Referendumul, Preşedintele şi naţiunea: în jurul unui referendum

Aşadar vom avea un referendum pe data de 26 mai 2019, un referendum care va avea drept scop consultarea populară pe temele justiţiei. În cele din urmă, după doi ani de mobilizare civică şi de asalt politic împotriva statului de drept, şeful de stat alege să recurgă la acest instrument pe care i-l oferă legea fundamentală.

Referendumul ce coincide cu scrutinul europarlamentar este incomplet definit, de vreme ce lipsesc detaliile referitoare la întrebarea formulată. În egală măsură,regimul Dragnea este decis, după toate aparenţele, să complice organizatoric desfăşurarea lui, chiar prin încălcarea unor norme legislative şi a recomandărilor europene. Referendumul din mai este plasat, de la bun început, în centrul unei noi controverse constituţionale, una ocazionată de ambiţia despotică a puterii de la Bucureşti.

Fundalul pe care se plasează consultarea referendară este cât se poate de sumbru. Anii care au trecut de la adoptarea OUG 13 sunt cei în care regimul Dragnea a reuşit, în mare măsură, să îşi atingă obiectivele strategice, de castrare legislativă şi de domesticire instituţională. Actele normative adoptate şi presiunile constante au eliminat, treptat, câteva dintre piesele esenţiale ale echilibrului instituţional. Modul în care Secţia Specială, înfiinţată în dispreţul recomandărilor europene şi prezidată de Adina Florea, hărţuieşte judiciar pe fosta şefă a DNA, subminând candidatura doamnei Kovesi la parchetul european, evocă tenacitatea cu care stalinismul îşi strivea inamicii politici. Semnele acestor evoluţii sunt neliniştitoare. Degradarea şi dedemocratizarea avansează, dramatic.

Retrospectiv, decizia şefului de stat de a încredinţa, cu ocazia celei din urmă crize guvernamentale, mandatul de formare al cabinetului Vioricăi Dăncilă a însemnat eroarea strategică cea mai însemnată a mandatului prezidenţial. Opţiunea de atunci a permis lui Liviu Dragnea să instaleze cea mai docilă dintre executantele ei, de unde şi accelerarea ritmului în care profilul statului român este modificat, în sensul dorit de oligarhia cleptocratică din jurul lui Liviu Dragnea.

Referendumul din mai 2019, unul consultativ şi ale cărui efecte vor fi ignorate de majoritatea actuală, are o semnificaţie simbolică ce trece dincolo de mecanica electorală. El este ocazia care permite cetăţenilor să respingă, decis şi hotârât, cursul politic ce face din România o autocraţie de tip răsăritean. Miza sa este legată de valorile pe care urmează să le apărăm. Referendumul poate fi şi ocazia de a consolida unitatea relativă a electorarului anti- pesede.

Referendumul este, în egală masură, testul pe care preşedintele însuşi trebuie să îl treacă. Iar provocările sunt considerabile, de la alegerea întrebării la fermitatea cu care mesajul de mobilizare la vot este promovat în spaţiul public. Abandonarea pasivităţii care a permis PSD să modifice regulile jocului în materia justiţiei este obligatorie: conduita prezidenţială de la referendum va fi o hârtie de turnesol. Un eşec al consultării populare ar însemna un eşec al Preşedintelui şi compromiterea temei referendare pe termen scurt şi mediu.

Pariul referendar este unul cât se poate de ambiţios şi de riscant. El se întemeiază pe relaţia stabilită între şeful de stat şi cei care sunt destinatarii mesajului său. Ezitările, pasivitatea, ambiguităţile din trecut pot fi fatale acum. Un alt profil de preşedinte trebuie asumat, acela al conducătorului ce acceptă calitatea de şef al opoziţiei în raport de regimul Dragnea. Preşedintele este chemat să înţeleagă, în acest ultim ceas, logica coabitării şi urgenţa momentului istoric.

Orice vot îndreptat împotriva PSD şi acordat opoziţiei democratice, în voturile ce urmează, este un vot ce apără libertăţile cu care ne identificăm. Regimul Dragnea trebuie să fie înlăturat, iar cursul involuţiei instituţionale oprit. Referendumul şi alegerile europene sunt un prim pas pe acest drum.