Robert G. Ciobanu: Despre tema declinului civilizației la începutul secolului trecut

La începutul secolului trecut, cele mai luminate minți, de la Viena până la Oxbridge, luau cât se poate de în serios problema decăderii civilizației Occidentale. Erwin Dekker a scris o carte despre asta, „The Viennese Students of Civilization: The Meaning and Context of Austrian Economics Reconsidered”. La începutul Războiului, sociologul german Norbert Elias a analizat procesul istoric al civilizării Europei și a demonstrat că fenomenul nu este ireversibil. Amintirile lui Zweig despre „lumea de ieri” sunt expresive și relevante pentru a înțelege contrastul dintre Civilizație și absența ei.

Cu excepția unor cercuri conservatoare marginale, astăzi mainstreamul academic și intelectual Occidental este mai mult decât neutru Cilivizației. Este ostil de-a dreptul. Urăște visceral civilizația Occidentală. În absența unei cauze mai mari pe care să o servească, specialiștii în științele sociale se consideră niște ingineri chemați să rezolve probleme tehnice.

Cu totul altfel își înțelegeau misiunea oameni ca Popper, Hayek sau Elias. Așa cum arată Dekker, ei se considerau „studenți ai civilizației”; misiunea lor era să înțeleagă Civilizația, să înțeleagă instituțiile ei (limbajul, normele, piața). În acest demers intelectual și existențial, nu existau bariere între disciplinele sociale. Economia, sociologia, psihologia, dar și filozofia limbajului sau filozofia științei sunt doar convenții academice. Activitatea lor era unitară în scop și pluralistă în mijloace.

Ce a mai rămas astăzi din Cilivilizația pe care oamenii aceștia au încercat, în secolul trecut, să o înțeleagă și să o apere sunt fragmente care au supraviețuit prin miracol naufragiului. Lumea lor era o lume pre-Apocaliptică. Lumea noastră: o lume post-Apocaliptică. Apocalipsa pe care al doilea război mondial, ascensiunea socialismului și revoluțiile contra-culturale au provocat-o a adus o nouă civilizație: civilzația spectacolului (Llosa) sau societatea maselor (Gasset).