Trimitem în curând 32 de reprezentați în Parlamentul European.
Mulți au mai fost. Au apărut și candidați noi. Ei nu reprezintă pe deplin nici resursele de expertiză ale societății, nici așteptările sale. Sunt puși pe liste de partide care au închis jocul, au refuzat reforma și se întrec într-un naționalism mistificator: alegerile par un concurs de ”patriotism” împotriva ”Europei”. Ni se promite că ”aleșii” se vor lupta ca leii pentru interesele țărișoarei, deși în PE se discută bugetul UE, se ratifică tratatele, se iau codecizii în materie de libertăți, justiție, securitate, comerț exterior, mediu sau politica agricolă comună și se exercită un control democratic asupra celorlalte instituții comunitare, pe baza unui vot grupat, conform agendei familiilor politice. Chestiunea monoglotismului e rezolvată prin serviciul de traduceri. Inexperiența în relații internaționale poate fi acoperită prin echipele de asistenți bine plătiți.
Altfel, conform regulii casei, fiecare fost-viitor eurodeputat român va fi cooptat într-o anumită comisie – reușind să transmită prin presa ”de acasă” impresia unei activități specializate și iluzia eficienței. Shoppingul în ploiosul Bruxelles sau – când au loc reuniuni în plen – prin pitorescul Strasbourg va îndulci sistematic amărăciunea de a evolua într-un mediu străin și cel mai adesea neînțeles. Sigur, conform cutumei, fiecare va vărsa o cotă din cochetul său salariu în pușculița partidului ”trimițățor”. Însă, una peste alta, se merită! Le dorim mult succes…