Teodor Baconschi. 45 de ani

45 de ani de frică în oase vor ieși în alți 45 de ani. 30 au și trecut. Oricum, noi – românii – avem geniul diviziunii, al atomizării și suferim de pacostea invididualismului prost înțeles. Mă uit la partea creștină a societății. Deși majoritară, nu a reușit în trei decenii să producă un vector politic creștin-democrat.

Cei onești vor recunoaște că eu și prietenii mei ne-am străduit în acest sens și am obținut ceva rezultate. Dar nu am fost urmați. Pentru că, până și printre creștini, există unii ”mai creștini decât alții”. Care știu ei mai bine. Care te judecă. Te și condamnă. Vor întâietate, deși n-au obținut prin muncă și fapte nici notorietate, nici prestigiu.

Nu putem găsi cel mai mic numitor comun când vine vorba să apărăm niște valori, chipurile, împărtășite. Șefismul, dezbinarea, spiritul cârcotaș, invidia și resentimentul – iată un fond general societal de care n-au scăpat nici cei care pretind că îl văd pe Dumnezeu deasupra oamenilor și a istoriei.

Pentru unii ești prea ortodox, pentru alții, prea puțin. Mi s-a întâmplat să fiu luat la refec de o persoană, declarat creștină, care nu făcea deosebirea din Ortodoxie (Biserica apostolică a Răsăritului) și ortodoxism (politizarea naționalistă, legionară sau post-comunistă, a tradiției spirituale românești). Las că știm noi! Să nu ne dea ăștia ”lecții”. Și tot așa, în cerc vicios.

PS Nu scriu cele de mai sus cu gândul că n-aș avea păcatele mele, de toate felurile. E imposibil să suțin altceva în religia unde un gigant spiritual precum Sf. Apostol Pavel se bătea pentru poziția de ”cel dintâi dintre păcătoși”.