Real Clear Religion: Catedrale în flăcări – întrebări arzătoare despre libertatea religioasă

Catedrala Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din Nantes, o biserică veche de 600 de ani, construită în stil gotic, care se numără printre cele mai îndrăgite obiective turistice franţuzeşti, a fost incendiată în mod intenţionat în data de 18 iulie. În timpul incendiului, nişte vitralii din secolul al XVI-lea au explodat şi au fost complet distruse, iar orga deosebit de valoroasă din secolul al XVII- lea a fost înghiţită de flăcările acelui infern. Se estimează că reparaţiile vor dura mai mulți ani.

Între timp, se ridică o mulţime de întrebări cu privire la persecuţia religioasă a comunităţilor de creştini şi evrei din Franţa. Acesta a fost primul incendiu raportat în Franţa în 2020 la o scară mai mare. Oricum, de câţiva ani încoace, libertatea religioasă din Franţa este sub supraveghere din cauza unor realităţi crude: anti-semitismul agresiv şi atacurile împotriva bisericilor.

Situaţia este prezentată mai detaliat în Raportul cu privire la Libertatea Religioasă din 2020 al Departamentului Statelor Unite ale Americii, care cuprinde şi incidentele din 2019 din Franţa: „Guvernul a raportat 1052 incidente anti-creştine, multe dintre ele incluzând vandalizarea sau incendierea bisericilor şi a cimitirelor. În plus, s-a observat o creştere de 27% a numărului de incidente anti-semitice, ajungându-se acum la 687 incidente, comparativ cu cele 541 raportate în 2018.”

Aceste fapte, expuse anul trecut în Ziarul Times of London, evidenţiază un trend alarmant. Într-un articol publicat în 5 aprilie, 2019 se pune accent pe faptul că:

În Franţa, creşterea neprevăzută a numărului de jafuri şi vandalizări ale bisericilor a dus la atenţionări repetate cu privire la necesitatea guvernului de a acționa. Câteva incidente recente includ: un incendiu în Saint-Suplice, o biserică din Paris; excremente umane întinse pe unul dintre pereţii bisericii Notre-Dame-des-Enfants din Nîmes, sudul Franţei şi vandalizarea unei orgi din Basilica Saint-Denis, din afara Parisului, unde sunt îngropaţi toţi regii Franţei, cu excepția a trei dintre aceștia.

După doar 10 zile de la publicarea acestui articol, o imagine îngrozitoare a făcut lumea să se oprească în loc: Catedrala Notre Dame din Paris era în flăcări şi era cât pe ce să se prăbuşească, iar binecunoascuta ei turlă – distrusă. Oficialii raportează că incendiul a fost un accident. Chiar şi aşa, din cauza sabotajelor persistente şi a numărului şocant de biserici incendiate în Franţa, scepticismul încă învăluie originea necunoscută a focului, cazul rămânând sub investigaţie.

De fapt, vandalizarea bisericilor din Franţa continuă de aşa de mulţi ani încât a devenit un fel de pattern. Acum un an, Nina Shea scria: „În ultimii patru ani, atacurile împotriva bisericilor din Franţa au fost neîntrerupte… aceste distrugeri, care sunt în mâinile unor actori diverși, abia dacă primesc un dram de atenţie din partea statului francez, fie el reprezentat de procurori, media sau public. Doar foarte rar atacatorii sunt identificaţi şi reţinuţi.”

În 2016, preotul catolic Jacques Hamela a fost omorât şi aproape decapitat de către doi jihadiști ISIS în biserica din Normandia în care slujea. Cu acea ocazie am scris pentru Fox News că atacul acela nu este nicidecum singular:

La Martigues au avut loc trei atacuri succesive în mai 2016: în primul, un pastor a stins flăcările răzbunătoare care mistuiau un altar, într-o biserică din Madeleine. Acelaşi preot a fost atacat mai târziu şi i-a fost învinețit un ochi. Apoi, la Biserica Sain Genest, acelaşi preot a găsit deschis dulăpiorul în care de obicei era păstrată Sfânta Împărtăşanie şi anafura, de această dată, Sfintele Tainele fiind aruncate pe jos… În aprilie 2016, toate crucile şi crucifixurile din cimitirul din La Chapelle-du-Bard au fost distruse.

Pentru a oferi o imagine completă, în 2015 au avut loc 810 atacuri în lăcaşurile de cinste ale creştinilor francezi şi în cimitirile creştine. Până anul trecut, numărul incidentelor de acest fel trecea de 1000. Şi, din păcate, doar o mână de oameni erau prezenţi la slujbe în majoritatea din aceste biserici.

În acelaşi timp, comunităţile evreieşti din Franţa sunt pândite de un pericol şi mai mare. Un raport cerut de Robald S. Lauder, fostul Ambasador al Statelor Unite în Austria, plaseaza Franţa pe locul al 11-lea în clasamentul ţărilor europene în care este periculos să fii evreu.

Iar acum pandemia de Coronavirus a înrăutăţit situaţia. Un articol din JTA (Jewish Telegraphic Agency) se intitulează: „Un simptom nedorit al Coronavirusului în Franţa: teorii ale conspiraţiei antisemitiste”. Acesta spune:

Anti-semitismul a îmbolnăvit societatea franceză de secole, izbucnind în timpuri de criză, în special în timpul epidemiilor. În secolul al XIV-lea în Franţa, de exemplu, evreii au fost masacraţi în timpul epidemei “Moartea Neagră”, după ce au fost învinuiţi că au împrăştiat epidemia, otrăvind fântânile cu apă… Astfel de teorii ale conspiraţiei legate de boli nu s-au mai manifestat de secole. Acum, însă, Coronavirusul reînvie acea atitudine anti-semită în Franţa.

Virusul oferă o nouă scuză pentru o ură care s-a manifestat deja de foarte mult timp. Aşa cum şi Jeffrey Goldberg a scris în The Atlantic:

Cei 475 000 de evrei din Franţa reprezintă mai puţin de 1% din populaţia ţării. Chiar şi aşa, conform Ministerurului de Interne din Franţa, 51% din toate atacurile rasiste au fost îndreptate împotriva evreilor. Statisticile în alte ţări, incluzând Marea Britanie, sunt la fel de descurajante. În 2014, evreii din Europa erau ucişi, violaţi, bătuţi, hărţuiţi, urmăriţi, chinuiţi, scuipaţi şi insultaţi din cauză că erau evrei. „Sale Juif!”-„Evrei jegoşi!”- se aude pe străzi, împreună cu: „Moarte evreilor!” şi „Gazaţi evreii!”

Anne-Elisabeth Moutet  a observat de asemenea cum „În  anii ‘90, de când canalele arabe prin satelit şi mai târziu internetul au început să răspândească propaganda anti-semitică, care este normală în Orientul Mijlociu, statul francez nu a fost deloc rapid în a consțientiza că există o problemă şi cu atât mai mult a și întârziat să răspundă.”

Progresiştii comunişti, neo-naziştii şi „vestele galbene” pot fi violenţi. Dar cei mai periculoși dintre toţi sunt islamiştii, care din ura lor pentru evrei şi pentru statul Israel, instigă la scandal. Dar în ceea ce-i priveşte pe creştini? Şi din acest punct de vedere ISIS şi-a făcut clare intenţiile: „Comunitate creştină, nu vei fi în siguranţă nici în visele tale până când nu vei îmbrăţişa islamismul. Îţi vom cuceri Roma, îţi vom rupe crucile şi îţi vom înrobi femeile.”

În timpul sejurului meu de zece ani în Ierusalim, care s-a încheiat în 2017, am dat peste un slogan jihadist care avertiza cu dezgust: „Sâmbăta îi omorâm pe evrei, duminica, pe creştini!”

Acest slogan a luat naştere în Orientul Mijlociu. În mijlocul secolului al XX-lea, populaţia evreiască era dată afară din Egipt, Syria, Iraq, Libia şi din multe alte părţi. Azi, populaţiile creştine – care abia supravieţuiesc acolo ca refugiați -, continuă să fugă din exact aceleaşi ţări pentru că nu mai sunt în siguranţă.

La mijlocul secolului al XX-lea, în jur de 650 000 de refugiaţi au fugit în Israel. Mai recent, conform Jewish Agency, între 2009-2019 aproximativ 38 000 de evrei au imigrat din Franţa în Israel. Azi, în timp ce anti-semitismul se răspândește din ce în ce mai tare, tot mai mulţi evrei francezi consideră să facă la fel.

Între timp, americanii se uită cum propriile lor biserici sunt vandalizate sau arse, în timp ce comunităţile creştine din întreaga lume trebuie să facă faţă unor circumstanţe care depăşesc cu mult arderea clădirilor şi cântecelele spuse din ură.

Astăzi, nenumăraţi creştini sunt refugiaţi şi fără adăpost în Iraq, Liban, Siria şi Iordania. Zeci de mii au plătit deja cu preţul vieții pentru credinţa lor în Africa. Şi mult mai multe milioane de creştini trăiesc într-un pericol şi mai mare în China şi Corea de Nord. În acest moment, la nivel global, creştinii se chinuie să supravieţuiască în mai multe locuri din mai multe motive decât pot fi numărate, pandemia globală de Coronavirus fiind o ameninţare în plus. Domnul să aibă milă de toţi!

Şi fie ca flacăra credinţei acestor credincioşi să lumineze în inimile lor, şi în ale noastre, şi să nu se stingă niciodată!

Lela Gilbert este membru senior la departamentul Religious Freedom at Family Research Council şi membru al Hudson Institute’s Center for Religious Freedom.

Articol original: Burning Cathedrals, Burning Questions About Religious Freedom

Traducerea a fost realizată pentru Marginalia de Ioana Jinga