Robert G. Ciobanu: Civilizațiile în secolul XXI

Ce am pierdut astăzi este înțelegerea istoriei și a politicii în termeni civilizaționali: deciziile în politica internațională nu sunt simple mutări ale unor state naționale prinse într-un joc de sumă nulă, a căruia miză este hegemonia globală. Sunt mutări ale unor actori care reprezintă o civilizație și un model cultural.

De ce își doresc unele state naționale puterea mondială? Pentru că sunt produsele unei civilizații; în mii de ani de istorie, civilizațiile competiționează unele cu altele. Datorită religiei, culturii și moralei, epoci întregi sunt dominate de un model civilizațional. Prin model civilizațional se înțelege o anumită viziune despre bine și rău, despre om și lume, despre organizarea socială și politică etc.

Odată ce o civilizație își pierde hegemonia pe scena istoriei, modelul ei dispare. Poate nu pentru totdeauna, dar pentru sute sau mii de ani. Astăzi – și la fel de peste 300 de ani – ne aflăm sub hegemonia modelului Occidental. Din secolul XVIII, modelul occidental a devenit sinonim pentru proiectul liberal (drepturile omului, libertate individuală, domnia legilor, nu a oamenilor).

După 1945, America a reprezentat modelul civilizațional Occidental. El are acum trei competitori principali: socialismul (o patologiei a Modernității apărută ca reacție la proiectul liberal; în secolul XX s-a prezentat în forma comunismului; azi în forma corectitudinii politice), lumea islamică (teocrație) și China.

După mulți ani de orbire și inconștiență, America își asumă din nou rolul istoric de exponent al civilizației Occidentale. America vede că principala forță cu care concurează pentru hegemonia globală este China. Victoria Chinei înseamnă victoria unui model civilizațional opus proiectului liberal. Înseamnă înlocuirea domniei legilor cu domnia puterii discreționare a unor oameni asupra altora și a libertății cu supunerea.

Dacă înțelegem că în joc nu este doar puterea Americii și bunăstarea cetățenilor americani, ci supraviețuirea unui model și proiect de ale cărui roade ne bucurăm cu toții, am înțelege că în joc este chiar pielea fiecăruia dintre noi.