Regulile lui Irving Kristol pentru nihiliști/ Noua Stângă se grăbește să umple vidul spiritual din centrul societății noastre liberale și capitaliste

Un articol de Richard M. Reinsch II, publicat de Law & Liberty

Mulți dintre noi am ajuns să ne simțim bătrâni și oarecum înstrăinați de lumea în care trăim. Credințele, principiile și atitudinile pe care le-am învățat de la părinți și de la oamenii care ne-au educat (profesori, antrenori, preoți și alte figuri care au avut un rol în dezvoltarea noastră) încep să semene din ce în ce mai mult cu niște obiecte de muzeu. Ar trebui oare să încredințăm individualismul, competiția și responsabilitatea personală – fără a mai pomeni nimic de credința că deasupra noastră se află Dumnezeu și legea morală – unui trecut bigot și anacronic?

Tendința de a reduce omul la gen și la rasă și de a cultiva o formă de victimizare mai mult sau mai puțin justificată este prezentă atât în îmbrăcămintea pe care o purtați, cât și în interiorul marilor corporații. Libertatea, ordinea, sârguința, sobrietatea și onestitatea par astăzi niște virtuți depășite, a căror simbolistică poate fi asociată cu supremația albilor – nucleul ontologic al identității americane, după cum ni se tot spune în ultima vreme. Muzeul Smithsonian al Istoriei Afro-Americane are deja planuri pedagogice cu privire la acest aspect.

Ne confruntăm cu următoarea întrebare: „ce se întâmplă dacă eul care se formează în condițiile capitalismului liberal este un eu care disprețuiește acest capitalism și se folosește de libertatea în care s-a dezvoltat pentru a aboli o societate liberă?” Această întrebare a fost pusă acum patruzeci și opt de ani de către Irving Kristol în magnificul său discurs din 1972 „Capitalism, socialism și nihilism”, rostit la reuniunea aniversară de douăzeci și cinci de ani a Societății Mont Pelerin. Kristol a înțeles problemele unei societăți democrat-liberale atunci când aceasta se detașează de bunurile metafizice și spirituale. El subliniază tendințele nefaste într-o astfel de situație: perceperea libertății ca pe ceva din ce în ce mai nedemn de apărare și întoarcerea la o concepție a binelui patologică, dacă nu chiar socialistă. Spre teama lui Kristol, rezultatul va fi o boală care duce la moarte. Ideile sale oferă o cale de interpretare a propriei noastre boli din anul 2020.

Nihiliștii dintre noi

Kristol avertizează cititorii cu privire la pericolele a ceea ce noi numim capitalismul woke, căruia îi dă o denumire mai potrivită – nihilism: „Inamicul capitalismului liberal de azi nu este atât socialismul, cât nihilismul.” Capitaliștii percep multe, dar nu înțeleg mai nimic: „Capitalismul liberal este singurul care nu vede în nihilism un inamic, ci mai degrabă încă o oportunitate splendidă pentru afaceri.” Dar nu toate preferințele sunt egale de la natură, după cum ne spun și economiștii. Unele provin din răutatea inimilor noastre, altele dintr-o căutare a sensului sufletului uman. Vrem să știm că alegerile noastre contează, că limbajul nostru prezintă adevărul.

Vocea liberalismului a reabilitat o societate liberă? La această întrebare, Kristol își deschide prelegerea notând pașii intelectuali enormi pe care mulți membri ai Mont Pelerin i-au făcut pentru piețele libere. De fapt, aceștia au discreditat din punct de vedere intelectual argumentele socialiste. Dar Kristol pune următoarea întrebare: „Dacă economia tradițională a socialismului a fost discreditată, de ce nu a fost reabilitată economia tradițională a capitalismului? Ar trebui să spun că motivele care stau la baza acestei situații sunt de fapt destul de evidente și ușor de înțeles, însă extrem de dificil de explicat pentru economiști.”

Economistul adoptă cu ușurință noțiunea modernă potrivit căreia guvernul nu poate sugera cetățenilor un bine cuprinzător fără să se apropie riscant de mult de autoritarism. Kristol nu neagă acest fapt, dar menționează că sufletul depășește economia și diversitatea infinită a alegerii. Pe scurt, nu ne putem baza pe această justificare limitată a liberalismului. Avem nevoie de o justificare morală pentru libertatea și ordinea vieții burgheze. Iar stânga, în oricare dintre manifestările sale, nu pune preț pe moralitate.

„Astăzi, Noua Stângă se grăbește să umple vidul spiritual din centrul societății noastre libere și capitaliste.” Ar trebui să ne punem întrebarea lui Kristol: De ce societatea liberală este atât de vulnerabilă la astfel de critici?

 

Dacă „Vechea Stângă” a fost învinsă – acea stângă a planificării centralizate care promitea creștere și prosperitate – „impulsul ei socialist” a dat naștere altor direcții de gândire și practică înrădăcinate în conceptele de „fraternitate” și „comunitate” pe care ordinea capitalistă burgheză s-a luptat să le îndepărteze. Noua Stângă găsește multe lipsuri în libertatea din cadrul ordinii liberale. Aceasta respinge suveranitatea individului și a consumatorului cu toate produsele sale: SUV-uri și camioane, bilete la fotbal și mâncare fast-food, locuințe unifamiliale și centre comerciale, drumuri deschise și opțiunile nesfârșite. Noua Stânga rămâne astfel pre-modernă, urmărind să ne facă buni în conformitate cu accepțiunea lor asupra termenului, ca apoi să devenim liberi, observă Kristol.

În mod natural, americanii au refuzat această ,,haină strâmtă”, dar nu în întregime, pentru că e monotonă în conformismul propriu – fără a mai menționa și despotismul ei germinal – deoarece din cauza imprudenței sale ratează elemente esențiale nu doar despre libertate, ci și despre virtute. Noua Stânga rezolvă tensiunea nesfârșită a libertății impuse în favoarea unei  ordini care să le fie pe plac. Pentru a face acest lucru, ei trebuie să ucidă „omul comun” și piața, deoarece aici au loc cele mai importante alegeri ale sale.

În căutarea controlului

Nicăieri nu este mai prezent acest lucru, notează Kristol, decât în ​​mișcarea ecologică, care oferă stângii un câmp de acțiune aproape inegalabil pentru a modela economia. Iar acest lucru este posibil deoarece ei reconstruiesc lumea pentru noi toți, pentru binele nostru. Saikat Chakrabarti observă: „Lucrul interesant despre Green New Deal, este că inițial nu a fost un lucru ce privea clima. Voi credeți că este o chestiune climatică? Pentru că noi o vedem ca pe un fel de hai-să-vedem-cum-schimbăm-întreaga-economie. ” Green New Deal dezvăluie că alegerile economice comune, pe care cei mai mulți dintre noi le luăm de o viață întreagă, vor deveni brusc șubrede din punct de vedere legal și astfel mult mai costisitoare. Chiar energia va deveni un lux.

Eticheta de nihilism este potrivită pentru că acum capitaliștii au ajuns să se angajeze activ în vânzarea de produse și servicii care corup sufletele cumpărătorilor. Ei sunt dispuși să submineze ordinea socială și politică care pe care își susțin propriile afaceri. 

Un impuls similar reiese și din inima ideologică a Black Lives Matter, cu apelul său la abolirea familiei nucleare, stoparea finanțării poliției, depopularea a mare parte din închisori, subminarea autorității moștenirii constituționale și a instituțiilor din America. În același timp, BLM nu face nimic pentru a opri violența privată care constituie una dintre cele mai mari amenințări la adresa populației sărace.  BLM recunoaște că o societate burgheză are nevoie de autoritatea familiei, poliției, închisorilor și istoriei sale politice pentru a-și asigura existența, ordinea și libertatea. Dar dacă sunteți în contradicție cu chestiunea burgheză, atunci sunteți în contradicție cu cadrul său legal și cultural. Se poate ca America să se bazeze prea mult pe poliție și închisori pentru a menține ordinea pe stradă. Dar asta înseamnă că trebuie să respingem pe deplin aceste instituții, mai degrabă decât să adoptăm diverse reforme? Hawk Newsome de la Black Lives Matter New York a ilustrat perfect această dorință a repudierii depline: „Dacă țara nu ne oferă ceea ce ne dorim, atunci vom arde sistemul și îl vom înlocui. S-a înțeles?”

Vom fi eliberați.

„Astăzi, Noua Stângă se grăbește să umple vidul spiritual din centrul societății noastre libere și capitaliste.” La fel cum s-a încercat în 1972, tot așa se încearcă și în 2020. Ar trebui să ne punem întrebarea lui Kristol: De ce societatea liberală este atât de vulnerabilă la astfel de critici? Ne-am pierdut „etosul protestant” și simțul moral care îl conecta cu „virtuțile burgheze” ale muncii, meritului și onestității. Traducere: societatea liberală trebuie să fie justă, semnificativă, minunată, plină de fericire și speranță pentru a fi demnă de apărare. În lipsa unei astfel de justificări, susține Kristol,  rezultatul a fost  următorul: egalitarismul a devenit ancora ordinii noastre liberale, singura justificare morală disponibilă acum unei societăți care și-a pierdut esența spirituală și morală. Avem nevoie de adevăr, iar în absența sa, îl vom inventa.

Dar lucrurile nu se opresc aici, ci situația se înrăutățește. Egalitarismul este un răgaz temporar, observă Kristol, care prevestește forțe mult mai sinistre. Întunericul din inimile noastre, atunci când aceste inimi sunt lipsite de formare morală, este mult mai profund și mai exploziv decât pot recunoaște Stânga sau Dreapta. Vedem revenirile timpurii ale nesatisfăcătoarei culturi a anulării răsfrângându-se de data asta asupra fenomenului woke. Contemplăm așadar imaginea conceptului woke în timp ce se autodistruge.  Filmarea care surprinde niște activiști Antifa urlând și aruncând gunoi pe primarul Ted Wheeler din Portland, Oregon – care susține în mare măsură protestele și le tolerează revoltele –  este revelatorie.  Și mai înspăimântător este gândul că ne vom confrunta din nou cu acei zei puternici și întunecați, care ne-au dăruit fascismul și comunismul. Iubirea este moartă, dar războiul rămâne.

Eticheta de nihilism este potrivită, observă Kristol, deoarece acum capitaliștii se angajează activ în vânzarea de produse și servicii care corup sufletele cumpărătorilor. Ei sunt dispuși să submineze ordinea socială și politică pe care își susțin propriile afaceri. Cu greu se găsește ceva mai rău decât atât. „Marile corporații”, remarcă el, „publică cu dragă inimă cărți și reviste, distribuie filme sau sponsorizează emisiuni de televiziune care cultivă pornografia, denunță instituția familiei, reînvie etica lăcomiei justifică insurecția civilă și argumentează în general în favoarea exproprierii industriei private. . .“

Kristol se axează pe ceea ce mulți dintre noi observăm cu îngrijorare: tinerii și cei puternici privesc înspre civilizație cu dispreț. ,,Ce medicament am putea prescrie pentru o ordine socială care este bolnavă pentru că și-a pierdut sufletul?” Problema este că atât medicii cât și pacienții „suferă de aceeași boală misterioasă”. Ne-am pierdut capacitatea de a percepe realitatea în întreaga sa amplitudine atât în bine, cât și în rău, capacitate care ne oferea înțelepciunea și cunoașterea modului în care să acționăm, a modului de a ne comporta onorabil și corect într-o societate formată din persoane libere și responsabile. Singura cale de întoarcere este aceea pe care Titus Techera a numit-o calea suferinței, singura prin care am putea ajunge să înțelegem adevărul și frumusețea libertății în toată noblețea sa.

Să ne suflecăm mânecile și să ștergem praful de pe volumele de teologie și filosofie clasică pe care aproape le-am uitat. Și haide să începem să le punem în practică. Primarul Ted Wheeler are nevoie de ajutorul și sfaturile noastre.

Articol original: Irving Kristol’s Rules for Nihilists

Traducerea a fost realizată pentru Marginalia de Iulia Nedelcu, studentă la Facultatea de Litere din Timișoara