Sebastian Lăzăroiu. Ca un vaccin – Diana Șoșoacă

În realitate, Șoșoacă pune în dificultate și PSD, și AUR (după lepădarea de ea), în sensul că îi presează să adopte o retorică mai radicală. Dar nu chiar în așa mare dificultate, pentru că ei știu bine că Șoșoacă e o stea căzătoare. Pe termen lung, tot ce face azi va rămâne o bufonerie fără efecte. Câtă vreme nu are un partid al ei, nu pune în pericol pe nimeni. Și nu va avea niciodată un partid al ei, pentru că e incapabilă să lucreze în echipă. Comparațiile cu Vadim Tudor sunt ușor forțate, politic vorbind. Vadim a fost susținut fățiș de grupul celor care și-au pierdut privilegiile după 1989 (foști ofițeri ai securității, activiști de bază ai PCR). Și mă refer la susținere inclusiv logistică. Nici Vadim nu era un tip de echipă, dar era util și interesele din spatele lui erau clar formulate (era o bătălie pentru menținerea influenței celor trași pe dreapta după căderea vechiului regim). De asemenea, Interesele din spatele lui aveau încă sustinere in instituțiile statului, iar asta s-a cam terminat după aderarea la NATO.

Temerea PSD e că Șoșoacă ar putea fi folosită în viitor pentru fragmentarea opoziției, dar atâta tot.

Așadar, cine trebuie să vegheze trebuie să vegheze să nu se coaguleze în spatele ei interese economice sau parastatale semnificative. Nu prea văd actori interni interesați de asemenea investiții riscante. Că va fi folosită in jocul politic, e posibil și inevitabil. Promovarea ei mediatică ajută doar actualele partide la guvernare și, într-un fel, și societatea în ansamblu. E ca un vaccin doare puțin după, dar pe termen lung te scapă de boală.