Romulus Rusan – Generația Unirii și genocidul elitelor

În 1 decembrie 2018, la un secol de la Marea Unire, Marginalia a privilegiat memoria.

În dosarul dedicat Marii Uniri, am considerat că este drept să ne amintim ce s-a întîmplat cu mulți dintre cei care, la vîrful deciziei, au făcut posibile acele momente extraordinare pentru România: unirea cu Basarabia; unirea cu Bucovina; unirea cu Transilvania.

Am folosit din abundență materiale de documentare deschise puse la dispoziție – și nouă, celor de astăzi; și celor care ne vor urma – de către Memorialul Sighet, Fundația Academia Civică, Centrul Internațional de Studiu asupra Comunismului.

Textele publicate de noi de-a lungul acestei zile speciale sunt selecțiuni din textele care însoțesc expoziția ”Generația Unirii – victimă a represiunii comuniste”.

Este  o expoziție care a putut fi vizitată și care încă mai poate fi vizitată pe parcursul anului centenar 2018, la Muzeul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet (http://www.memorialsighet.ro/).

Pe cele 28 de panouri ale expoziţiei sunt prezentate, în limbile română şi engleză, 45 de personalităţi marcante pentru procesul de unificare a Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat, personalități care, apoi, au fost victime ale regimului comunist.

Această expoziţie este o continuare a proiectului „Generaţia Unirii exterminată în Gulagul românesc”, iniţiat în anul 2005 de către Romulus Rusan, directorul Centrului Internaţional de Studii asupra Comunsimului din cadrul Memorialului Sighet. Cele 22 de studii de caz ale „Generaţiei Unirii exterminată în Gulag” au fost prezentate mai întâi sub forma unei expoziţii itinerante, deschisă la Paris (2006) şi Bucureşti (2007),  transformată apoi în 2007 în expoziţie permanentă în cadrul Muzeului Memorial Sighet. În decembrie 2011, o copie a expoziției a fost donată Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia. În 2007, de asemenea, prezentările din „Generaţia Unirii exterminată în Gulag” au fost publicate în „Cronologia şi geografia represiunii comuniste din România. Recensământul populaţiei concentraţionare (1945-1989)” (Fundaţia Academia Civică, 2007), apoi în „Raportul final” al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste.

ROMULUS RUSAN, 2006:

Momentul 1918 a constituit apogeul unităţii românilor. Marile Adunări de la Chişinău (27 martie), Cernăuţi (27 octombrie) şi Alba Iulia (1 decembrie) au reprezentat nu numai voinţa tuturor păturilor populaţiei, ci şi a forţelor politice, fie că erau de factură naţională, fie de factură social-democrată. Singurii care s-au opus de-a lungul anilor următori au fost bolşevicii, derivaţi din extrema stângă a social-democraţiei şi grupaţi în Internaţionala a III-a (Comintern). Aceasta şi-a făcut un scop din distrugerea statelor naţionale nou constituite după primul război mondial. În documentele programatice şi în cele curente, Cominternul definea sistematic România ca un stat imperialist, bazat pe suprimarea drepturilor minorităţilor, cu toate că atât actele Unirii, cât şi tratatul de pace stipulau principiile democratice liberale cuprinse în doctrina Wilson.
Imediat după ce a ajuns la putere, P.C.d.R. (de fapt o secţie a fostului Comintern) a procedat la distrugerea tuturor partidelor şi personalităţilor care au contribuit la Marea Unire din 1918. Rând pe rând au fost arestaţi şi condamnaţi (cu sau fără proces) liderii istorici care simbolizau Unirea, ţărăniştii şi liberalii, clericii şi militarii, social-democraţii şi sindicaliştii, ardelenii, bănăţenii, bucovinenii, basarabenii. O mare parte au murit în închisori Au scăpat de această soartă doar cei ce muriseră înainte sau se aflau în străinătate.
A fost un genocid al elitelor, care a întrerupt pentru o jumătate de secol legăturile fireşti cu democraţia occidentală.