Teodor Baconschi.Câteva reflecții pe marginea cazului ”Petrov”

Fiecare să se judece pe sine, căci de faptele sale răspunde: nu prin asociere, nu la grămadă, ci personal. În ceea ce privește comunismul și brațul său înarmat de represiune, Securitatea, am conștiința împăcată:
– nu am fost membru PCR.
– nu am fost colaborator al Securității.
– am avut dosar de urmărire informativă, fiind ”lucrat” din 1985 până când au încetat (?) urmărirea, în 1991.
– când a căzut comunismul, aveam de doi ani actele depuse pentru plecare definitivă din RSR.
– am participat la protestul anti-comunist din 21 decembrie 1989, la București (fără să pretind, ulterior, vreun ”certificat de revoluționar”).
– în toată cariera mea diplomatică și în toate cărțile sau publicistica mea am pledat pentru decomunizarea și integrarea României în Occident.

În ceea ce privește dezvăluirile din dosarul ”Petrov”:
– CNSAS a emis câteva decizii succesive care stabileau că dl Traian Băsescu NU a colaborat cu Securitatea ca poliție politică.
– cele două coperte dintr-un dosar vacant și cele două note informative au ”ieșit” după 30 de ani, în timpul campaniei pentru europarlamentare 2019, așa cum decizia de primă instanță (CAB) a fost pronunțată taman în ziua depunerii candidaturii lui Theodor Paleologu. Coincidențe cusute cu ață albă.
– condamnarea în parlament, de către șeful statului român, a crimelor comunismului rămâne un act istoric, necesar și indispensabil din punct de vedere moral.
– Politica externă și internă asumată de președintele Traian Băsescu a fost corectă și favorabilă intereselor României pe termen lung: linia euro-atlantică, parteneriatul strategic cu SUA, apropierea Republicii Moldova de UE, începutul unei reforme a statului, măsuri directe pentru independența justiției și combaterea corupției.
– dl Băsescu va produce explicațiile dorite și în fața instanței următoare de judecată: ÎCCJ. Vom putea vorbi despre o decizie definitivă de abia atunci.
– Nu afirm, din principiu, că decizia CAB a fost dictată politic, deoarece nu dețin probe în acest sens.
– Cred că adevărul și dreptatea presupun deconspirarea totală și fără excepție a tuturor securiștilor. Toate instituțiile care mai dețin arhive ale Securității ar trebui obligate să le transfere imediat la CNSAS, fără nicio excepție.

Nu vom putea reclădi încrederea românilor într-un destin democratic dacă trecutul totalitar nu va fi, măcar după 30 de ani de la căderea comunismului, complet elucidat și accesibil deopotrivă istoricilor și opiniei publice.