Citesc și eu, toată ziua, analize din presa occidentală. Multe capătă note comune, care se aliniază sub câteva predicții:
1. Liberalismul a dus la prosperitate prin globalizare, fondată pe mitul progresului economic perpetuu. Tot el a favorizat distrugerea habitatului, slăbirea statelor naționale, mobilitatea internațională fără frontiere, suprapopularea și delocalizarea producției industriale occidentale în Asia. Acum, toate aceste tendințe vor fi frânate puternic și vor cunoaște un recul mondial.
2. Statele naționale nu-și vor mai permite să depindă de materiale medicale fabricate în alte țări, la mari distanțe. Pe lângă sporirea autonomiei energetice și alimentare (dacă își permit așa ceva), ele vor repatria producția de bunuri menite să apere sănătatea propriilor cetățeni în fața riscului periodic de pandemie. Educația, cercetarea și dezvoltarea tehnologiei se vor situa în centrul strategic al politiciilor naționale.
3. Foarte multe activități ”fizice” vor căpăta variante digitale (comerț, administrație, universități și, prin realitatea augmentată, poate chiar viața sexuală). Se va călători mai puțin, iar politicile de imigrație vor fi rigide.
În ce ne privește, totul depinde de reziliența Uniunii Europene și a NATO. Dacă aceste două organizații își vor păsta coeziunea și solidaritatea, atunci își vor păstra și rațiunea de a fi în ochii cetățenilor din statele lor membre. Dacă nu, civilizația occidentală ”așa cum o știm” va intra într-o criză structurală cu urmări majore. Și negative.
Două exemple pentru a ilustra, pe paliere diferite, magnitudinea schimbărilor accelerate de covid-19. În Thailanda, clanurile de maimuțe, care nu mai sunt hrănite de turiști, se luptă între ele în piețe publice. Între timp, președintele Serbiei (țară non-UE și NATO) a declarat că UE e o poveste de adormit copiii și că singura speranță a țării sale este Republica Populară Chineză.