De la început trebuie notat că alegerile europarlamentare au numai prin ricoșeu o miză politică internă. Victoria sau înfrângerea electorală a unui partid are un rol simbolic pentru desfășurarea viitoare de forțe de pe scena publică românească. Europarlamentarele pregătesc terenul pentru următoarele două runde de alegeri: prezidențialele de la sfârșitul anului și localele din vara anului următor.
Pentru politica internă, în contextul actual, europarlamentarele sunt testul capacității de mobilizare electorală a opoziției. Și, în același timp, testul de maturitate: va putea opoziția să acționeze unitar, coalizându-se temporar pentru realizarea unui obiectiv comun, de care depinde însăși existența politică, pe termen lung, a statului?
Fragmentarea opoziției este șansa sigură ca actualul partid de guvernare să-și continue deriva anti-liberală, decapitând instituțiile una după alta cu Constituția în mână. Ce va conta cel mai mult pentru politica internă înainte și după alegerile europarlamentare va fi cooperarea opoziției, de care depinde structura distribuției puterii în Parlamentul României.
După europarlamentare, capacitatea opoziției de a acționa unitar și de a determina unele grupuri care s-au desprins din PSD să joace de partea ei cartea unei moțiuni de cenzură împotriva guvernului Dăncilă este decisivă. De inteligența strategică a opoziției, înainte și după europarlamentare, depinde gestionarea unei situații în care asimetria de forțe și resurse, în defavoarea ei, este evidentă.