru altceva. Am pierdut respectul pentru meserie. Nu mai știm să apreciem pregătirea și specializarea. Facem toți ceea ce ne taie capul. Ne pricepem la educație, la cultură, la economie și de ce nu, diplomație europeană. Deunăzi, prim ministrul nostru a venit la Washington și a stat la Trump Hotel. Că de’, “să-l mulțumim pe șeful mare”, s-or fi gândit strategii ei de la București.

O analiză mai atentă ar fi arătat că rezidentul Casei Albe are sute de procese pentru ceea ce se numește beneficiu ilicit din exercitarea funcției politice.  Pe lângă că a arătat ca un lider de țară bananieră căutând favoruri, premierul nostru i-a mai dat bătăi de cap americanului adăugând o probă la dosar. Așa se întâmplă când crezi că ești bun la toate. Când pui competența pe ultimul loc și descurcătorismul pe primul.

România a avut o epocă în care cel mai bun diplomat al ei era și ministrul de externe. A fost scurta perioadă a gloriei lui Nicolae Titulescu. De acele timpuri ne separă decenii de n’importe quoi, care ne condamnă la un provincialism și o mediocritate incontestabile.