Paul Dragos Aligica: Regula celor 10000 de ore de pregatire si studiu este o subestimare

Sa aducem aminte tinerilor si studentilor care aspira la profesionism si autoriate epistemica faptul ca regula celor 10000 de ore de pregatire si studiu este o subestimare. Evident vorbim la nivel de standarde profesionale de excelenta intelectuala nu cele publicistic-jurnalistice sau cetatenesti unde numarul de ore este mai mic dar in mod cert nu zero, cum se pare ca e norma in ziua de zi.

Ce e regula celor 10000 de ore de pregatire si studiu?

Pleaca de la o observatie: ca performerii de elita in varii domenii profesionale, de la arte la stiinte, au la baza mii de ore de practica si studiu INAINTE de momentul in care isi fac debutul profesional sau se afirma profesional. Nu orice fel de studiu ci “practica deliberata” sau studiu sistematic, bazat pe autocontrol, auto-observatie si auto-evaluare parmanenta si auto-management.

Notiunea a fost popularizata de autori ca Malcolm Gladwell, Geoff Colvin si Daniel Coyle. Toti au la baza un studiu al lui Anders Ericsson, Professor la University of Colorado publicat in 1993: The Role of Deliberate Practice in the Acquisition of Expert Performance. Ericsonn nota –analizand violonisti de succes- ca la varta de 20 de ani performerii de elita acumulasera deja 100000 de ore de practica, in vreme ce cei competitivi dar nu de elita aveau in jur de 4000 de ore.

Analiza a fost extinsa si la alte domenii, sport, arte, academic etc. de aici o MEDIE 10000 de ore, de aici o “regula”: “Vrei sa competitionezi in elita domeniului tau? Ai facut cele 10000 de ore?!” Sigur ca cifra in sine e relativa. Ideea insa nu este.

In domeniul gandirii si stiintei si filosofiei politice, traditia si folclorul spun ca numarul e mult mai mare. E o chestiune cantitativa nu doar caliatativa. Ganditi-va ca trebuie nu doar sa citesti ci sa studiezi cateva mii de articole si sute de carti. E o chestiune nu de ani ci de decenii…Poti sa fii o autoritate in gandire politica si aplicarea ei fara sa ai habar de istroria gandirii politice? Poti sa ai habar de asta fara sa fii familiar cu lucrarile canonului in cauza? Cum poti sa explici publicului lucruri pe care tu insuti nu le intelegi? Cum poti sa pretinzi ca vorbesti despre drepturi si obligatii, institutii si constitutii, regimuri si sisteme politice cand tu nici macar nu ai citit, ce sa mai vorbim ca nu ai practica GANDIRII despre temele astea?

Pentru ca in final ideea este nu de a prelura informatii sau vantura meme interpetative ci de a gandi. Si aia e o practica. Cere exercitiu, pregatire si studiu sistematic.

De asta trebuie sa le spunem tinerilor: Haideti sa fim seriosi. In loc sa pozam si sa mimam ceea ce credem noi ca e gandire politica si formare de opinei publica, in loc sa dam lectii generatiilor mai in varsta sau celor trecute despre care credem ca le suntem superiori doar datorita datei din buletin, in loc sa ne complacem in rolul de evangelisti ai justitii sociale si progresului, haideti sa incercam sa aduman acel minim de 10000 de ore si dupa aceea vom mai vedea. Abia de acolo incep lucrurile interesante…