Teama supremă, scenariul cel mai negru devine realitate si odată cu el apare pericolul: pacientul covid.
Cel care nu numai că va declanșa pandemia ultimă dar mai ales cel care iți poate distruge viitorul personal și al familei tale. Care îii poate nimici într-o suflare tot ceea ce ai obținut cu eforturi timp de ani de zile.
Instrăinarea, nopțile de gardă, examenele de echivalare, cei dragi, morții pe care i-ai lasat cu durere acasă si mai ales cei lângă care nu ai putut sa fii prezent în ultimele lor clipe.
A ajuns, e aici, la cațiva metri de tine.
Ambianța de Wuhan, într-un oras linistit de provincie, la mii de kilometri de casă.
Toata lumea e temătoare, întreg personalul e echipat cu materialul de protecție, impresionant pe timp de pace. Gesturile lor trădează în schimb profesionalismul obținut cu eforturi acumulate ani de- a rândul.
Dar nu poți da înapoi, trebuie sa înaintezi ( „la marche en avant „ a medicinei de catastrofă) .
Cu gesturi aproape reflexe, te strecori sub armura numită „echipament individual de protectie” respiri adânc și pătrunzi în salon.
Deschizi ușa, înaintezi, dai bună ziua și ce vezi înăuntru ?
Un pacient mult mai speriat decât tine, cu tristețe în ochi, cu masca pusă stângaci pe față, cu respirația mai mult sau mai puțin dificilă.
Cum îl vei putea anunța că are teribila boală și mai ales cum îi vei putea spune ca în caz de agravare există riscul să nu scape ? La prima vedere, fără să-l fi cunoscut înainte, fără a-i cunoaște nivelul social, cultural și emoțional.
Dificil, întotdeauna ai putut sa inițiezi o relație terapeutică profesională, bazată pe empatie înainte de anunțul diagnostic și terapeutic, nu poți da buzna în bocanci să îl anunți ca boala va fi ușoara sau gravă, că sfârșitul i se poate apropia sau nu…
Că la rândul lui, după o viață de sacrificii, bucurii și regrete, cu o mulțime de planuri și oameni dragi în jurul său, o simplă spirală de ARN venită de peste mări și țări s-a decis să se joace cu destinul său de-a ruleta rusească .
Dar pacientul covid este până la urma mult mai înțelegator decât te-ai aștepta, probabil teama din suflet și credința lui îl fac sa își accepte cu resemnare soarta. Ești oarecum perturbat, nu îl poti susține cu o strângere de mâna, nu poți sta minute în șir pe marginea patului, cum faci dacă te contaminezi să nu transmiți boala mai departe ?
Îl examinezi, îi susții moralul cât se poate de bine și continui vizita.
Deși a devenit un pacient ca oricare altul, pacientul covid este diferit, lupta crâncenă care se va da în urmatoarele zile este extrem de importantă atât pentru el, pentru familia lui ( care nu îl mai poate vedea) cât și pentru echipa paramedicală și medicală.
Treptat realizezi că, deși nu recunoști, pacientul covid este foarte important nu numai pentru tine dar și pentru restul sectiei.
Că întreaga teama s-a disipat iar elanul de solidaritate și umanitate colectivă l-a făcut să devină pacientul favorit al echipei.
Și să scape.
Sebastian Dragoș Dan, medic chirurg, spitalul Mulhouse, Alsacia