R.P. Chineză şi fascinaţia totalitară: câteva notaţii pentru tovarăşii de drum entuziaşti

Nimic mai familiar decât reflexul de admiraţie pe care atâţia dintre contemporanii noştri îl resimt în faţa extraordinarelor realizări ale Chinei populare. Exclamaţiile lor, ce traduc o emoţie aproape religioasă, se înscriu într-un tipar istoric care defineşte secolul trecut. Tovarăşii de drum ai dictaturilor ideocratice au fost, de la 1917 încolo, prezenţa fără de care dominaţia despotică a tiraniilor ar fi fost imposibil de imaginat. De la Lenin şi Stalin până la Hitler ori Mussolini, trecând mai departe spre Mao sau Pol Pot, ordinea de cazarmă a utopiilor sângeroase a fascinat, oferind imaginea, dătătoare de optimism, a unui sistem de guvernare şi de întemeiere al societăţii ce nu avea nimic din elementele detestatei democraţii liberale.

În fapt, R. P. Chineză este cel mai recent avatar în care se întrupează această fantasmă a alternativei la modelul pe care Statele Unite şi Occidentul îl ilustrează. Dacă, în urmă cu decenii, Rusia sovietică era locul spre care te îndreptai spre a admira miracolul de hărnicie al muncitorilor, astăzi China este spaţiul noilor minuni: pe facebook ori twitter, tovarăşii de drum nu încetează să elogieze geniul unui regim ce îmbină, savant, monopolul de partid cu energia capitalistă. Acolo unde Statele Unite eşuează, China învinge: ea este viitorul pe care îl putem vedea cum se naşte.

Spitale care se ridică cu viteza ce desfide imaginaţia, tehnologii inovatoare, peisaje urbane impresionante, ritm de creştere fără precedent: nimic nu lipseşte din tabloul edenic pe care prietenii R. P. Chineze îl alcătuiesc, spre uzul omenirii dornice de certitudini. Asemeni precedesorilor lor,pregătiţi să înalţe un cântec de slavă canalelor lui Stalin ori înfăptuirilor prometeice ale lui Mao, contemporanii înregimentaţi în detaşamentul de fideli ai modelului chinez preferă să ignore detaliile pe care doar inamicii reacţionari ai Chinei pot să le observe. Crimele de stat, represiunea, mistificarea, propaganda, brutalitatea, noua sclavie sunt temelia pe care eşafodajul miracolului chinez se aşază. Iar despre această temelie totalitară tovarăşii de drum ai Chinei de astăzi aleg să tacă, la fel cum au ales să tacă despre Gulag cei care visau la comunismul sovietic.

În era digitală, China comunistă este un produs de succes, iar exportul lui se sprijină pe imensa, insaţiabila capacitate de auto-iluzionare a contemporanilor noştri. Sistemul sclavagist şi mutant al Chinei este privit ca emblema viitorului: mai mult decât Rusia lui Putin, China este ipostaza ideală a unui tipar autocratic eficient şi competitiv. Libertatea economică şi politică este absentă în vastul edificiu preamărit de tovarăşii de drum. Flamura chineză duce mai departe crezul liberticid al despotismelor: decorul futurist nu poate să ascundă nucleul tiranic al dominaţiei, controlului şi propagandei.