Iată numele unui site anonim, din Republica Moldova, care vorbește dughinist în numele întregii ”lumi ortodoxe”, interpretând ad litteram Apocalipsa Sfântului Ioan și felurite surse mistice din patristica bizantină. Fie, dacă tot avem democrație! La urma urmelor, citești o asemenea ”tematică” doar dacă vrei, așa cum o poți ignora. Problema acestui tip de site-uri e însă ceva mai complicată. În primul rând, ele sunt lipsite de autoritate canonică: nu exprimă poziții oficiale ale vreunei Biserici Ortodoxe. În al doilea rând, nu-și asumă vreo responsabilitate clară: practic, nu știm, pe căi transparente, cine produce acel conținut. În al treilea rând, nu știm dacă autorul conținutului e un candid anti-modern, trăitor într-o insulă de fantasme reductive, un ins folosit de alții pentru a induce sentimente anti-occidentale sau chiar (de ce nu?) cineva pus să compromită Ortodoxia contemporană prin mesaje violent anacronice și panici eshatologice transmise populist, în direcția unui public mai sărăcuț cu duhul.
Oricum, am aflat de existența acestui site pentru că adversari declarați ai BOR, din sfera leftistă, vehiculau cu vizibilă satisfacție o postare remarcabil de imbecilă: victimele recentelor incendii din Grecia sunt pedepsite de Dumnezeu, pentru că Parlamentul elen a adoptat, acum doi ani, o legislație pro-LGBT. Intrat pe wall-ul paginii de FB a năpraznicului ”Apărător Ortodox”, am aflat că se poate și altfel: un incendiu recent, de la Muntele Athos, fusese stins – surpriză! – prin intevenția directă a Maicii Domnului… A susține că Dumnezeu pedepsește aleatoriu niște turiști sau localnici de la periferia Atenei pentru a sancționa un act legislativ (de acum doi ani) presupune distrugerea oricărei milostenii creștine și chiar inutilitatea întrupării Fiului Lui Dumnezeu: am rămas, de fapt, în logica Vechiului Testament, în vreme ce Noul Legământ strălucește prin absență!
Evident, nu poți interzice asemenea site-uri: internetul colcăie de inepții conspiraționiste și sectarism agresiv. E bine totuși să știi, dacă dai întâmplător peste ele, că nu sunt decât canale de propagandă anti-occidentală și surse de compromitere a pastorației ortodoxe demne de acest nume: cea care înțelege lumea actuală și o supune unei critici morale argumentate tradițional, dar deschise către dialog și nuanță, într-un efort apologetic pertinent, adică receptiv față de stadiul cultural atins de societățile noastre. Creștinii au dreptul să-și apere valorile și filozofia hristocentrică fără a recurge la asemenea parodii pioase, menite parcă să ridiculizeze simultan luminile teologiei și misterul binecuvântat al divinității.