• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Regulile lui Irving Kristol pentru nihiliști/ Noua Stângă se grăbește să umple vidul spiritual din centrul societății noastre liberale și capitaliste
Regulile lui Irving Kristol pentru nihiliști/ Noua Stângă se grăbește să umple vidul spiritual din centrul societății noastre liberale și capitaliste
Home
Cultura

Regulile lui Irving Kristol pentru nihiliști/ Noua Stângă se grăbește să umple vidul spiritual din centrul societății noastre liberale și capitaliste

August 10th, 2020 Iulia Nedelcu Iulia Nedelcu Cultura comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Un articol de Richard M. Reinsch II, publicat de Law & Liberty

Mulți dintre noi am ajuns să ne simțim bătrâni și oarecum înstrăinați de lumea în care trăim. Credințele, principiile și atitudinile pe care le-am învățat de la părinți și de la oamenii care ne-au educat (profesori, antrenori, preoți și alte figuri care au avut un rol în dezvoltarea noastră) încep să semene din ce în ce mai mult cu niște obiecte de muzeu. Ar trebui oare să încredințăm individualismul, competiția și responsabilitatea personală – fără a mai pomeni nimic de credința că deasupra noastră se află Dumnezeu și legea morală – unui trecut bigot și anacronic?

Tendința de a reduce omul la gen și la rasă și de a cultiva o formă de victimizare mai mult sau mai puțin justificată este prezentă atât în îmbrăcămintea pe care o purtați, cât și în interiorul marilor corporații. Libertatea, ordinea, sârguința, sobrietatea și onestitatea par astăzi niște virtuți depășite, a căror simbolistică poate fi asociată cu supremația albilor – nucleul ontologic al identității americane, după cum ni se tot spune în ultima vreme. Muzeul Smithsonian al Istoriei Afro-Americane are deja planuri pedagogice cu privire la acest aspect.

Ne confruntăm cu următoarea întrebare: „ce se întâmplă dacă eul care se formează în condițiile capitalismului liberal este un eu care disprețuiește acest capitalism și se folosește de libertatea în care s-a dezvoltat pentru a aboli o societate liberă?” Această întrebare a fost pusă acum patruzeci și opt de ani de către Irving Kristol în magnificul său discurs din 1972 „Capitalism, socialism și nihilism”, rostit la reuniunea aniversară de douăzeci și cinci de ani a Societății Mont Pelerin. Kristol a înțeles problemele unei societăți democrat-liberale atunci când aceasta se detașează de bunurile metafizice și spirituale. El subliniază tendințele nefaste într-o astfel de situație: perceperea libertății ca pe ceva din ce în ce mai nedemn de apărare și întoarcerea la o concepție a binelui patologică, dacă nu chiar socialistă. Spre teama lui Kristol, rezultatul va fi o boală care duce la moarte. Ideile sale oferă o cale de interpretare a propriei noastre boli din anul 2020.

 

Nihiliștii dintre noi

Kristol avertizează cititorii cu privire la pericolele a ceea ce noi numim capitalismul woke, căruia îi dă o denumire mai potrivită – nihilism: „Inamicul capitalismului liberal de azi nu este atât socialismul, cât nihilismul.” Capitaliștii percep multe, dar nu înțeleg mai nimic: „Capitalismul liberal este singurul care nu vede în nihilism un inamic, ci mai degrabă încă o oportunitate splendidă pentru afaceri.” Dar nu toate preferințele sunt egale de la natură, după cum ne spun și economiștii. Unele provin din răutatea inimilor noastre, altele dintr-o căutare a sensului sufletului uman. Vrem să știm că alegerile noastre contează, că limbajul nostru prezintă adevărul.

Vocea liberalismului a reabilitat o societate liberă? La această întrebare, Kristol își deschide prelegerea notând pașii intelectuali enormi pe care mulți membri ai Mont Pelerin i-au făcut pentru piețele libere. De fapt, aceștia au discreditat din punct de vedere intelectual argumentele socialiste. Dar Kristol pune următoarea întrebare: „Dacă economia tradițională a socialismului a fost discreditată, de ce nu a fost reabilitată economia tradițională a capitalismului? Ar trebui să spun că motivele care stau la baza acestei situații sunt de fapt destul de evidente și ușor de înțeles, însă extrem de dificil de explicat pentru economiști.”

Economistul adoptă cu ușurință noțiunea modernă potrivit căreia guvernul nu poate sugera cetățenilor un bine cuprinzător fără să se apropie riscant de mult de autoritarism. Kristol nu neagă acest fapt, dar menționează că sufletul depășește economia și diversitatea infinită a alegerii. Pe scurt, nu ne putem baza pe această justificare limitată a liberalismului. Avem nevoie de o justificare morală pentru libertatea și ordinea vieții burgheze. Iar stânga, în oricare dintre manifestările sale, nu pune preț pe moralitate.

 

„Astăzi, Noua Stângă se grăbește să umple vidul spiritual din centrul societății noastre libere și capitaliste.” Ar trebui să ne punem întrebarea lui Kristol: De ce societatea liberală este atât de vulnerabilă la astfel de critici?

 

Dacă „Vechea Stângă” a fost învinsă – acea stângă a planificării centralizate care promitea creștere și prosperitate – „impulsul ei socialist” a dat naștere altor direcții de gândire și practică înrădăcinate în conceptele de „fraternitate” și „comunitate” pe care ordinea capitalistă burgheză s-a luptat să le îndepărteze. Noua Stângă găsește multe lipsuri în libertatea din cadrul ordinii liberale. Aceasta respinge suveranitatea individului și a consumatorului cu toate produsele sale: SUV-uri și camioane, bilete la fotbal și mâncare fast-food, locuințe unifamiliale și centre comerciale, drumuri deschise și opțiunile nesfârșite. Noua Stânga rămâne astfel pre-modernă, urmărind să ne facă buni în conformitate cu accepțiunea lor asupra termenului, ca apoi să devenim liberi, observă Kristol.

În mod natural, americanii au refuzat această ,,haină strâmtă”, dar nu în întregime, pentru că e monotonă în conformismul propriu – fără a mai menționa și despotismul ei germinal – deoarece din cauza imprudenței sale ratează elemente esențiale nu doar despre libertate, ci și despre virtute. Noua Stânga rezolvă tensiunea nesfârșită a libertății impuse în favoarea unei  ordini care să le fie pe plac. Pentru a face acest lucru, ei trebuie să ucidă „omul comun” și piața, deoarece aici au loc cele mai importante alegeri ale sale.

 

În căutarea controlului

Nicăieri nu este mai prezent acest lucru, notează Kristol, decât în ​​mișcarea ecologică, care oferă stângii un câmp de acțiune aproape inegalabil pentru a modela economia. Iar acest lucru este posibil deoarece ei reconstruiesc lumea pentru noi toți, pentru binele nostru. Saikat Chakrabarti observă: „Lucrul interesant despre Green New Deal, este că inițial nu a fost un lucru ce privea clima. Voi credeți că este o chestiune climatică? Pentru că noi o vedem ca pe un fel de hai-să-vedem-cum-schimbăm-întreaga-economie. ” Green New Deal dezvăluie că alegerile economice comune, pe care cei mai mulți dintre noi le luăm de o viață întreagă, vor deveni brusc șubrede din punct de vedere legal și astfel mult mai costisitoare. Chiar energia va deveni un lux.

Eticheta de nihilism este potrivită pentru că acum capitaliștii au ajuns să se angajeze activ în vânzarea de produse și servicii care corup sufletele cumpărătorilor. Ei sunt dispuși să submineze ordinea socială și politică care pe care își susțin propriile afaceri. 

Un impuls similar reiese și din inima ideologică a Black Lives Matter, cu apelul său la abolirea familiei nucleare, stoparea finanțării poliției, depopularea a mare parte din închisori, subminarea autorității moștenirii constituționale și a instituțiilor din America. În același timp, BLM nu face nimic pentru a opri violența privată care constituie una dintre cele mai mari amenințări la adresa populației sărace.  BLM recunoaște că o societate burgheză are nevoie de autoritatea familiei, poliției, închisorilor și istoriei sale politice pentru a-și asigura existența, ordinea și libertatea. Dar dacă sunteți în contradicție cu chestiunea burgheză, atunci sunteți în contradicție cu cadrul său legal și cultural. Se poate ca America să se bazeze prea mult pe poliție și închisori pentru a menține ordinea pe stradă. Dar asta înseamnă că trebuie să respingem pe deplin aceste instituții, mai degrabă decât să adoptăm diverse reforme? Hawk Newsome de la Black Lives Matter New York a ilustrat perfect această dorință a repudierii depline: „Dacă țara nu ne oferă ceea ce ne dorim, atunci vom arde sistemul și îl vom înlocui. S-a înțeles?”

Vom fi eliberați.

„Astăzi, Noua Stângă se grăbește să umple vidul spiritual din centrul societății noastre libere și capitaliste.” La fel cum s-a încercat în 1972, tot așa se încearcă și în 2020. Ar trebui să ne punem întrebarea lui Kristol: De ce societatea liberală este atât de vulnerabilă la astfel de critici? Ne-am pierdut „etosul protestant” și simțul moral care îl conecta cu „virtuțile burgheze” ale muncii, meritului și onestității. Traducere: societatea liberală trebuie să fie justă, semnificativă, minunată, plină de fericire și speranță pentru a fi demnă de apărare. În lipsa unei astfel de justificări, susține Kristol,  rezultatul a fost  următorul: egalitarismul a devenit ancora ordinii noastre liberale, singura justificare morală disponibilă acum unei societăți care și-a pierdut esența spirituală și morală. Avem nevoie de adevăr, iar în absența sa, îl vom inventa.

Dar lucrurile nu se opresc aici, ci situația se înrăutățește. Egalitarismul este un răgaz temporar, observă Kristol, care prevestește forțe mult mai sinistre. Întunericul din inimile noastre, atunci când aceste inimi sunt lipsite de formare morală, este mult mai profund și mai exploziv decât pot recunoaște Stânga sau Dreapta. Vedem revenirile timpurii ale nesatisfăcătoarei culturi a anulării răsfrângându-se de data asta asupra fenomenului woke. Contemplăm așadar imaginea conceptului woke în timp ce se autodistruge.  Filmarea care surprinde niște activiști Antifa urlând și aruncând gunoi pe primarul Ted Wheeler din Portland, Oregon – care susține în mare măsură protestele și le tolerează revoltele –  este revelatorie.  Și mai înspăimântător este gândul că ne vom confrunta din nou cu acei zei puternici și întunecați, care ne-au dăruit fascismul și comunismul. Iubirea este moartă, dar războiul rămâne.

Eticheta de nihilism este potrivită, observă Kristol, deoarece acum capitaliștii se angajează activ în vânzarea de produse și servicii care corup sufletele cumpărătorilor. Ei sunt dispuși să submineze ordinea socială și politică pe care își susțin propriile afaceri. Cu greu se găsește ceva mai rău decât atât. „Marile corporații”, remarcă el, „publică cu dragă inimă cărți și reviste, distribuie filme sau sponsorizează emisiuni de televiziune care cultivă pornografia, denunță instituția familiei, reînvie etica lăcomiei justifică insurecția civilă și argumentează în general în favoarea exproprierii industriei private. . .“

Kristol se axează pe ceea ce mulți dintre noi observăm cu îngrijorare: tinerii și cei puternici privesc înspre civilizație cu dispreț. ,,Ce medicament am putea prescrie pentru o ordine socială care este bolnavă pentru că și-a pierdut sufletul?” Problema este că atât medicii cât și pacienții „suferă de aceeași boală misterioasă”. Ne-am pierdut capacitatea de a percepe realitatea în întreaga sa amplitudine atât în bine, cât și în rău, capacitate care ne oferea înțelepciunea și cunoașterea modului în care să acționăm, a modului de a ne comporta onorabil și corect într-o societate formată din persoane libere și responsabile. Singura cale de întoarcere este aceea pe care Titus Techera a numit-o calea suferinței, singura prin care am putea ajunge să înțelegem adevărul și frumusețea libertății în toată noblețea sa.

Să ne suflecăm mânecile și să ștergem praful de pe volumele de teologie și filosofie clasică pe care aproape le-am uitat. Și haide să începem să le punem în practică. Primarul Ted Wheeler are nevoie de ajutorul și sfaturile noastre.

 

Articol original: Irving Kristol’s Rules for Nihilists

Traducerea a fost realizată pentru Marginalia de Iulia Nedelcu, studentă la Facultatea de Litere din Timișoara

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Sergiu Klainerman: Universitatea Princeton este una dintre cele mai puțin rasiste instituții de învățământ din lume
Previous article Ciprian Apetrei. Cronică de film. Pedeapsa domnului Puiu.
Iulia Nedelcu

Iulia Nedelcu

Iulia Nedelcu (n.2000) este studentă în programul de licență al Universității de Vest din Timișoara, specializarea Limbă și Literatură Franceză-Italiană. Este membru al asociației culturale Studiul. A lucrat ca profesor-voluntar de limba engleză și librar. Interese de cercetare: estetică, literatură comparată, filosofie, istoria ideilor, teologie, istoria și filosofia artei.

Related Posts

Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei”
February 19th, 2021

Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei”

Despre nefericire în era digitală
February 13th, 2021

Despre nefericire în era digitală

Robert Musil: Nimic mai deplorabil decat acei predicatori seculari-liberali si universitari...
February 9th, 2021

Robert Musil: Nimic mai deplorabil decat acei predicatori seculari-liberali si universitari...

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Adevărul moral și conservatorismul constituțional Societate

Adevărul moral și conservatorismul constituțional

Feb 26th, 2021
Dumnezeul filozofilor Cultură

Dumnezeul filozofilor

Feb 26th, 2021
Minunile limbajului obișnuit Filozofie

Minunile limbajului obișnuit

Feb 25th, 2021
Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ Debate

Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ

Feb 25th, 2021
Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze Opinii

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Feb 25th, 2021
Eric Voegelin ca maestru învățător Cultură

Eric Voegelin ca maestru învățător

Feb 25th, 2021
Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth Cultură

Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth

Feb 25th, 2021
Când totul este permis Cultură

Când totul este permis

Feb 24th, 2021
Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon Cultură

Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon

Feb 23rd, 2021
Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare Economie

Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare

Feb 23rd, 2021
Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3) Debate

Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3)

Feb 23rd, 2021
Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul” ALTFEL

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Feb 23rd, 2021
Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa Debate

Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa

Feb 23rd, 2021
Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare Debate

Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare

Feb 23rd, 2021
Călătoria cu trenul între privilegiu și economie Politică

Călătoria cu trenul între privilegiu și economie

Feb 21st, 2021
Omenirea: o poveste fără speranță? Societate

Omenirea: o poveste fără speranță?

Feb 21st, 2021
Despre nemurire și eternitate. O introducere Cultură

Despre nemurire și eternitate. O introducere

Feb 21st, 2021
Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes Cultură

Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes

Feb 20th, 2021
Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit” Istorie

Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit”

Feb 20th, 2021
Creația lui Wolfhart Pannenberg Filozofie

Creația lui Wolfhart Pannenberg

Feb 20th, 2021
„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale Debate

„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale

Feb 19th, 2021
Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației Debate

Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației

Feb 19th, 2021
Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei” Cultura

Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei”

Feb 19th, 2021
Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor Cultură

Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor

Feb 18th, 2021
Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero Cultură

Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero

Feb 17th, 2021
De ce literatura contează Cultură

De ce literatura contează

Feb 17th, 2021
Bogdan Glăvan. E dificil să faci predicții, mai ales despre viitor. Opinii

Bogdan Glăvan. E dificil să faci predicții, mai ales despre viitor.

Feb 17th, 2021
Alexandru Călinescu. Ce mai zice lumea ALTFEL

Alexandru Călinescu. Ce mai zice lumea

Feb 17th, 2021
Adrian Papahagi: Gânduri răzlețe despre libertate, toleranță și corupție Opinii

Adrian Papahagi: Gânduri răzlețe despre libertate, toleranță și corupție

Feb 17th, 2021
Câteva fragmente din „Jurnalul de la Păltiniș”, de Gabriel Liiceanu Cultură

Câteva fragmente din „Jurnalul de la Păltiniș”, de Gabriel Liiceanu

Feb 17th, 2021
Virgil Iordache. Note pe marginea întâlnirii Patriarh – Președinte Debate

Virgil Iordache. Note pe marginea întâlnirii Patriarh – Președinte

Feb 17th, 2021
Viitorul este deja aici Debate

Viitorul este deja aici

Feb 16th, 2021
Bogdan Glăvan. Spălarea pe creier în sistemul socialist de educatie Opinii

Bogdan Glăvan. Spălarea pe creier în sistemul socialist de educatie

Feb 16th, 2021
„Unei veverițe de la Kyle-Na-No", de William Butler Yeats Literatură

„Unei veverițe de la Kyle-Na-No", de William Butler Yeats

Feb 15th, 2021
Lucian Croitoru. O explicație simplă pentru fenomenul GameStop Debate

Lucian Croitoru. O explicație simplă pentru fenomenul GameStop

Feb 15th, 2021
Teodor Baconschi. Ce întrerupe rutina mentală? ALTFEL

Teodor Baconschi. Ce întrerupe rutina mentală?

Feb 15th, 2021
Daniel Uncu. Un deznodamant asteptat: decredibilizarea ireversibila a democratilor americani Opinii

Daniel Uncu. Un deznodamant asteptat: decredibilizarea ireversibila a democratilor americani

Feb 15th, 2021
Câteva fragmente din „Viața în adevăr”, de Václav Havel Cultură

Câteva fragmente din „Viața în adevăr”, de Václav Havel

Feb 15th, 2021
Bogdan Glăvan. De ce e bună privatizarea? Debate

Bogdan Glăvan. De ce e bună privatizarea?

Feb 15th, 2021
Alexandru Lăzescu. Avertismentele lui Lavrov şi „lebedele negre” geopolitice Opinii

Alexandru Lăzescu. Avertismentele lui Lavrov şi „lebedele negre” geopolitice

Feb 15th, 2021
Virgil Iordache. Facem ce am fi putut face de la început. Dar am fi putut ? Debate

Virgil Iordache. Facem ce am fi putut face de la început. Dar am fi putut ?

Feb 15th, 2021
Teodor Baconschi. Izolarea și social-media Opinii

Teodor Baconschi. Izolarea și social-media

Feb 14th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.