Sub poena

Principala știre a zilei de 2 mai 2018 a fost că citarea președintelui Donald Trump ca martor, de către comisia de investigație condusă de Robert S (Swan) Mueller III, prin procedura numită sub poena (sau subpoena) este iminentă.

Aceasta este o somație (citație) a cuiva ca martor, cu implicația că i se va cere să răspundă sub jurământ la o serie de întrebări, sau să prezinte documente revelatoare legate de anchetă, dar nu oricum, ci sub amenințarea unei pedepse, în cazul în care somația este ignorată.

Numele este derivat din limba latină și este luat de la primele cuvinte sub poena duces tecum…(sub amenințarea pedepsei se cere aducerea de dovezi), așa cum a formulat, pentru prima dată, episcopul englez John Waltham din Salisbury, în secolul XIV. El era și judecător al tribunalul ecleziastic regional.

Termenul a intrat în codul civil al Angliei și de acolo a fost preluat, fără modificări, de justiția Statelor Unite.

Orice tribunal poate emite somații de tip subpoena pentru instituții, companii, oficiali și departamente ale guvernului, organizații sau simpli cetățeni. Dar primirea unei citații sub poena este de rău augur, provoacă emoții și neliniște, căci nu se poate prezice ce va decurge din răspunsurile la întrebările anchetatorilor.

În cazul președintelui Trump, citația subpoena a fost emisă de marele juriu condus de avocatul Mueller, fost director al Agenției Federale de Investigație (FBI), numit în această funcție de procurorul general adjunct Rod Rosenstein în luna mai 2017. Scopul investigației a fost declarat la început ca fiind acela de a preciza dacă a existat o înțelegere între echipa electorală a candidatului Trump și autoritățile rusești și dacă aceasta a influențat rezultatul alegerilor prezidențiale americane din noiembrie 2016.

În timpul investigației, care are deja o durată de mai mult de un an, au apărut alți suspecți, mai mulți colaboratori ai președintelui au fost anchetați, câțiva și-au dat demisia sau au fost eliberați din funcție și s-a aflat că sunt investigate și alte fapte, înafara posibilelor legături cu diplomați, oameni de afaceri și agenți ruși.

Comisia Mueller a emis deja subpoena pentru echipa campaniei electorale a lui Donald Trump și se zvonește că va înainta altele și pentru citarea unora dintre membrii familiei președințiale.

Somația subpoena a unui președinte este un eveniment neobișnuit. Dealungul istoriei, patru dintre cei 45 de șefi ai executivului american au fost în astfel de situații.

Primul a fost cel de al doilea președinte al Statelor Unite, Thomas Jefferson, cel care a avut cea mai mare contribuție la scrierea Declarației de Independență.

Vicepreședintele Aaron Burr fusese acuzat de trădare în anul 1809 și tribunalul federal a cerut președintelui Jefferson o serie de documente ale Casei Albe, pe care acesta a refuzat să le înainteze curții. Dar, după ce i s-a înmânat somația subpoena, Jefferson a cedat și a pus la dispoziția tribunalului documentele.

În punctul culminant al afacerii Watergate, Curtea Supremă i-a cerut lui Richard Nixon să dea anchetatorilor benzile de magnetofon pe care el își  imprima cu regularitate comentariile legate de evenimentele din Casa Albă. În acestea se găseau materiale compromițătoare, care dovedeau amestecul președintelui Nixon in organizarea supravegherii cu microfoane a sediului partidului democrat. Ajuns la capătul funiei, Nixon și-a dat demisia și a fost în scurt timp grațiat de noul președinte Gerald Ford, iar somația lui a rămas fără rezultat.

William Jefferson Clinton a refuzat să depună mărturie în investigarea sa de către tribunalul condus de Kenneth Starr, dar – după primirea temutei citații – s-a conformat. Ca urmare a inexactităților din declarațiile sale, ca și a eforturilor dovedite de a influența mersul justiției, Clinton a fost pus sub acuzare și a fost judecat de senat, conform constituției. Votul senatului nu a atins majoritatea în favoarea demiterii și Clinton și-a continuat mandatul prezidențial până la sfârșit. El a fost al doilea președinte pus sub acuzație, după Andrew Johnson.

Se pune întrebarea ce va face Donald Trump în situația creată?

Fiindcă textul constituției nu este foarte clar în legătură cu inviolabilitatea președintelui la investigații juridice, teoretic Trump ar putea refuza să fie interogat.. Prin acceptarea prezentării ca martor, interogat de buni cunoscători ai legislației și al mecanismului chestionării,  oricine riscă să facă o greșeală și aceasta poate deveni rapid o acuzație de fals sub jurământ.

Dar refuzul prezentării ar crea o furtună politică, care poate foarte bine să ajungă la obligarea președintelui de a se pune în postura de martor.

Deși există privilegii ale puterii executive, precedentul din cazul Nixon a instaurat conceptul că președintele american nu este situat deasupra legii.

O altă opțiune, la fel de nepromițătoare, este aceea ca președintele să se prezinte ca martor, dar să răspundă la toate întrebările cu formula “am fost sfătuit să nu răspund în baza amendamentului constituțional numărul cinci”. Acest amendament oferă protecție oricui atunci când i se cere să răspundă la întrebări și există temerea că cele spuse pot deveni suport de auto-acuzare. Într-o astfel de situație, opinia generală ar fi că președintele este vinovat și că se ascunde în spatele constituției.

Există o mică șansă ca echipa de avocați a președintelui să cadă de acord cu investigatorii ca președintele să furnizeze o serie de date, fără a se pune în situația de martor sub jurământ. Un astfel de aranjament l-ar avantaja pe Trump, dar ar anula mult din autoritatea organului de anchetă.

Tot teoretic, președintele ar putea încerca să joace agresiv și să atace pe cei care au creat această situație. După constituție, el are autoritatea de a concedia pe orice membru al executivului, inclusiv pe procurorul general adjunct Rod Rosenstein, care a format acest tribunal. Dar președintele Statelor Unite nu poate concedia nici un membru al componentei legislative a guvernului, deci nici pe Robert Mueller și îndepărtarea subordonaților săi din departamentul de justiție nu ar anula investigarea.

Cu un mers al evenimentelor pe panta de conflicte și confruntări, se poate ajunge la un război între două dintre cele trei ramuri ale guvernului: cea executivă și cea juridică. Asta ar duce la nevoia imperioasă de intervenție a celei de a treia ramuri, congresul. Va juca el în favoarea sau împotriva președintelui?

Din acest punct de vedere există șansa de a se crea o criză constuțională fără precedent în istoria politică a țării.

Și totul a plecat de la surpriza șocantă a alegerii lui Trump și a înfrângerii doamnei Clinton, marea favorită care s-a bucurat de un enorm suport politic. Rezultatul alegerilor a ridicat împotriva lui Trump o opoziție enormă, cu mulți jucători din lumea politică, dintre care unii sunt chiar membri ai executivului.

Investigația condusă de Robert Mueller este un act al opoziției politice și de media față de președintele Trump și adaugă greutate la rezistența furioasă a elitelor, care nu dă nici un semn de atenuare.

Opus lor, sprijinul popular al clasei de mijloc continuă să crească și indicele de popularitate al lui Donald Trump a urcat recent la 51%.