Omul nou al erei digitale: câteva rânduri dedicate contemporanilor noştri vigilenţi

Era digitală este pe cale să înfăptuiască visul secolului XX: din retortele internetului şi ale reţelelor sociale se alcătuieşte, în faţa ochilor noştri, în priză directă, un om nou, nu mai puţin entuziast, vigilent şi fanatizat decât acel om nou ce bântuia imaginarul totalitar al veacului trecut. În locul marşurilor şi al tobelor, în locul orelor de educaţie ideologică se utilizează acum, în această vastă operă de inginerie socială, algoritmi, like-uri, denunţuri şi suspendări de cont. Însă,în cele din urmă, capătul de drum este acelaşi: producerea pe scară industrială a unui individ pentru care liberul- arbitru şi autonomia au încetat să mai fie repere valide. Masificării totalitare îi urmează, spre bucuria contemporanilor noştri, evul masificării digitale.

Omul nou al erei digitale preferă interacţiunii naturale interacţiunea mediată de tastatura şi de ecranele tactile. El nu se mai recunoaşte în comunităţile pe care viaţa le crea, cândva, organic. Prietenia, iubirea, visarea sunt tot atâtea deprinderi de care acest erou al timpurilor noastre se desparte, fără regret. Ce rost mai are să contempli cerul atunci când ecranul telefonului sau al tabletei îţi dăruieşte infinite combinaţii de culori? Autismul agresiv este semnul erei digitale. Comunicarea se simplifică până la dispariţia limbajului însuşi. Ceea ce supravieţuiesc sunt emoticoanele , ca un rest de umanitate.

Omul nou al erei digitale se recunoaşte nu prin afinităţi, ci prin solidaritatea urii şi a delaţiunii. Paginile preferate de omul trăitor în acest timp sunt cele în care ideile şi nuanţele sunt înlocuite de simplitatea fanatică a sloganului. Ca şi oamenii noi de dinaintea sa, omul nou al erei digitale detestă îndoiala şi exerciţiul critic. El nu poate accepta apariţia dubiului, de vreme ce dubiul înseamnă răsturnarea ordinii sale de valori. Furia cu care postează şi cu care comentează este un reflex al credinţei sale în trăinicia adevărului său. Omul nou al erei digitale are mentalitatea membrului unui cult: zidit în realitatea sa, el este indiferent la orice semn ce contrazice dogma sa.

Omul nou al erei digitale este locuit de hărnicia alimentată de resentimentul său fără de saţiu. Ziua sa începe, firesc, cu lectura postărilor de pe reţelele sociale. Parte din frontul de luptă al ideologiei pe care o venerează, omul nou nu are timp de pierdut cu deprinderea lecturii clasice. Cartea este înlocuită de postarea de pe facebook sau twitter, căci rândurile de aici sunt un comprimat de înţelepciune,o pastilă uşor de ingurgitat, ca o vitamină generatoare de energie. Pentru omul nou al erei digitale, o zi în care nu postează sau comentează este o zi pierdută, de vreme ce bătălia ideologică la care participă impune o disciplină strictă. A ataca, a denunţa, a insulta, a insinua, a calomnia, toate în impunitate, iată reţeta de viaţă a atâtora dintre contemporanii noştri.

Omul nou al erei digitale îşi cultivă resentimentul ca pe materia din care se nutreşte întreaga sa viaţă. Seninătatea detaşării îi este străină şi totul trebuie împărţit în căsuţele clare ale delimitării prieten/ inamic. Asemeni oamenilor noi de dinaintea sa , omul nou al vremurilor noastre întrevede orice relaţie umană prin lentila tribală a agresivităţii şi a urii. Cei care nu aparţin comunităţii sale de idei sunt duşmani. Iar ca duşmani trebuie urmăriţi cu înverşunare, până la capăt.

Omul nou al erei digitale are în structura sa intimă o fibră profetică. El se simte un instrument al schimbării, al schimbării destinate să înlăture, definitiv, tot ceea ce este vechi, dăunător şi vetust. Ca şi Şigaliov din “ Demonii” el are certitudinea că se află în posesia reţetei fericirii colective. Exterminarea, la început virtuală, a inamicului este calea spre viitor. Monoman şi agresiv, omul nou al erei digitale întocmeşte liste şi stabileşte responsabilităţi. Informatorii poliţiilor politice din secolul XX erau croiţi din acelaşi aluat cu contemporanii noştri. Omul nou al vremurilor noastre este un voyeur: suprema sa bucurie este de a urmări şi fişa pe cei care îi sunt suspecţi.

Omul nou al erei digitale este menit să locuiască acest viitor pe care îl simţim deja prezent. Furia cu care demolează, furia cu care îşi proclamă adevărul absolut, furia cu care reclamă eliminarea inamicilor săi este furia care trăia şi în înaintaşii săi. Ecranul tactil şi conexiunea globală conferă resentimentului şi fanatismului capacitatea de a deveni virale. Emoţiile trec înaintea lucidităţii, iar masificarea entuziastă acordă contemporanilor noştri un sens al vieţii, prin renunţarea la libertatea de a alege.

În chipurile oamenilor noi de astăzi se văd chipurile adoratorilor tiraniei de ieri. Istoria erei digitale este o istorie a revenirii la gândirea unică şi la patul ei procustian.