O recenzie semnată de Dragoș Mihai Nuță, student la Universitatea din Oradea
„Scrierile mele nu sunt eseuri autonome pe teme specifice, cu începuturi, sfârșituri și date de expirare, ci mai degrabă capitole independente ale aceleiași idei centrale, un corpus concentrat asupra incertitudinii, aleatoriului, probabilității, dezordinii și lucrurilor care trebuie făcute într-o lume pe care nu o înțelegem, o lume cu elemente și însușiri nevăzute, aleatorii și complexe; adică luarea de decizii în condiții de opacitate[1].” – Nassim Nicholas Taleb
Într-o lume captivă în neomanie, condusă de elite care acționează după principii teoretice abstracte ce nasc mereu experimente utopice, creând riscuri în lume, șubrezind capacitatea naturală și ancestrală a sistemelor și a oamenilor de a supraviețui și prospera în inevitabilul haos al existenței umane, Nassim Taleb este un iconoclast care izbește în mod matematic, statistic, filozofic și umoristic în colosul cu picioare de lut al aparentei perfecțiuni raționale și complexe a sistemelor financiare, politice și economice moderne. Vocea lui Taleb, specialist în statistică matematică și analiza riscului, profesor universitar, flaneur și aventurier în timpul liber, lector și fost agent la bursa de valori din New York, este vocea experienței, vocea bunului simț, a sistemelor mici, a cărturarilor levantini și a negustorilor fenicieni, este o voce a cărei mesaj răsună de mii de ani și care recent a fost amuțită de foșnetul răsunător al experților, analiștilor, sau consultanților, pierzându-se într-o lume unde scientismul a înlocuit cugetarea, unde legea ține locul moralei iar tehnica caută să elimine organicul sau aleatoriul, să dezinfecteze lumea de nesiguranță, haos, inconvenient și pericol. Nassim Taleb este convins că lumea nu poate fi niciodată aseptică, iar această carte este atât o invitație de a renunța la încercările de extirpare a haosului cât și un manual pentru captarea potențialului său benefic.
Parte din seria Incerto, centrată în jurul problemei deciziilor într-un context definit de incertitudine și opacitate, Antifragil este născută, ca și restul cărților din serie, din „coastele predecesoarei” ei, fiind o explorare a reacțiilor adecvate în fața „problemei Lebedelor Negre” – existența unor evenimente total neașteptate, complet imprevizibile și care au efecte negative de factură socială, economică, politică, etc. profunde în societate – evenimente a căror apariție este raționalizată ulterior, pericolul unor alte „Lebede Negre” viitoare fiind ignorat și minimizat.
„Nu, noi nu punem teoriile în practică. Noi creăm teorii din practică.”
În urma identificării pericolului „Lebedelor Negre”, Taleb propune un antidot care să neutralizeze sau să minimizeze inevitabilele daune pe care acestea le pot cauza: antifragilitatea, o trăsătură inerentă a lumii înconjurătoare care își face simțită prezența într-o gamă largă de activități umane, discipline științifice sau fenomene naturale, de la medicină sau politică la societate sau evoluție, ea nefiind însă definită și numită anterior eforturilor sale, fiind adesea descrisă încă din antichitate sau doar ignorată, confundată sau înțeleasă într-un mod subconștient de înțelepți și oameni simpli și aplicată, utilizată și acceptată de sistemele din trecut dar niciodată definită. Taleb evidențiază o triadă fundamentală și identifică anti-fragilitatea prin antonimie: opusul fragilului, definit prin efectele dăunătoare ale factorilor de stres: dezordinea, timpul, haosul, etc. asupra sa, nu este robustul, sau rezistentul, ci antifragilul: un lucru care are de câștigat, care devine mai puternic, mai bun, care nu doar supraviețuiește ci prosperă atunci când se confruntă cu dezordinea, cu haosul, cu factorii de stres.
„Iată tragedia modernității: la fel ca în cazul părinților nevrotici excesiv de protectivi, adeseori aceia care încearcă să ne ajute ne fac cel mai mare rău.”
Plecând de la această realitate fundamentală a lumii, filozoful libanez analizează consecințele, efectele și modalitățile în care antifragilitatea poate fi observată și folosită și ne avertizează cu glasul înțelegător al unui părinte înțelept despre lucrurile care ne dăunează prin modul în care blochează mersul firesc al antifragilității: intervenția excesivă în sisteme complexe care provoacă efecte neînțelese, fie ele economice, politice sau chiar medicale, tentativele de eliminare a haosului care face posibilă selecția naturală și fortificarea organismelor și sistemelor, raționalismul excesiv și ignorarea euristicilor tradiționale și a empirismului, precum și alte erori logice. Taleb identifică câteva probleme care cauzează majoritatea problemelor modernității: faptul că liderii, consilierii și toți cei ce exprimă opinii și crează politici publice pot culege roadele pozitive ale acțiunilor lor dar niciodată nu își asumă și riscurile create, faptul că iluzia siguranței și ordinii împinge umanitatea spre acțiuni plăcute pe termen scurt dar devastatoare pe termen lung, precum și iluzia că noutatea unei idei, tehnologii sau sistem este o garanție a avantajelor sale.
„ (…) viitorul se găsește în principal în trecut.”
Printre paginile acestei cărți găsim anecdote interesante, fragmente din înțelepciunea anticilor, atacuri dure la adresa „idioților” care fac lumea un loc mai periculos, sfaturi de viață, recomandări dietare, medicale, de parenting precum și dificile explicații matematice ale probabilității statistice a riscurilor, împletite printre povestiri cu Tony Grăsanul, recuperatorul din Brooklyn, și Nero Tulip, alter-ego-uri fictive ale autorului. Organizată în cărți, semn al capacității fiecăreia dintre ideile sale de a sta pe propriile picioare, cartea lui Taleb explorează în mod vag și precis în același timp, dar mereu erudit și polimat, o problemă fundamentală a umanității: cum luăm decizii într-o lume haotică, principala busolă care ghidează această cercetare filozofică fiind ethosul levantin și iconoclast al autorului. În egală măsură cărturar cât și aventurier, om de litere și matematician, empirist și stoic, Taleb a dorit atât de mult să bage bețe în roate tipului uman modern, căutător etern al eficienței și productivității, că a structurat titlurile subcapitolelor și cuprinsul lucrării într-un mod care face imposibilă „citirea diagonală”: cărțile sale, precum lumea pe care o descriu, sunt prea complexe pentru a fi distilate superficial în axiome simple, și dacă ar afla că vrei să faci asta, probabil că nu s-ar abține să îți spună în față ce părere are despre tine. O carte precum Antifragil, care ne zguduie preconcepțiile și ne confirmă intuițile, se dezvăluie doar celor ce o abordează cu răgazul necesar cugetării.
„Dacă vezi escrocheria și nu o denunți, atunci ești tu însuți un escroc.”
Lucrarea de față se distinge ca o carte esențială pentru cei ce doresc să înțeleagă mai bine sistemele care definesc modernitatea, să își reevalueze strategiile de abordare a riscului și, cel mai important, să folosească puterea extraordinară a antifragilității în viață și carieră.
NOTĂ:
[1] Nassim Nicholas Taleb, Antifragil, ed. Curtea Veche Publishing, București, 2014.
*neomanie = „Preferința pentru schimbare de dragul schimbării, o formă de filistinism (care nu se acordă cu efectul Lindy și înțelege fragilitatea). Previziuni asupra viitorului prin adăugare, nu prin eliminare.”
**flaneur = „Persoana care, spre deosebire de turist, ia oportunist decizii la fiecare pas pentru a-și modifica programul (sau destinația), astfel încât să poată asimila lucruri în funcție de noua informație obținută. În cercetare și în afaceri, faptul de a fi flaneur se numește „căutare a opționalității”. O viziune lipsită de scenarii asupra vieții.” (din Glosarul care se regăsește la sfârșitul cărții Antifragil)
Taleb, Nassim Nicholas. Antifragile: Things That Gain from Disorder. Random House, 2012 (trad. rom.: Antifragil. Ce avem de câștigat de pe urma dezordinii, trad. Cornelia Dumitru, ed. Curtea Veche, 2014)