• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Ortodoxia ca factor geopolitic în contextul provocărilor modernității
Ortodoxia ca factor geopolitic în contextul provocărilor modernității
Home
Cultură

Ortodoxia ca factor geopolitic în contextul provocărilor modernității

January 26th, 2021 Tudor-Alexandru Jinga Tudor-Alexandru Jinga Cultură, Debate, Politică, Societate comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Un articol de Tudor Jinga, student la Universitatea de Vest din Timișoara, specializarea Filozofie

În celebra și controversata lucrare Ciocnirea Civilizațiilor, politologul american Samuel Huntington argumentează că religia și cultura au devenit un factor central în contextul geopolitic de după Războiul Rece. Noile conflicte, susține Huntington, nu vor mai avea loc între statele puternice pe motive economice, militare sau politice, ca până acum, ci între civilizații și grupuri diferite prin cultura și religia la care acestea aderă din punct de vedere istoric. În acest sens, principala „ciocnire” va avea loc între civilizația occidentală și cele non-occidentale. Huntington împarte lumea în șapte tipuri de civilizații, însă numai trei dintre acestea sunt relevante în contextul temei pe care o discutăm: cea occidentală, cea slav-ortodoxă și cea islamică.

Pentru a se evita noi conflicte, Huntington propune împărțirea lumii în funcție de civilizațiile de care aparține fiecare dintre state. Astfel, răspunsul la întrebarea „care sunt granițele Occidentului în estul Europei?” este: „acolo unde începe civilizația ortodoxă”. Până la acea graniță ar trebui să se întindă atât „umbrela “ de apărare a NATO, cât și a UE. Astfel, în cazul României, de pildă, granița s-ar trasa între Transilvania și restul țării. Pentru că, după Huntington, Transilvania ar aparține civilizației occidentale mai ales datorită creștinismului catolic și protestant dominant. Însă faptele contrazic teoria lui Huntington: în Transilvania, ortodoxia este religia dominantă, chiar dacă sunt și numeroase comunități catolice și protestante ale minorităților maghiare și germane. În orice caz, există o perspectivă răspândită printre analiști, conform căreia ortodoxia ar reprezenta o piedică în dezvoltarea majorității țărilor ortodoxe și că ar fi o piedică în procesul de sincronizare cu țările occidentale. În acest punct ne putem întreba: are dreptate Huntington să considere religia ca factor definitoriu pentru o civilizație? Totodată, este justificată acuzația care i se aduce ortodoxiei?

Cu privire la prima problemă, perspectiva lui Mircea Eliade asupra fenomenului religios poate fi relevantă. După Eliade, fenomenul religios face parte din structura constitutivă a umanității, exprimând nevoia omului de a se raporta în permanență la o realitate transcendentă. Împotriva evoluționismului și a pozitivismului, Eliade a încercat să demonstreze că această nevoie nu este numai o etapă primitivă sau premodernă în contextul dezvoltării omului și societăților, ci este un element care face parte din constituția umanității; este ceva permanent. În acest sens, susține Eliade, „a fi om înseamnă a fi religios”. Pentru a dovedi acest lucru, el arată că până și în societățile moderne „secularizate”, chiar și pentru omul modern “desacralizat”, semnificațiile și miturile arhetipale supraviețuiesc ascunse în realitățile profane. Un exemplu în acest sens este viziunea modernității asupra timpului: o viziune istoricistă, ce implică atât concepția unui timp finit și ciclic, cât și pe cea de istorie privită ca progres. La fel ca mitologiile premoderne, multe viziuni moderne, precum marxismul sau transumanismul, fixează un „sfârșit al istoriei”, ceea ce implică ideea unui „paradis terestru”și a unei „Vârste de aur”, în care problemele oamenilor vor fi ameliorate. E limpede, prin urmare, că, în viziunea lui Eliade, religia este un factor definitoriu al oricărei culturi; valorile și credințele religioase, fiind nucleul acesteia. Și, în măsura în care valorile marilor culturi se materializează în civilizații, putem conchide că religia este unul din factorii definitorii pentru orice civilizație. Pe de altă parte, trebuie să menționăm că religia nu este singurul element constitutiv al unei civilizații.

Înainte de a răspunde la a doua întrebare, cu privire la justificarea acuzației că ortodoxia ar reprezenta o piedică în modernizarea țărilor ortodoxe, sunt necesare câteva precizări asupra diferențelor dintre ortodoxie și creștinismul apusean. În acest sens, analiza lui Lucian Blaga merită o atenție deosebită. În Trilogia culturii, Blaga face o analiză comparativă între catolicism, protestantism și ortodoxie, încercând să își explice cum o religie cu caracter universal, de felul creștinismulul, a ajuns să se scindeze în atâtea direcții. Totodată, Blaga încearcă să arate implicațiile de natură politică, care derivă din fiecare confesiune. Teza lui este că în spatele argumentelor de natură dogmatică sau istorică se află de fapt matrice stilistice inconștiente locale. Aceste matrice stilistice ar deriva din felul în care a înțeles fiecare civilizație precreștină aspectul transcendent al creștinismului, în relație cu cel concret, lumesc. Astfel, catolicismul este rezultatul întâlnirii dintre creștinism și matricea stilistică a Imperiului Roman, reprezentată de valori precum puterea, statul sau justiția. Biserica este considerată, în acest sens, un stat al lui Dumnezeu pe pământ. Națiunea este asimilată de către stat după modelul universalist al imperiului. Cu alte cuvinte, statul este cel care formează și definește națiunea, nu invers. Această perspectivă etatistă asupra creștinismului a stat la baza formelor politice specifice Evului Mediu.

Intersecția dintre creștinism și matricea stilistică a popoarelor germanice ar reprezenta nașterea protestantismului, caracterizat de valoarea absolută a libertății și a autodeterminării individuale. Într-o astfel de logică, în plan politic, nici națiunea nu este cea care definește statul, dar nici statul nu este cel care definește națiunea. Statul este suma indivizilor, care în mod liber și din voință proprie încheie un „contract”, idealul național nereprezentând un factor central.

În cazul ortodoxiei, pe de altă parte, națiunea este un element central. Matricea stilistică a ortodoxiei poate fi definită prin „categoriile organicului”, națiunea identificându-se cu ideea de neam. În acest sens, națiunea cade sub categoriile organicului, fiind socotită asemeni unui organism cu un fundament profund inconștient. Națiunea stă aici la baza statului, ea este organismul viu, format din limbă, obiceiuri și tradiții, care formează și definește statul. Acest fapt dă naștere și unui profund sentiment de solidaritate etnică, ceea ce conferă rezistență neamului indiferent de formele statale vremelnice. Prin urmare, dacă în lumea apuseană forma de identitate a națiunii este cea politică, cea a relației între individ și stat, în cazul țărilor răsăritene, ceea ce conferă identitate individului și națiunii este apartenența la un anumit sistem de valori, la o anumită cultură, la o anumită realitate organică, vie. Așadar, dincolo de stat sau de individ, ceea ce este esențial la țările ortodoxe este neamul.

În ceea ce privește perspectiva lui Blaga asupra ortodoxiei, simt nevoia să fac o precizare. Nu doar catolicismul s-a născut la întâlnirea dintre creștinism și Imperiul Roman. De fapt, creștinismul în sine, înainte de a avea loc marile schisme, s-a născut în cadrul Imperiului Roman. Iar ortodoxia a fost principala religie a Imperiului Bizantin după Marea Schismă. Cu alte cuvinte, și aici putem spune că statul avea întâietate în fața ideii de națiune. Numai că, odată cu căderea Imperiului Bizantin, a căzut și întregul aparat administrativ, politic, militar etc. Altfel spus, ideea de „stat ortodox” a fost dizolvată, iar ortodoxia s-a conservat în cadrul diferitelor popoare din fostele teritorii de influență bizantină, fără să se mai sprijine, însă, pe ideea de stat. Într-un fel, putem spune că ortodoxia a supraviețuit organic. Acesta cred că este motivul pentru care, în privința ortodoxiei, națiunea sau neamul sunt atât de importante în comparație cu catolicismul: pentru că ortodoxia și-a pierdut statul, iar „neamurile” au fost singura formă în care a mai fost conservată, nu pentru că nu a avut vreun stat.

Revenind la teza lui Huntington și a altor analiști, conform căreia ortodoxia este principalul factor de decalaj al țărilor răsăritene în raport cu cele occidentale, putem argumenta că nu se susține în totalitate. În România, de pildă, procesul de modernizare a început încă din secolul XVIII, prin Școala Ardeleană și procesul a înaintat cu repeziciune și succes în secolele XIX și XX. Iar Biserica Ortodoxă Română a fost întotdeauna unul dintre cei mai importanți factori în procesul de modernizare și occidentalizare. Ceea ce a creat cu adevărat un decalaj în raport cu occidentul, în contextul românesc și nu numai, au fost cei cincizeci de ani de regim comunist.

Pe de altă parte, rămânând în sfera filosofiei culturii, nu putem să nu ținem cont de distincțiile făcute de Blaga între Apus și Răsărit. Există, într-adevăr, anumite diferențe specifice care, din punctul meu de vedere, nu sunt incompatibile cu modernitatea. Dacă în contextul Apusului a fost posibil ca protestantismul și catolicismul să coexiste, cu diferențele lor specifice cu tot, la fel de bine a putut și poate coexista și ortodoxia în cadrul civilizației occidentale, cu diferența ei specifică. Iar România este una din țările ortodoxe care a dovedit cel mai bine că acest lucru este posibil.

La momentul de față, în acord cu cele de mai sus, putem spune că provocările „lumii ortodoxe” coincid într-o măsură destul de mare cu cele ale civilizației occidentale. Încă de la începutul secolului XX, Spengler vorbea despre „criza civilizației occidentale”. Huntington reia discursul în Ciocnirea civilizațiilor. În jurul anului 1920, susține Huntington, civilizația occidentală se afla în punctul de maximă dominație față de restul civilizațiilor. După Războiul Rece, țările celorlalte civilizații non-occidentale au început o politică de „eliberare” față de hegemonia occidentului. În acest sens, Huntington susține că noua ordine mondială se va transforma într-o ordine multicivilizațională, în care Occidentul va avea tot mai puțin de spus. Cel mai important conflict intercivilizațional, spunea Huntington în anii ’90, va fi între civilizația occidentală și cea islamică. Iar astăzi putem vedea cu ochii noștri acest conflict. Totodată, declinul civilizației occidentale este favorizat de luptele și dezechilibrele din interiorul acesteia. Excesul și pagubele morale și ecologice ale culturii de consum, ascensiunea Noii Stângi prin Revoluția culturală (prin care se cer anularea valorilor definitorii ale civilizației occidentale și reformarea din temelii a acesteia sau chiar abolirea ei), fragilizarea Europei prin ieșirea Marii Britanii din UE, ascensiunea terorismului islamic și nu în ultimul rând, actuala pandemie, sunt tot atâtea probleme prin care trec și cu care trebuie să se confrunte deopotrivă occidentul și lumea ortodoxă.

În viitorul apropiat, e foarte probabil ca, discuția începută de Huntington în anii ‘90 cu privire la rolul pe care îl joacă diferitele civilizații în contextul geopolitic să ajungă din nou în atenția analiștilor. Schimbările interne prin care trece civilizația occidentală, precum și restructurarea relațiilor internaționale, reprezintă un moment de redefinire a civilizațiilor și, implicit, un moment de reașezare a granițelor acestora. Cum se va defini și care va fi rolul „civilizației ortodoxe”, și în particular al României, în noua ordine mondială, rămân întrebări deschise la care vom fi în curând chemați să răspundem.

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Fragment din Immanuel Kant, „Spre pacea eternă. Un proiect filosofic”
Previous article Cristian Pătrășconiu. 33 de motive pentru a (re) citi Omul recent
Tudor-Alexandru Jinga

Tudor-Alexandru Jinga

Tudor-Alexandru Jinga (n.1999) este student la Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științele Comunicării, la specializarea Filosofie, în cadrul Universității de Vest din Timișoara. A absolvit Liceul de Arte Plastice din Timișoara, la secția Pictură. În prezent este membru al asociației culturale Studiul și External Reviewer în cadrul Stance: An International Undergraduate Philosophy Journal. Interese de cercetare: filosofia politică și morală, istoria ideilor, teologia și arta.

Related Posts

Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga
March 1st, 2021

Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga

Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale
March 1st, 2021

Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale

Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea
February 28th, 2021

Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
De la monadologia lui Leibniz la identitatea personală Filozofie

De la monadologia lui Leibniz la identitatea personală

Mar 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga Cultură

Câteva fragmente din „Chestionar despre creația artistică, lansat de Liviu Rusu”: răspunde Lucian Blaga

Mar 1st, 2021
T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze Opinii

T. Baconschi. Grupuri interesate să ne salveze

Mar 1st, 2021
Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români Opinii

Mircea Vasilescu. Arta și sutienul la români

Mar 1st, 2021
Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă Opinii

Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin - Diana Șoșoacă

Mar 1st, 2021
Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale Societate

Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul- Principii Generale

Mar 1st, 2021
Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea Cultură

Lebăda – întruchiparea grației sau alter-ego animalic al lui Popeye marinarul? Câteva cuvinte despre cum ne structurează limbajul gândirea

Feb 28th, 2021
Tenebrosul drum al unei minți tinere Educație

Tenebrosul drum al unei minți tinere

Feb 28th, 2021
(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida Cultura

(video) Cafeneaua filosofică: O nouă traducere din Platon - dialogurile de tinerețe. Andrei Cornea în dialog cu Dana Jalobeanu și Grigore Vida

Feb 28th, 2021
Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech Opinii

Alexandru Lăzescu. Lumea, America şi BigTech

Feb 28th, 2021
Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila Filozofie

Luciditate marginală: Nicolás Gómez Dávila

Feb 28th, 2021
Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit. Debate

Letiția C. Tomașescu. Evoluția poziției Regatului Unit în arhitectura de securitate a Europei, după Brexit.

Feb 28th, 2021
Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986) Opinii

Cosmin Lotreanu. Jacques Chirac/Édouard Balladur - Partea a II-a: Asociere, separare și regăsire. Preliminariile coabitării (1969-1986)

Feb 28th, 2021
Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti” Opinii

Alexandru Călinescu. De la „sorosişti” la „rezişti”

Feb 28th, 2021
Noica și marxismul. O explorare Filozofie

Noica și marxismul. O explorare

Feb 27th, 2021
Chesterton și sensul educației Educație

Chesterton și sensul educației

Feb 27th, 2021
Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate Opinii

Melania Cincea. Academia de Studii Economice muşamalizează o ilegalitate într-un dosar de concurs la Catedra UNESCO, printr-o altă ilegalitate

Feb 27th, 2021
Adevărul moral și conservatorismul constituțional Societate

Adevărul moral și conservatorismul constituțional

Feb 26th, 2021
Dumnezeul filozofilor Cultură

Dumnezeul filozofilor

Feb 26th, 2021
Minunile limbajului obișnuit Filozofie

Minunile limbajului obișnuit

Feb 25th, 2021
Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ Debate

Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ

Feb 25th, 2021
Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze Opinii

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Feb 25th, 2021
Eric Voegelin ca maestru învățător Cultură

Eric Voegelin ca maestru învățător

Feb 25th, 2021
Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth Cultură

Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth

Feb 25th, 2021
Când totul este permis Cultură

Când totul este permis

Feb 24th, 2021
Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon Cultură

Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon

Feb 23rd, 2021
Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare Economie

Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare

Feb 23rd, 2021
Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3) Debate

Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3)

Feb 23rd, 2021
Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul” ALTFEL

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Feb 23rd, 2021
Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa Debate

Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa

Feb 23rd, 2021
Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare Debate

Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare

Feb 23rd, 2021
Călătoria cu trenul între privilegiu și economie Politică

Călătoria cu trenul între privilegiu și economie

Feb 21st, 2021
Omenirea: o poveste fără speranță? Societate

Omenirea: o poveste fără speranță?

Feb 21st, 2021
Despre nemurire și eternitate. O introducere Cultură

Despre nemurire și eternitate. O introducere

Feb 21st, 2021
Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes Cultură

Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes

Feb 20th, 2021
Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit” Istorie

Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit”

Feb 20th, 2021
Creația lui Wolfhart Pannenberg Filozofie

Creația lui Wolfhart Pannenberg

Feb 20th, 2021
„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale Debate

„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale

Feb 19th, 2021
Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației Debate

Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației

Feb 19th, 2021
Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei” Cultura

Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei”

Feb 19th, 2021
Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor Cultură

Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor

Feb 18th, 2021
Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero Cultură

Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero

Feb 17th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.